Concurs Duminical 8 Noiembrie Premiul Special ~ Vio Sterian ~

INEVITABILA DORINȚĂ
Autor: Vio Sterian

În soarta unei LUMI ce-și încâlcește pasul
Pe un tărâm de neguri, de ceață și de fum,
Un dor nespus de CASĂ își urlă-n suflet glasul
Și plâng în pribegie hotarele de drum.

DEPARTE-AȘ fi de țară de nu-ar fi rădăcina
Și sângele de NEAM ce curge-aprins prin vene,
De soarta-mi NECĂJITĂ, Stăpânii își știu vina
Și-un urlet de strămoși de sub morminte geme.

Ne-am ÎMPĂCAT cu soarta lipsită de dreptate,
Oftăm îngăduința, tiranilor, simbrie,
Când sus în fruntea țării stau oameni fără CARTE,
Ne scufundăm în traiul lipsit de OMENIE.

Ne fie SĂRBĂTOAREA în ziua Libertății,
Din strigătul lui Cuza un zbor spre zarea albastră,
Vom fi duhul lui Iancu în paloșul Dreptății
Când nu-o mai sta răbdarea CUMINTE-N mintea noastră.

Ne strigă rădăcina sub poale de Carpați,
În românescul plai lăsat de Dumnezeu,
De dincolo de Prut ne vin acasă frații,
Adună-i Românie pe toți la pieptul Tău!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 29 Noiembrie ~ Ștefan Olaru ~

Pomul din ogradă

Se topesc iluzii, supte prin zăpadă,
Funerar mai plouă şi-n ograda noastră
Unde plin de umbra sfântă şi albastră,
Pomul îndurării încă mai dă roadă…

Se mai frâng speranţe-n chicotiri străine,
Cântărite-n palme, risipite-n vânt…
Dar copacul nostru încă nu s-a frânt
Şi din răul lumii vom ieşi cu bine!

Fără să ne urle năpădind lăstunii
Încântând vreun suflet beat de înşelare,
Să iubim copacul plin de îndurare
Care naşte-n suflet floarea rugăciunii!

Se mai frâng iluzii printre felinare,
Vântul suflă rece, nimeni nu te iartă,
Când îţi pare drumul vitregit de soartă
Şi cănd floarea vieţii plânge şi te doare

Ţi-a rămas căsuţa şi-un apus de soare,
Pomul îndurării din ograda noastră,
Umbra lui de sânge, galbenă şi-albastră
Şi-o poveste scrisă cu pâine şi sare…

Toate se vor duce, mărăcini prin viaţă,
Frunza lui e vie, mândră şi semeaţă!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 28 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Căzând înveţi să urci
Anatol Covalli

Căzând înveţi să urci, căci niciodată
n-ai să obţii ceva doar din urcuş,
chiar dacă din speranţa înstelată
mai iei câte o stea şi-o faci ţăruş.

Ca să poţi sta la sfat cu nemurirea
eşti obligat să mori din când în când,
dar în acel moment să nu-ţi pierzi firea
cu toate că oricând e prea curând.

Să-ţi fie prăbuşirea verticală
şi aripile-ntinse spre senin,
căci orice-ngenunchere e fatală
pentru-ntruparea noului destin.

Chiar dacă în ursită-ţi e cutremur
şi stâncile durerii te strivesc,
să nu se vadă-n ochii tăi un tremur
sau altceva ce poate fi lumesc.

Fii Dumnezeu în orice încercare
şi lasă-i Lui plăcerea de-a fi om
oprit să-şi stingă setea în izvoare
sau să-şi aline foamea din vreun pom.

Atunci vei trece dincolo de lume,
nerăbdător ca iar să te întorci,
sortit să împlineşti ceva anume
şi firul nesfârşirii să îl torci.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 27 Noiembrie ~ Cătălin Iancu ~

Îți spun adio

Prea grea mi-e crucea, abia o pot duce,
Păcatele pe umeri mă apasă,
Destinul m-a condus la o răscruce,
Spre ce să merg, aproape nu-mi mai pasă.

Mă las purtat de ale vieții valuri,
Mă las în seama vântului hoinar,
Departe sunt de insule sau maluri
Pe-o mare-ntinsă fără de hotar.

Mă poartă gândul dincolo de nori,
Îmi bate ploaia-n sufletul pustiu,
S-au ofilit și ultimele flori,
Departe-i răsăritul sângeriu.

E noaptea tot mai lungă și mai grea,
Se sting prea multe stele-n depărtări,
E cerul ca de neagră catifea,
Mă mână-n zare tainice chemări.

Mă poartă pașii spre un vârf de munte,
Îngheață timpul sub un ultim ger,
Biet călător cu tâmplele cărunte,
Îmi e târziu și nu mai pot să cer.

Îți spun adio ca o rugăciune,
Pe-altarul sufletului pustiit
Se stinge-ncet și ultimul tăciune
Și flacăra iubirii a pierit.

Cătălin Iancu

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 29 Noiembrie ~ Petre Vătuiu ~

M-am pornit peste toamnă cu pasul
Petre (Poștașu ‘) Vătuiu

Eu nu știu, când se scutură frunza
Cine-i rumegă dorul? Pământul
Când o mistuie rânced? Sau corbii
Când își varsă amarul, țipându-l?

Codrul nu! Că el tace ca mutul,
Noduros sub urâta de ploaie,
Care spală poteca de frunză
Și o duce la vale-n șiroaie.

Cine-i jinduie umbra, răcoarea?
Cucul nu! C-a lăsat-o uitată!
Poate mierla, dar unde-i sărmana
În această pictură-ntristată?

Pe când timpul își numără zile,
Vietăți, în bârloguri ascunse,
Tremurând, tac sub negura udă;
Și ce vară frumoasă se duse!

Cade frunza? Să cadă, căci codrul
Știe frunză la vreme să-și facă!
Primăvara va geme de verde
Și de cuci care-i cântă pe cracă.

Pe un plai, la răscruce de vânturi,
Un copac s-a uscat și se frânge,
Cad pe rând ramuri groase, trosninde;
Înverzind, codrul nu-l va mai plânge…

M-am pornit peste toamnă cu pasul,
Să foșnesc dorul frunzei ce moare,
Rătăcind cu povestea nespusă
A copacilor prinși de uscare.

Pe drumeaguri, cu oase bătrâne,
Încă pasul mai pot a mi-l ține.
Dar nu știu dacă-i toamnă, sau mâine
Ce voi fi, când va ninge pe mine…

Căci în codrul acesta cu oameni,
Mai mereu, am rămas o uitare;
Ce-am făcut, nu s-a scris, să se știe
Și că sunt, nu se știe, se pare..

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 28 Noiembrie ~ Mira Minu ~

Boabe de tăcere
Mira Minu

E dimineață nouă,
Cobor din pat de stele …
Serafice mărgele
Prin boabe de tăcere!
O inimă îmi cere
Să las urme prin rouă.

Iubitule, mă strânge,
Iubitule, m-adună
În brațe de lumină,
Cu dor de nouă culme,
La adăpost de-o lume,
Ce bucuria-și plânge!

Tu, pasăre măiastră,
Ce zbori în ritm de floare,
De zi premergătoare,
Mai pune-o slovă vie,
În ceasuri de chindie,
Să-mi cânte de-o fereastră!

Voi, fluturi de ninsoare,
Să-mi amintiți de linuri,
Cu sufletu-n preaplinuri!
Furtuni să nu m-atingă,
Adânc să mă cuprindă
O lacrimă de soare!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 27 Noiembrie ~ Marilena Răghinaru ~

Vreau(de Ziua Mea)

Nu vreau să-mi fac din lacrimi nestemate
Când cearcănele nopții mă îmbie
Să retrăiesc dorințe destrămate
Purtându-mă spre oarba agonie.

Prin bezne, de iluzii ucigașe,
Nu mai vreau azi cu gândul să colind,
Nici stele reci nu le accept vrăjmașe,
Stingându-mi focul ce îl reaprind.

Nu mai doresc zidită-n mine crucea,
Prinos nedrept pe-altarul suferinței,
Ci, vindecată, doborând răscrucea,
Vreau să-i ofer un gir făgăduinței.

Nu mai aspir s-ating neprihănirea
Destinului, dorindu-l ne-ntinat,
Solemnului, voi cere izbăvirea
Clădindu-mi inocența din păcat.

Prin mări de nefirească neputință
Nu-mi voi mai îneca stupid speranța.
Dorind să-mbrac mâhnirea în credință,
Spre viitor voi înclina balanța.

Lumina o voi lua drept călăuză,
Tenebrele dorind să le dobor.
Călătorind prin negura obtuză,
Voi face Soare din oricare nor…

Și Vreau, și Vreau… și nu mă mai opresc
Și îl prefac pe Vreau în A Putea
Să îndrăznesc, să cred, să izbutesc
Sunt visuri ce le am de ziua mea.

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 26 Noiembrie ~ Petre Vătuiu ~

Răzbate un cântec
Petre (Poștașu’) Vătuiu

Răzbate prin vreme un cântec de leagăn,
Șoptit de măicuța, cu glasul său blând,
În inimă intră, c-o simte beteagă,
Să-i dea lecuire și rost pe pământ.

E cântecul care începe cu mine,
Din strigătul meu s-a rupt versul lui
Iar maica, de veghe, cătând să m-aline
Cânta:-vino somn și adoarme-l pe pui-.

Și ziua și noaptea, mi-a fost mângâiere,
Că maica știa cum să pună-n cuvânt
Iubire de mamă, durere și vrere
Și viața din ea, să mă vadă zâmbind.

Dar azi sunt departe și maica bătrână
Oftează pe prispă, în zare cătând.
O lacrimă-i curge și-i tremură-n mână,
O poză cu mine, la pieptu-i dormind.

Iar dorul de mine, ca focul o arde
Căci eu pentru ea-s tot ce are mai sfânt;
Puterea iubirii de-acolo răzbate
Și cântecul ei e mai viu ca oricând!

Măicuța-i bătrână și vrea să mă vadă
În curte intrând ca să-i treacă de dor
Și cată la poartă și tremură toată…
Dar nu-i decât vântul trecând călător.
…………………………………………………………..
Ce lung pare drumul, mă rog să mai fie
Sărmana măicuță, pe prispă-aşteptând,
Din nou să-mi mai cânte, cum numai ea știe
Un cântec de leagăn, cu glasul său blând…

Dau buzna în curte și plin de speranțe,
O strig pe măicuța și-i spun c-am venit…
Pe masă-i văd poza cu mine în brațe…
Din ceruri răzbate un cântec șoptit.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 25 Noiembrie ~ Marin Rada ~

NEBUNIA
Marin Rada

Este prea târziu
să înlocuim,
cu o clipă de dragoste,
veșnicia,
hai să ne împărțim
unul altuia, amintiri
prin imacularea zăpezii,
până se topește
în ochii îndrăgostiților,
nebunia,

Poate vrei
să pui la păstrat
jumătatea ta
de singurătate,
umbra mea
ține în brațe
visul tău deja înflorit
într-o carte…

Mai lasă-mă
să te văd
așa cum te-am văzut
prima oară,
oamenii mă întreabă
dacă nebunia
de pe umerii mei
este chiar fericirea
care omoară…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 26 Noiembrie ~ Violeta Andrei Stoicescu ~

Resemnare

Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant,
Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant,
Cad secundele ucise sub a timpului arcadă
Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă.

Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins,
Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins
Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare,
Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare.

Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier…
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare…

✍©️ Violeta Andrei Stoicescu

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț