Zbor spre înălțimi

VISĂTORI

Se mai întâmplă
să visăm
cu ochii deschiși,
prima oară,
imi plăcea să privesc
stelele în fântâni,
cerul
într-o noapte de vară,
ochii tăi peste lume
stăpâni,

Pe mâinile lumii
alunecă alte mâini,
cuvântul e un dor
veșnic viu,
visez
să-mi găsesc lumea
sub pleoapele tale,
visez, lângă tine,
să fiu,
Se mai întâmplă
o liniște
ca o ploaie de vară,
câmpul miroase
a busuioc,
cu ochii deschiși
am visat, prima oară,
ziua
care ne aduce noroc,

Era o zi
ca o noapte albastră,
soarele se pierduse
în nori,
tu erai în fața altarului,
viața noastră,
cu brațele pline
de flori,

Ai spus ,, da” și ai râs
dintr-o dată,
soarele a ieșit dintre nori,
porumbeii albi
au luat cerul sub aripi
și au zburat prin timp,
visători…

Se mai întâmplă
să visăm
cu ochii deschiși,
prima oară,
îmi plăcea să privesc
stelele în fântâni,
cerul
într-o noapte de vară,
ochii tăi, peste lume
stăpâni…

Marin Rada

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Despărțire
Lina Blum

E plină lumea asta de plecări,
De-mbrățișări pe fugă și de șoapte,
Iar Dumnezeu privește peste zări
Cum trupuri despărțite plâng în noapte.

Stau față-n față, se privesc himeric
Și numără secundele rămase,
În gara străbătută de-ntuneric
Se-mbrățișează două umbre arse.

O lacrimă mijește între pleoape,
Ea își înălță ochii către el,
Grădinile din suflet sunt aproape
Revendicate de acest măcel.

Îi strânge mâna-n palme, o sărută
Ca un soldat ce pleacă la război,
Iar Dumnezeu privește și ascultă
Cum amintirile se-mpart în doi.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Cum sã renunţ?
de Anatol Covalli

Ce sã mai întreb când nu-mi pot rãspunde
sub atât noian de griji şi de spaimã?
Sufletul uimit în sânge se-ascunde
şi plâns îngaimã.

Uşile se-nchid. Ferestrele sparte
au de la un timp trainice zãbrele…
Singurele ce pot zbura departe-s
visele mele.

Ieri am fost pe-Alcor. Azi steaua polarã
o colind sperând sã gãsesc motive
ca-n lumina ei noul ţel sã parã
cã mai activ e.

Ştiu cã e târziu, dar nu pot concepe
sã dispar sorbit de cruda uitare.
Nu pot accepta sã strãbat doar stepe
de abdicare.

Şi cum sã renunţ, când a mea fiinţã
care a ieșit dintr-o tristã toamnã,
ca sã uit de plâns şi de suferinţã
sã cânt mã-ndeamnã ?!…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Unde fericirea se divide

Voi păși-ntr-o zi pe drumuri line, colo-n munte, lângă Arieș,
Unde fericirea se divide în culoarea florii de măceș,
Unde frunza cade peste frunză, în covor peren de amintiri,
Unde moartea-i doar o simplă ușă, un portal de gând între nuntiri.

Mult mi-i drag de drumul cel de luntre, peste ape clare cu luntraș,
Spre odihna zilelor mărunte, legănat prelung de-un fluieraș!
Ca un prunc, adăpostit la sânul maicii sale blânde, surâzând,
Tot așa voi fi lângă bătrânul munte drag, cu sufletul cântând…

Voi pași pe drumurile line, pas de iarbă înspre Arieș,
Unde fericirea se divide în petala florii de măceș.
Daniela Konovală

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Sunteţi una!

Cum nici o bucurie nu-i prea lungă,
Agaţă-te de tot ce poţi să ai…
Că de eşti sănătos o să-ţi ajungă
Puţinul ce-l mai ai acum în pungă
Iar cerul tău deschis, e-un colţ de rai…

Dar nici o bucurie n-o să ţină
De n-ai gustat durere mai întâi,
Nu poţi să-mparţi lumină din lumină,
Când sufletu-i uscat din rădăcină
Iar piatra ta-i argint la căpătâi!

Şi nici o bucurie nu-ţi încape
Fără iubirea ce-o presari pe rană,
De n-ai trecut prin ghimpi şi prin hârtoape
Izvorul ei nu poate să te-adape
Sau să-ţi adune geană peste geană…

Doar bucuria dulce-n rugăciune
Îşi poartă-n sine lanţul şi cununa,
Ea surpă ziduri, mângâie, supune
Şi harul ei te vindecă şi-ţi spune
Că-n geamătul furtunii sunteţi una!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Pe țărm de suflet

Am strâns albastrul nopții-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.

Ningea o linişte pe țărm de suflet…
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colț de stea, pe cer, un vers.

Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor…

Am strâns albastrul nopții-n călimară…
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.

✍©️ Violeta Andrei Stoicescu

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Plouă în surdină

Plouă iar!
Decor murdar,
în zadar lumina plânge
tristă dintr-un felinar,
umbrele sunt tot mai rare,
picuri reci pe trotuare,
la pervaz doar umbra ta
înrămată sub perdea.

Ploi de toamnă,
lungi și reci,
nopțile ți le petreci
pe un pat țesut cu gânduri.
Trec cocorii cârduri-cârduri
printr-un vis fără sfârșit.
Luna parc-a adormit
în tabloul de granit.

Stau la geam,
un corb pe ram
înoptând, privesc afară,
pe sub felinar coboară
o pereche, june umbre,
în decorurile sumbre.
Mica rază de lumină
plouă tâmpla în surdină.
Nely Vieru

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

SĂ NE IUBIM LA INFINIT
VIO STERIAN

M-a înțepat în talpă urma ta, din roua unei dimineți,
un pas desculț care-și striga, de dor, vâltoarea unei vieți,
te adunase firul ierbii, doar praf de stele-n clipociri
și-ți mistuiau în focul tălpii, cărări-nmiresmate de iubiri.

Boarea de vânt te-adulmeca, parfum de maci, pe la răscruci,
o frunză-n codru îți doinea, singurătăți, în cuib de cuci,
un lampadar gonit de umbre, te-a furișat trecând nălucă,
printre aleile prea sumbre, surâs, pe-o bancă să te-aducă.

Și-mi alergai pe firul ierbii, fluturi de toamnă violeți,
o rapsodie fără cânturi, încă nescrisă de poeți,
într-un târziu lăsat de seară mă așteptai sub clar de Lună,
unde-am ales Steaua Polară, să ne călăuzească împreună.

Te-adun în palme, verde viu, un dor nespus de primăveri
și-n părul toamnei argintiu te retrăiesc plăcut din ieri,
te-mbracă crinii în Crăiasă, și-n zborul nostru spre zenit
eu te-am ales să-mi fii Mireasă, să ne iubim la infinit.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

MISTER
Marin Rada

Nici cuvintele
nu mai umblă singure,
ca și păsările,
zboară,
de la o vreme,
în stol,
când ai plecat,
ți-ai luat cu tine
parfumul și gesturile,
m-ai lăsat
cu sufletul gol,

Doar fotografia ta
a rămas în oglindă,
întind mâna
și te ating,
respirația ta aburindă
aprinde în mine culorile
și le sting…

Nimic nu se schimbă,
însăși mirarea
rămâne sub pleoape
ca un petec de cer,
tu ești atât de departe,
și ești atât de aproape,
că între noi, totul
rămâne învăluit
în mister…

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Scrisoare
de Petre (Poștașu’) Vătuiu

N-ai mai venit de multă vreme,
M-ai fi uitat, de bună seamă,
Și sufletul a prins a geme
De deznădejde și de teamă.

Eu niciodată nu iubisem
Pe cineva atât de tare,
Să plâng și-aievea și în vise.
Nici n-am știut că dorul doare!

Și-atunci ți-am scris pe primăvară,
Să vii că îmi e dor de tine,
Că sufletul a prins să doară
Și inimioara să suspine…

Priveam salcâmii de pe vale,
Se-nzăpeziseră de floare,
Iar eu mă înecam, de jale,
În lacrimi de mărgăritare.

Nu mi-ai răspuns și înc-odată
Ți-am scris când înflorise teiul,
S-adormi sub umbra-nmiresmată,
Cum îți făcuseşi obiceiul.

Tăcere, doar atât, tăcere!
Trecuse primăvara toată
Și totuși…mai avea să spere
O inimă nevindecată.

Așa că nopțile de vară
Am plâns cu gândurile mele,
Răpus de-a dorului povară
Sub clar de lună și de stele.

Târziu, îmi scrii și tu scrisoare,
Cuvinte reci și-așa puține…,
Că-i drumul greu, că e ninsoare,
Că vremea rea, în loc, te ține.

Degeaba-mi spui că ești departe,
Că-i iarna grea și că tot ninge,
Căci nu troianul ne desparte
Ci dragostea…care se stinge!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț