Zbor spre înălțimi

SUB UN PETEC DE CER
de Georgeta Giurea

Peste marea albastră rătăcesc albatroși,
Risipiți prin văzduh, neînvinși de furtuni,
Printre bucle de timp, aiuriți, curioși,
Cu avânt prometeic peste-nvoalte genuni.

Își înalță solemn, stropii mari atingând,
Printre stele de os și luceferi de ger,
Aripi de chihlimbar în al toamnelor gând,
Sub destinul albastru, sub un petec de cer.

Țipete răvășesc, ape cu gust sărat,
Înserând dimineți cu culori de cerneală,
Iar în stânci argintii, largi torenți au săpat,
Într-un glas tăinuit, amintiri dintr- o vară.

Linii de orizont, esplanade de vis,
Se-mpletesc iluzoriu până în depărtare…
Curcubeie de dor inima mi- au cuprins,
Între margini de cer și-ale mării hotare.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Te iubesc, Sfântă Scară a vieții!

Mi-e firea, ca iarna, ca barba și părul,
Nu în ghețuri, cleștar de cristal
Ci în albul care îmi înfloare ca mărul,
Cu roz și albastru fructând în oval!

Mi-e firea în feciorul care-mi calcă pe urme,
Trimis de ecoul de când l-am chemat
De la tata trecut peste a vieții culme,
Darul său, un nepot din iubire strigat!

Mă cufund tot mai mult în al firii trecut,
Trepte urc și cobor ca pe scara lui Iacov,
Mă împresor fiindcă văd ce e cult și ocult,
Linear labirint ca în opera lui Bulgakov!

Chiar de aș vrea să-mi opresc loc pe scară,
Nu-i permis, totul curge-n perpetuu zglobiu,
Nu respecți!-Ești făcut de cumplită ocară,
Aruncat în neant spre al morții sicriu!

Prin copii, prin nepoți, strănepoți stăm pe scară,
Ecuație armonică, descriind strălucit piedestal,
Te iubesc Sfântă Scară a vieții!-Rămâi-mi povară,
Să te las în poruncă, toți să țintim al tău ideal!

Ionel Rusu Cuvin Arad România!
6 Februarie 2022.

Redactor șef: Camelia Boț

SCRIU CU LACRIMI DE CERNEALĂ
Florentina Savu

Scriu cu lacrimi de cerneală
Pe răbojul meu din suflet,
Dragostea mereu mă cheamă
Să-i donez al vieții umblet,

Să colind pe-atâtea plaiuri
Cu lacrima șiroindu-mi,
În slove cu idealuri
Pe caiete, amintindu-mi

Că viața-i tare ciudată,
Usucă lacrimi, în cuvânt,
Așezând iubirea toată
Ca florile pe mormânt!

Lacrimile mi-s albastre
Și-n ele scald omenirea,
‘S cânt de pasăre măiastră
Și-aduc, poate, fericirea…

Slova plânge pe hârtie
Și bucurii, și necazuri,
Ea e mai mereu magie,
Poate chiar schimba macazuri!

Scriu cu lacrimi de cerneală
Și cu zâmbete de ceară,
Pentru lumea ideală
Și din toamnă, și din vară…

Las slovele moștenire,
Cu suspinele-n cerneală,
Toate-s pline cu iubire
Deși… viața-i abisală!

Redactor șef: Camelia Boț

RECVIEM DE IARNĂ

Ninge sfânt, iubito ! Recviem de iarnă…
Cad din cer steluțe peste inimi seci,
Îngeri dalbi coboară, tainic, să recearnă
Nostalgii rămase-n ale vieții teci.

Ninge a uitare, ninge a iubire,
Ninge cu suspine, ninge cu alin,
Fulgii cad feeric, la a lor topire
Clipa-ncremenește în al vremii scrin.

Pe cărări de gheață, calde-odinioară,
Drumețesc prințese în veșmânt vernal.
O dulce himeră !… Frigul mă-nconjoară,
Bobul din clepsidră curge glacial.

Porțile-s închise, pragul e de piatră,
Sufletul mi-e rece, tâmpla a albit,
Jarul de-altădată potolit e-n vatră,
Sus, la tocul ușii, vâscu-i ofilit.

Stau în călimară elegii nescrise,
În decor iernatic, dezolant și tern,
Primăvara-mi ninge verde-crud în vise,
E doar amăgire… Albul e etern.

Gerul se-ntețește, ceasul ne desparte,
Ninge cu fantasme, ninge cu tristeți,
Recviem de iarnă…. Undeva, departe,
Pe plaiuri celeste ninge cu poeți.

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ )

Redactor șef: Camelia Boț