Zbor spre înălțimi

Doamne trimite lumina în inima mea

Doamne, trimite lumina în inima mea
Și așaz-o plăpând peste sufletul meu
În dreapta acoperă întunericul greu
Și din stânga să-mi ștergi ușor durerea…

Să mă ții, ca un prunc, fără vise s-adorm
Iar cu sufletu’-n mâini printre ceruri s-alerg,
Și când astrele lumii către tine converg,
Infinitul îl simt și mă bucur enorm.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

FLUTURI DE RUGINĂ Îndeajuns

Îmi ești nisip scurs
Din clepsidra iubirii
Îmi ești îndeajuns !
Îmi ești apă vie!

Prea mult, prea puțin…
Cine știe !?
Pată de culoare ruginie
Pe aripi de pământ violet

Sau poate că , poate că
Sâmburi de cireșe amare
Răsădiți pe un drum
Niciodată prea drept.

Cioburi de gheață plutind
În pocalul inimii mele
Sau petale de lumină răsfirate
Într-un vis de penel pe șevalet.

Îmi ești îndeajuns, îți sunt,
Prin universuri paralele
Fluturi de rugină
Cu aripi de pământ!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Zâmbeşte!

Întoarce-ți fața către soare,
Când sufletul ți-e desfrunzit,
Mai lasă zâmbetul să zboare
Şi peste visul ne-mplinit!

Zâmbeşte când e-n suflet pace
Dar şi în vreme de război!
Un zâmbet poate să împace
Furtuni năpraznice în noi.

Atinge-mi inima c-un zâmbet,
Chiar dacă trist şi singur eşti,
Cu ochii grei de-atâta plânset,
Mai ai motive să zâmbeşti!

Opreşte-ți pasul pe cărare,
Când eşti de lacrimi jefuit,
Degeaba soarele răsare,
Degeaba, dacă n-ai zâmbit!

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine,
Zâmbeşte sincer şi deschis!
Prin ploi de lacrimi cu suspine,
Drumu-i cu semnul „interzis”.

Mai sus de nori e-aşa lumină,
Zâmbeşte, chiar de-ai obosit!
C-un zâmbet, bolta se-nsenină,
Zâmbeşte, dacă n-ai zâmbit!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

DIMINEȚI
autor
Camelia Stefan

Alungă-mi spaima din priviri,
Fii umărul, întinde mâna!
Să mă rezem, să mă aduni,
Să îmi șoptești…ești numai una!
Și-apoi, pe-un câmp să alergăm,
Să depășim în zbor furtuna,
Să adormim pe-un pat de flori,
Să mă săruți când pleacă luna.

Când soarele străbate geana,
Să ne-agățăm de raza lui,
Să nu mai știm ce este teama,
Să fim ofrandă timpului.
Și orologiul care bate
Ascuns prin ziduri de cetăți,
Să tacă …adormit pe-o placă
De marmură în dimineți.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Il gabbiano in mezzo al mare

Il mare invita il gabbiano a danzare
con le ali che si uniscono alle sue onde.
Le piume bianche si confondono con la sua schiuma.
L’incantesimo mi risucchia in un mondo parallelo
in cui ci siamo solo io e il mare.
Un mondo di emozioni mai vissute.
Mi guardo attraverso gli occhi del gabbiano,
mi abbraccio con le sue ali,
e mi lascio trasportare dalle onde del mare
verso l’infinito.
Io stesso sono un gabbiano
in mezzo al mare.

Pescărușul în mijlocul mării

Marea invită pescăruşul la dans
cu aripile unindu-şi valurile.
Penele albe se amestecă cu spuma sa.
Vraja mă trage într-o lume paralelă
în care nu sunt decât eu și marea.
O lume de emoții niciodată trăită.
Mă privesc prin ochii pescăruşului,
mă îmbrățișez cu aripile lui,
și mă las purtat de valurile marii către infinit.
Eu însumi sunt un pescăruș în mijlocul mării.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Vara

Mi-am pierdut cercelu-aseară, vară,
(Știi tu,-acela de cireaşă coaptă),
Între ierburile tale, iară,
Gest frivol între suspin și şoaptă.

Degetele tale de verbină,
Peste coapsa gândului se-ndoaie,
Paparude goale, în grădină,
Murmură descântece de ploaie.

Greierii amorezați și beți,
Și-au uitat viorile în vie,
Rupând ale cerului peceți,
Dealurile se îmbracă-n ie.

Lanul, ca un cozonac dospit,
În cuptorul verii-ncet se coace,
Ca o lamă de oțel topit,
Râu’-n două câmpul îl desface.

Eu m-ascund sub gene de lumină,
Port pe deget soarele inel
Și printre mătăsuri cu o mână,
Tot mai caut, vară, un cercel.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț