Mai știi tu azi nopțile-aprinse de mai Când te strigam: vino! și iute veneai, Să-mi potoleşti inima-tropot de cai-? Iubirea mea, înger cu zâmbet bălai!
Îți sărutam fruntea c-atâta amor Și-ți aprindeam cerul cu stele de zor, Tu le stingeai cu gingășie în zori Și te topeai, boabă de rouă pe flori!
Noaptea din nou stele-mi cerea să aprind, Inima mea fierbea în foc, clocotind, Luna din cer te poleia cu argint Și-n ochii tăi, curgea iubirea sclipind.
N-a fost un vis dar ca un vis a trecut, Când am simțit în ultimul nostru sărut Un gând că pleci. Și să te țin n-am putut. Iar azi plătesc al neputinței tribut.
Tot mai aprind palide stele pe cer, Printre salcâmi mintea tot naște păreri, Umbre apar, umbre apar și tot pier, Pare că vii, pare că ești nicăieri…
Încă mai simt focul în piept fumegând Și în amurg încă ești primul meu gând, Încă-ți aud glasul chemându-mă blând; Dragostea mea nu va să moară nicicând…
pășeam spre mare printre vechile portaluri lovindu-mă de treptele singurătății ca o lumină înfundată în a sa durere treceau talazuri printre albastre brațe pe țărm femeia mă privea intens în cârduri stele se mișcau aievea trăgând în valuri umbre pline prin văile de locuri eu o rugam să plece cu mâna albă și-a aruncat pe umeri flamida neagră și mi-a șoptit iubite… vai lume, n-am priceput atunci rece, cu părul despletit în vânt femeia mă privea din stâncă o umbră printre umbre un vis de noapte într-o vară și totul s-a sfârșit femeie, fică a mării azi ai pășit în nemurire eu am rămas pe țărm un trist rapsod, eternul vagabond
Însprâncenată iarbă sub ochiul de reflux; Amiezile rotunde se zbat sub piatra albă, Mai gem în lut impulsuri, mai zace-n gropi o salbă, Din timp lichid-oceanul, un ne’ncăput eflux.
M-ai nămețit, clepsidră, pe fundul unui vas! Depunere de clipe în tartrul unui axis. Pământul bea cu sete din sângerândul praxis, Tot roade-adânc un vierme din foaia de Atlas.
Filozofíi-secunde măsoară-n ceasuri timpi, Un ochi mai vede sorbul ce strânge-n chingi natura, În Univers, ființa se dă spre hău de-a dura, Pe dealu-ncins cu patimi, coroana arde ghimpi.
Se schimbă timpul, revine, Pe calea sfântă-a Domnului, Cu dorul prins în suspine. Se schimbă timpul, revine, Plâng norii, când toamna vine Prin frunzărișul codrului. Se schimbă timpul, revine Pe calea sfântă-a Domnului.
Ceața deasă se adună, Printre raze ca o hoață, Cu negura împreună. Ceața deasă se adună, Ca și noaptea fără lună, Schimbă ziua iar la față… Ceața deasă se adună, Printre raze ca o hoață.
2)VARA NU SE LASĂ DUSĂ ~Mariana Blaj~
Timpul o-ndeamnă să plece, Vara nu se lasă dusă. Printre valuri își petrece Timpul o-ndeamnă să plece.
Să nu-o prindă vremea rece, De soare fiind sedusă. Timpul o-ndeamnă să plece, Vara nu se lasă dusă.
Vara se duce-ncet, încet, Trece prin raze de soare. Sărută pământul discret, Vara se duce-ncet, încet .
O îmbracă clipele-n regret, Parfumată ca o floare. Vara se duce-ncet, încet, Trece prin raze de soare.
Cu fericiri să ne ungă, Clipa când trecem prin viață. Vinul în pocal să curgă, Cu fericiri să ne ungă .
Roadele-n hambar s-ajungă, Vara le-a copt cu dulceață. Cu fericiri să ne ungă, Clipa când trecem prin viață
Vara este pe sfârșite Și cu ea, gata vacanța! A trecut pe nesimțite.. Vara este pe sfârșite, Plajele sunt părăsite… Marea și-a luat restanța. Vara este pe sfârșite Și cu ea, gata vacanța!
S-a mai dus un an din viață Și-a mai trecut un anotimp, Aș vrea îns-altă prefață… S-a mai dus un an din viață, S-a mai dus înc-o speranță… Că s-a tot spulberat în timp. S-a mai dus un an din viață Și-a mai trecut un anotimp.
A mai apărut o urmă Pe obraz, dar și pe frunte… Cu-amintirile din urmă, A mai apărut o urmă… Se va transforma în umbră Ce din noi o să se-nfrupte. A mai apărut o urmă Pe obraz, dar și pe frunte.
Vine vara viitoare, Dar nu știm de-o vom mai prinde… Că distanța-i mult prea mare. Vine vara viitoare Cu vacanță, zâmbet, soare, Cu-alte amintiri mărunte… Vine vara viitoare, Dar nu știm de-o vom mai prinde…
2)”Schimbarea la față” ~Cristina Ghindar Greuruș~
M-am schimbat un pic la față, Să nu mă cunoască lumea C-am făcut o boroboață. M-am schimbat un pic la față, Cu un dram de cutezanță. Nu mă știi? Ei, zău! E culmea! M-am schimbat un pic la față, Să nu mă cunoască lumea.
Să încep, mi-am zis, cu mine, Că tot ne dorim schimbare… C-o fi rău… sau c-o fi bine… Să încep, mi-am zis, cu mine. De ce să incep cu tine? Să se schimbe fiecare… Să încep, mi-am zis, cu mine, Că tot ne dorim schimbare.
3)Adunăm RAZE DE SOARE ~Cristina Ghindar Greuruș~
Adunăm RAZE DE SOARE Și în suflete și-inimi, Chiar de-i cald sau de-i răcoare, Adunăm RAZE DE SOARE Și le dăm la fiecare… Le-părțim cu drag la semeni. Adunăm RAZE DE SOARE Și în suflete și-n inimi.
Iar în zilele noroase, Le scoatem din buzunare, Că-s atâta de frumoase! Iar în zilele noroase, Nu ne-adăpostim în case, Ci-mpărțim RAZE DE SOARE. Iar în zilele noroase, Le scoatem din buzunare.
S-a schimbat vremea la față Și soarele-i mai domolit! Când e ploaie, când e ceață, S-a schimbat vremea la față, Mâța toarce în fâneață, Iarba în crâng, s-a ofilit! S-a schimbat vremea la față Și soarele-i mai domolit!
2)S-a schimbat la față clima ~Peteleu Alex~
De atâta poluare S-a schimbat la față clima, Ard păduri, case, hotare! De atâta poluare, Apele cu debit mare Fac prăpăd, și-aduc molima, De atâta poluare S-a schimbat la față clima.
3)Pe șezlongul de la mare ~Peteleu Alexandru ~
Pe șezlongul de la mare Îți expui formele tale, Te prăjesc RAZE DE SOARE Pe șezlongul de la mare, Te privesc și nu au stare Soții doamnelor agale! Pe șezlongul de la mare Îți expui formele tale.
4)Raze de soare Peteleu Alexandru
Când RAZE DE SOARE sclipesc, În zori, de după dealuri! Văd chipul tău cel îngeresc Când RAZE DE SOARE sclipesc Și ochii tăi mă iscodesc, Cuprins de-a iubirii valuri! Când RAZE DE SOARE sclipesc, În zori, de după dealuri!
Când astrul zilei răsare Și fața îți luminează, Gingașa mea visătoare! Când astrul zilei răsare Cu-a sale RAZE DE SOARE Și chipul tău…radiază! Când astrul zilei răsare Și fața îți luminează.
5)Vara la sfârșit de drum ~Alex Peteleu~
Ultima lună de vară Când toate roadele „au gust” Și le-adunăm în cămară, Ultima lună de vară, În curând v-a pleca iară Înspre trecutul cel injust! Ultima lună de vară Când toate roadele „au gust”.
Vara pleacă, dar ne lasă Cu amintiri de neuitat Și cu grădina mănoasă! Vara pleacă dar ne lasă, S-avem ce pune pe masă Și sufletul mai împăcat! Vara pleacă dar ne lasă Cu amintiri de neuitat!
Toamna o așteaptă în prag Cu haina ei ruginie, Anotimpuri ce mă atrag! Toamna o așteaptă în prag Cu frunzele ce cad șirag Pe covoare arămie, Toamna o așteaptă în prag Cu haina ei ruginie.
E august, luna fructelor, RAZE DE SOARE adunând Pe creanga verde-a merelor, E august, luna fructelor. Binețe le dă frunzelor, Cu auriu și gri pictând. E august, luna fructelor, RAZE DE SOARE adunând.
E august,cerul picură RAZE DE SOARE peste noi Și sufletul ni-l bucură, E august, cerul picură. Iar nopțile-s de păcură Și dorurile curg șuvoi. E august, cerul picură RAZE DE SOARE peste noi.
Câteva RAZE DE SOARE Am strâns astăzi în buchete, Sub a cerului cicoare! Câteva RAZE DE SOARE, Visuri au lăsat să zboare, În versuri de triolete… Câteva RAZE DE SOARE Am strâns astăzi în buchete!
Eu din dor le dau culoare În rime de triolete, Pentru suflet sărbătoare! Eu din dor le dau culoare Gingașe RAZE DE SOARE Și le dăruiesc buchete… Eu din dor le dau culoare, În rime de triolete!
2)Schimbare ~Anca Man~
Vara-și strânge tot alaiul, Pregătită-i de plecare, Natura își schimbă straiul. Vara-și strânge tot alaiul, Ne schimbă și nouă traiul Și se pierde-n departare. Vara-și strânge tot alaiul, Pregătită-i de plecare.
Cerul s-schimbat la față, Timpul rău ne dă târcoale… Plouă dis-de- dimineață, Cerul s-a schimbat la față, Vine toamna plângăreață, Măturând totul în cale… Cerul s-a schimbat la față, Timpul rău ne dă târcoale!
3)Adio, iubită vară ~Anca Man~
Încet, vara se strecoară Printre frunze ruginite, Adio, iubită vară! Încet, vara se strecoară, Ne-ntâlnim la anul iară, În straie noi, primenite. Încet, vara se strecoară Printre frunze ruginite.
Peste dealuri, lin coboară Toamna cu întreg alaiul, În culori se desfășoară, Peste dealuri, lin coboară Și cu anii ne măsoară, Soarta-ntreagă și tot traiul… Peste dealuri, lin coboară, Toamna cu întreg alaiul.
Trec cocorii-n depărtare, Cerul în ploi lăcrimează, Vântul bate tot mai tare… Trec cocorii-n departare Și se pierd în larga zare, Înspre sud se orientează, Trec cocorii-n depărtare, Cerul în ploi lăcrimează.
