Zbor spre înălțimi

Prea târziu
Anatol Covalli

Am dorit să dezleg o enigmă :
să-nţeleg de ce viața a vrut
să devină în ea paradigmă
ţelul meu cu picioare de lut.

Cum puteam să exult în contrarii,
când în ramuri uscate de timp
mi-au tot ros cu obsesie carii
fiecare plăpând anotimp?

Cum să zbor cu arìpi de şindrilă?
Cum să lupt şi-n final să înving
cu nopţi care pretind că sunt zile,
iar în ani ţese-al morţii paing?

Prea târziu m-am trezit … Cum să birui
când şi îngerul meu plin de şarm
mă alungă de vreau să îmi mirui
fruntea rece sub care-i vacarm?

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Epilog
Ionuț Pande

Un dans sprințar pe cer cu aripi,
Un cer senin, de soare stins,
Pe cap de zări, în raze, cocuri,
Mai sus, o scară spre abis.

Și mii parfumuri are viața,
Cu fiecare, altui scop,
Iar plânsul este doar prefața,
Nefirea, epilog de op.

Când dorul de abis adie
A veșted și a mucegai,
Mă-ntind senin pe-a toamnei glie,
Cu Dumnezeu cântând la nai.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

UN SUFLET TRIST DE OM

Am vrut să-nchid fereastra, simțeam că e prea rece,
Dar m-am oprit la geam, ploaia voia să plece,
Și ochii mei țintise spre banca de la poartă,
Un trecător stătea… se ascundea de soartă.

Era pierdut, pe gânduri, cu creștetul în palme
Și nu-i păsa că n-are, pentru o ploaie arme,
Și nici că vântul bate și că e frig afară…
Avea durerea-n suflet și n-avea cui să ceară

Nici un cuvânt de bine, nici umărul să plângă.
Părea, că tare-ar vrea pe cineva să strângă
La pieptul lui… și nu știu…m- am întristat deodată…
Vedeam prin el povestea cu „a fost odată”.

Și-atunci în mintea mea eu am gândit că poate,
Dacă treceam ca el prin clipe blestemate,
Voiam doar un cuvânt… un semn… ceva, să știu
Că pe pământul ăsta mai are rost să fiu.

M-am gândit să ies la banca de la poartă
Să îl întreb ce-l doare, durerea de-o suportă,
Dar am ieșit târziu… deja era departe,
Un suflet trist de om se pierduse- n noapte.

✍Dalia Alina Moldovan

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

SOMNUL CUVINTELOR
Marin Rada

Cuvintele mele
vor să se culce
într-o lacrimă
sau într-un poem,
înserarea
va face somnul
mai dulce,
de săgețile soarelui
nu mă tem…

Asfințitul
pictează în icoane,
tăcerea,
pe pământ
mai rămâne
un petec de cer,
un luceafăr
între stelele nopții
se pierde încet,
în mister…

Doar somnul
vibrează în trupuri,
visarea
e un zvon de raze
rămase-n câmpie,
cuvintele mele
vor să se culce
într-un vis,
sau o lacrimă
dintr-o carte
de poezie…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poetul
Ion Sorescu

Pe sub pleoape-i curg cuvinte.
Sfâşiate-i sunt de gene.
Împletindu-le-n catrene
Jurăminte.

Universu-i pare scamă,
Prinsă-n fagurele minţii.
Gândul îşi ascute dinţii
Şi-o destramă.

Inima-nfrunzeşte gerul.
Sună caldă, ca vioara,
Când o despleteşte seara
Lutierul.

Dezrădăcinând cuvântul,
Îl alintă cu sfială.
Rob ce-adună cu migală
E poetul.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț