ZĂPEZI ÎN AMURG
de Marian Florentin Ursu
Eu te aştept şi-acum sub felinarul stins,
Cât de străină-mi este iarna fără tine !
Şi mi-amintesc doar umbra ta cu părul nins
Şi timpul dispărând opac printre ruine
Îţi desenam conturul într-un alb decor,
Absenţa ta-ngheţa prin geruri ucigaşe
Şi te-nveleam cu zborul ultimului nor,
Cu fumul care se-nălţa de prin oraşe
Şi te pierdeam acut în frigul dintre zări
Iar rănile-mi creşteau sub lovituri de hamuri
Dar te iertam bătând la porţi de depărtări
Cu bulgări de-orizont, cu mugurii din ramuri
Acum te iert din nou, rememorând tăceri
Când ne lăsăm ninsorii şi patimilor pradă
Dar port pe trup stigmatul păcatului de ieri
Şi tropotul de cai cu aripi de zăpadă
Când norii cenușii din ochii tăi dispar,
Un zgomot ancestral prin noapte mai străbate
Doi oameni de zăpadă aprind un felinar,
Și un amurg în noi, şi focuri în cetate
Iubirile apun pe margini de gheţar
Și mi-e definitivă iarna fără tine
Şi–aş vrea să ne mai ningă tiranic şi polar,
Când te aduc ofrandă, zăpezii asasine !
Redactor coordonator: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
