Zbor spre înălțimi

Peste dealuri

Curg zăpezile din ceruri
Și colindele cu leruri
Peste dealuri,
Brazii haine noi îmbracă,
Cristale de promoroacă,
Valuri, valuri.

Chiote pe văi răsună,
Clopoțeii la trăsură
Zbenguiesc,
Frigul crapă piatra-n patru,
Râde soarele din’ naltul
Cel ceresc.

În mormanul de zăpadă
Mai rămâne o dovadă
De culoare,
Vrăbiuța ciugulește,
Fructul roșu o hrănește,
Altfel moare.

S-a oprit timpul o clipă,
A încremenit de frică
Sau de frig,
Te colid copilărie
Cu aceeași bucurie,
Pe-un covrig!

Versuri și pictură Liliana Răcătău
5 decembrie 2021

Redactor șef: Camelia Boț

Fiocchi di neve

Fiocchi spensierati
sapete dove siete nati?
Gocce d’acqua eravate
d’aria fredda gelate…

Sulle ali del vento
lontano volate,
Su tutta la terra
vi posate…
Portate gioia ai bambini
al Natale tanti fiorellini.

Fiocchetti di neve
in tempo breve
sempre andate…però dove?

In gocce d’acqua tornate
di vita assetate…

Fulgi de nea

Fulgi visători
știți cum vă nașteți?
Picături de apă ați fost
aerul v-a înghețat…

Pe aripile vântului
departe zburați,
Pe pământ vă asezați…
Aduceți bucurii copiilor,
flori Crăciunului.

Fulgi de nea
în timp scurt
vă duceți…dar unde?

În picături de apă vă-ntoarceți
însetate de viață…

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume
Eu, Dumnezeu şi lacrima din colțul ochiului

Ştiu că o să plec în locul în care
Dumnezeu îşi prepară
cafeaua de unul singur
pentru o felie de pâine o să- l rog
să mă lase seară de seară
să- l spăl pe picioare înainte de culcare
şi dacă va fi să cinăm şi să
dormim împreună
dimineață
mă voi preface că am visat
şi îi voi spune că l- am văzut încotit
pe marginea patului
cum din palmă imi hrănea moartea
cu bucăți de carne rupte din mine
şi o să- i mai spun că
cel care îi ştergea lacrima
din colțul ochiului
eram eu
cel de dinainte de a ne cunoaşte

(Teodor Dume,
Eu, Dumnezeu și lacrima din colțul ochiului. Editura: Pim 2021)

Redactor șef: Camelia Boț

În capitalism e ca şi la ruletă, câştigi sau pierzi
(Teodor Dume)

Ca să poți să vezi și în interiorul celuilalt trebuie să ai aceleași sentimente și pentru tine
(Teodor Dume)

Când îi ceri cuiva un lucru, cere-i inteligent și vei primi. Nu te erija in postura unei victime.
(Teodor Dume)

Trupul spune oricând povestea durerii, însă numai sufletul pe cea a bunătăţii.
(Teodor Dume)

Politicienii sunt precum şerpii de apă, muşcă doar atunci când îşi ridică capul.
(Teodor Dume)

Credința este un aspect al intimității sufletului prin care se ține legătura cu Dumnezeu.
(Teodor Dume)

Fără iubire nu poți trece nici de tine însuți.
(Teodor Dume)

Redactor șef: Camelia Boț

Poate că în țara mea…
Autor: Andreea Văduva

Poate că în țara mea,
Nu sunt toate cum ai vrea,
Dar acum, te-ntreb pe tine,
Prin străini îți e mai bine?
Pâinea-ți sfântă de pe masă,
Are gustul de acasă,
Sau miros „a mâini bătrâne”?
Mă îndoiesc, măi române.

Poate că în țara mea,
Multe sunt de-a-ndoaselea,
Dar spune-mi, pe unde calci,
Nu sunt hoți sau saltimbanci?
Politruci de speță joasă,
Lume tristă sau furioasă?
Ori acolo stau grămadă,
Câinii cu covrigii-n coadă?

Poate că în țara mea,
Timpu’-i scump și viața grea,
Dar românul mereu știe,
Și-n necaz, și-n bucurie,
Să zâmbească, să se roage,
Chiar dacă, ca boul trage,
La un car, vai mama lui,
N-ai speranță, nimic nu-i!

Poate că în țara mea,
Nu mai vrea nimeni să stea,
Dar să știi, pe-ntreg pământul,
Nu o să mai bată văntul,
Ca pe-al României plai,
Legănat de cânt de nai,
Strâns în brațe de Carpați,
Și de teii cei înalți.

•••••••••••••••••••••••

Și acum, te-ntreb pe tine,
Prin străini îți e mai bine?

Redactor șef: Camelia Boț

Trăim speranţa

Dreptate neînfricată din veac, te rog, încet coboară
Să ne fereşti tu, neamul, de oameni răi şi de ocară.
Să nu mai plece-n pribegie copiii tineri şi părinţi
Departe de strămoşii lor, ce-n dragoste de ţară
Cu lacrimi şi sânge au udat acest pământ de sfinţi.

Nu vreau să-nşirui faptele: cum gloatele române
Au pus pe fugă-n lupte sângeroase liftele păgâne.
Poeţii patrioţi, cu drag, i-au proslăvit în versuri,
Ca cei mai devotaţi români ce-n ţară vor rămâne
Să nu slujească jeguri, bestii şi hoţi şi interesuri,

Sau pe tâlharii mici şi mari, cu nume de bastarzi,
Ce-nfulecă bucate, din halca ţării, ca patriotarzi.
Să ştie, să aleagă neghina din grâul cel curat,
Să-i dea deoparte pe-acei mişei de lozincarzi,
Ce-n suflet, cu minciuni, necaz ne-au strecurat.

Să ştie politrucii ascunşi sub măşti de derbedei,
Că-n temniţi vor sfârşi, cu fundul în ţepe de ardei,
Chiar dacă disperarea încet ne-a împins în şanţuri…
Trăim speranţa, cum şi stejarul ia puterea ghindei,
Din neam să-apară un Om, ca să îi pună-n lanţuri.

GHEORGHE AVRAM, S. d., 26-11-2021, 88.

Redactor șef: Camelia Boț

STRĂIN DE TOȚI
Georgeta Radu

Străin de toți, te-ndepărtezi
apropiindu-te de tine…
Închizi cu ziduri de zăpezi
tot timpul ce ți se cuvine.

Poarta ți-o-ncui, să nu mai intre
oricine-ar vrea să te rănească,
bei singur o cafea fierbinte,
în liniște dumnezeiască.

Îți place numai tu cu tine
să stai de vorbă, pe-ndelete,
privind ninsorile divine
ce ți se-aștern tăcute-n plete.

La ceas de pace, în chindie,
visezi să dormi pe fân cosit,
că de a lumii gălăgie,
demult, prea mult ai obosit.

Îmbătrânești?! Nuuu, ți se pare!
Doar anii s-au cam adunat
pe umărul care te doare
de câtă viață ai cărat.

Și gerul iernii-ar vrea să intre
în tihna cu greu dobândită,
dar tu, zâmbind, i-aduci aminte
că inima ta e-ncălzită.

În casa sufletului tău
e cald, curat și-atât de bine…
Invită-l doar pe Dumnezeu
acuma, când Crăciunul vine!

Redactor șef: Camelia Boț

NEBUN VISĂTOR

Eternă ți-e clipa lângă călimară,
Efemerul plânge în felii de ceară,
Înflorești păduri și dezgheți izvoare,
Naști din stâncă aripi și din noapte Soare

Din candela minții aprinzi felinare,
Pe negura vremii ce zace în zare,
Clădești din rouă noi Primăveri,
Le răsădești azi pe un câmp de ieri.

Veșnic îndrăgostit de-o nouă iubire,
Rătăcești bezmetic, cu foc în privire
Mai agăți de Soare uneori secunda
Pentru un amor ce-l distruge umbra

Te ‘nalți fără aripi, peste Răsărit
Și aduni în pumni bobi de Infinit,
Faci din mărăcini, petale de mălin
Și din spinii vremii, ramuri de măslin

Nenumărate pagini, condeiul vâslește
Filă după filă, nici că se oprește,
Înfrunți valurile vieții cu chipul zâmbitor,
Reîncolțești speranța, Nebun Visător!

-Petronela Mocanu-

Redactor șef: Camelia Boț

Decembrie

Am să deschid încă o foaie,
Iubirea să îți cânt în epitete.
Apusuri prăbușite în odaie,
Am să le-aștern haotic pe perete.

Sorbim din ceașcă cu nesaț,
Cafeaua neagră, prea fierbinte;
O stea ne răscolește-n zaț,
Bolborosind vreo trei cuvinte.

Cuvintelor noi le dăm sens,
Decembrie să nu mai doară
Când stratul de zăpadă dens
Se-așterne zgribulit pe-afară!

Apusuri prăbușite și troiene,
Cafea cu zaț, o stea și epitete…
Decembrie ne ninge prea devreme,
Iar uneori ne plouă cu regrete.

Luminița Andronache
30.11.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii?
Autor Gia Munteanu
30.11.2021

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce ne-au crescut și dăruit o viață-mbelsugată
Când noi înfometați de bani, hapsânii
Îi răsplătim doar cu o amintire renegată?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au luptat din veacuri cu zmei asupritori,
Când fără adevăr, dreptate devenit-am spânii
Și lașității, minciunilor, trădării purtători?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce au trăit cu demnitate și patriotism,
Când între noi ne inșfăcăm precum păgânii
Hrăniți cu dezbinare, răutate și-egoism?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce îi uităm ades și voluntar în colțurile minții
Când îi lipsim voit de mângâierea mâinii
Știind că pentru noi se roagă la toți sfinții?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au jertfit pentru al nostru viitor pacific
Când separați în tabere suntem acum românii
Și diferențiati am fost numiți cu titlu onorific?

Bătrânii sunt esența vieții, tezaur și folclor,
Să îi cinstim și apărăm cum se cuvine,
Să ne-amintim c-au făcut față vremurilor
Stârpind uzurpatori și încercările șovine!

Redactor șef: Camelia Boț