Zbor spre înălțimi

VREMEA COLINDELOR
Marin Rada

M-am întors în alb
ca-ntr-o altă câmpie,
sufletul adormise
în ieslea cu fân,
copiii,
cu glasuri de bucurie,
treceau cu colindul
pe drum,

Tu erai într-o casă
cu ferestre pictate,
aprindeai sub icoană
șoaptele în ecou,
o lumină albastră
coborâse în strană,
o chemare, în suflet,
se trezise din nou…

Era vechea noastră
chemare,
parcă ninge și azi
viscolit,
cuvintele se întorc
în tipare,
și colindă
pe unde-am iubit,

M-am întors în alb
ca-ntr-o altă câmpie,
sufletul adormise
în ieslea cu fân,
copiii,
cu glasuri de bucurie,
treceau cu colindul
pe drum…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Copilul de-altădată

Când îmi visez iar tinerețea,
se-ntoarce-n amintiri tiptil,
mă-ntreb ce fac cu bătrânețea,
caci eu rămas-am tot copil.

Am aflat și ce-i tristețea,
din mâna asprului destin
și-am simțit ce-i frumusețea,
iubirea dulce fără chin.

Trecut-a timp, trecut-au vise,
părea și cerul mai senin,
oglinda-i azi cu tâmple ninse,
iar sufletul de doruri plin.

Eu n-am reproșuri nici la vreme,
căci am trecut și eu cu ea,
zadarnic caut azi blesteme,
privind cum fură viața mea.

Prin timp ajuns-am la răscruce,
rămas cu-o soartă neschimbată,
pe-obraz o lacrimă-mi aduce,
căci nu-i copilul de-altădată…

Mai spune-mi soartă o poveste,
s-o cred chiar dacă-ar fi prostie,
mai spune-mi una ce-amintește,
de dulcea mea copilărie…

Mihail Janto

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

PUNTE CĂTRE SINGURI
Marian Florentin Ursu

Pe această sferă de singurătate
Se dechide raiul pentru omul bun
Când se-aprinde steaua pe creştinătate
Şi se-aud colinde-n seara de Crăciun

Iar în calendarul anului ce trece
Mă resimt în oase, mă resimt în voi,
Cât mai arde-n vatră focul ăsta rece
Eu mă uit în faţă, dar şi înapoi,

Nu vă temeţi oameni, nu-i ceasul din urmă,
Nu e nici întâia, nici ultima zi
Dar veniţi în hoarde până se prezumă
O dorinţă sacră de-a mai dăinui

Să plecăm cu toţii pe cărarea care
Punţi peste prăpăstii încă ne unesc,
Vom aprinde–n munte albe felinare,
Sufletelor toate care mai iubesc

Şi chiar de se bagă multă lume-n faţă,
Cu pretenţii multe şi multe nevoi,
Noi suntem chemaţii ce vor fi în viaţă
Şi în lumea asta şi-n cea de apoi

Treptele acestea urcă şi coboară
Şi-am să fac cândva un semn din alt tărâm
Vă mai cânt colindul sub un brad din gară
Şi vă spun adio, dar încă rămân,

Când răsare steaua dincolo de neguri,
Noi aprindem facle într-un alb decor
Să fie salutul pentru cei ce-s singuri,
Puntea lumii noastre, către lumea lor !

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

LA CEAI

Ți-am scris, iubite, ultima scrisoare
Cu verdele luminilor din nord,
Dar ne-am pierdut în noaptea de ninsoare
Căzută în sălbaticul fiord.

Ți-am scris în rune vechiul joc de iele
Și m-am semnat cu steaua din destin,
Dar n-ai văzut-o de atâtea stele
Intrate-n miezul zilei clandestin.

Tu mi-ai trimis o carte cu poeme,
Pe flori de gheață, mi le-ai pus în geam,
Trecuse vremea marilor dileme…
La ceai, pe-un vechi fotoliu te-așteptam.

Nu ai venit, cu albele tăceri
Mi-ai scris un alt poem pe-aripi de fluturi,
Culeși de prin zăpezile de ieri
Care ne-au nins prin nordice ținuturi.

Erau frumoși de parc-ar fi fost vii,
Dar de zăpezi uitaseră să zboare…
Iubitul meu, dacă va fi să vii,
Să nu-mi mai scrii cu fluturi pe ninsoare!

GEORGETA RADA

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Reverie în Luna lui Crăciun

Privesc oglinda nemiloasă și văd un chip îmbătrânit
De timpul prea ușor plecat, de anii care l-au albit,
Ce-ar vrea în urmă să privească printre baloane de săpun,
Cu nostalgie să trăiască emoții de apus Crăciun,

Când era un odor cuminte iar gerul tricota povești,
Cleștar de gânduri împletite ce spionau pe la ferești,
Când pur omăt, în straturi groase, peste pământ se așternea,
Când răsunau străvechi colinde în valsul fulgilor de nea…

,,-Oare pe unde rătăcesc vacanțele siberiene
Care înveseleau copiii când înotau printre troiene,
Unde-s castelele de bulgări care tronau până la cer,
Unde e omul de zăpadă, al iernii veșnic grănicer?”

Se-ntreabă chipul din oglindă care s-a-ntors o clipă-n timp
Și-a revăzut o altă iarnă dintr-un feeric anotimp…
De ar mai fi copil o clipă, i-ar spune Moșului: ,,Măcar,
Dacă n-aduci acum zăpada, mută Crăciunu-n Făurar!”

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Iarna noastră

Cătălin Iancu

Vino să topim zăpada cu-ale noastre trupuri calde,
Să ne bucurăm, iubito, de ninsorile dintâi,
De atâta fericire ochii-n lacrimi să se scalde,
Pân’ la ultima ninsoare lângă mine să rămâi.

Să ne mângâie, iubito, fulgi pufoși și albi de nea,
Să îți construiesc palate pe întinderile albe,
Când pe bolta-ntunecată s-o aprinde prima stea
Vor veni colindătorii să cânte florile dalbe.

Seara, la lumina lămpii, amintiri vom depăna,
Vom gusta pe îndelete din pocalele cu vin,
Poate-am să adorm, iubito, cu capul în poala ta,
C-un sărut să mă trezești, să ne mai iubim puțin.

Primăvara e departe, iarna este doar a noastră,
Vom intra în hibernare, într-un vis plin de culori,
Ne-o veghea, din colț de cer, o steluță alb-albastră,
Vom zbura, mână în mână, până dincolo de nori.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Tristeţi
Anatol Covalli

Tristeţe de nori albi şi de corole
de flori arzând aromele-n potir,
când muguri poartă-n pântece creole
pe frunte unse cu-al iubirii mir.
Tristeţe răstignită pe nadir,
când orb de patimi, ca un nou Manole,
în tine mă zidesc şi nu mă mir.

Tristeţe de arìpi ce au uitat
să îşi descrie zborul în destin,
când ca un câmp de ploaie sărutat
surâd în faţa cerului senin.
Tristeţe că în iarnă am intrat
cântând, şi-acum spre primăvară vin
cu sufletul de lacrimi secerat.

Tristeţi de echinox când vin să-ţi dărui
lumina ce ţi-am luat-o de pe umeri,
când tu priveşti uimită cum mă nărui
şi stelele-mi care se sting le numeri.
Tristeţi de echinox când tot mai stărui
să mă urmezi în dragoste-astfel cum ieri
veneai, spunând că-ntr-însul adevăru-i.

Tristeţi de primăvară-ntârziată
cu ghioceii fulguind domol,
când gândurile se transformă-n zloată
şi-n suflete e-ntruna-atâta gol.
Tristeţi venind tiptil, cu paşi de vată,
în haite ce mereu ne dau ocol
şi-n carnea noastră colţii şi-i arată.

Tristeţe… cine te-a uitat în mine
ca pe-un palton uzat şi mult prea mic?
Te-am căutat prin buzunare bine,
dar n-am găsit, tristeţea mea, nimic.
Să ies cu tine-n lume mi-e ruşine,
nevrând în râsul ei să te implic,
de-aceea mă-nvelesc şi dorm cu tine.

Tristeţi de vis pierdut, călcând pe spini
şi aspru grohotiş de amintiri,
pe care-ntruna sângerez lumini
ca să-nflorească-n suflet trandafiri.
Tristeţi de ochi senini de pelerini
care în clipa când ajung martiri,
de fericire şi-mpăcare-s plini.

Tristeţi de dor târziu, dor de tristeţe,
când triste toate dorurile dor
şi e atât de splendidă nobleţe
în moartea şi în suferinţa lor!
Tristeţi mărunte şi tristeţi măreţe,
tristeţi ca un deşert, tristeţi izvor,
în tristul meu mormânt dormind se vor.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț