Zbor spre înălțimi

Nuanțe

Mi-e iarnă, azi, când mă privesc in muguri,
Au inghețat purtând în ei atâtea visuri
Cât via mea sădită-n drum fără înscrisuri
Ce-a scris poveşti în boabele de struguri.

Nu plâng cu fulgi de nea ascunşi sub gene
Şi nici nu caut în zăpezi să-ngrop păcate,
Hotarul l-am trecut demult ,când dezbrăcate
Veneau stihii în rol de sfinți pe false scene.

Mi-e iarnă în icoane ce plâng spre răsărit,
Pereți nevăruiți au răni ascunse-n cărămidă;
Uium de dat la mori din flori de pălămidă,
Adun in saci…merinde-n drum spre infinit.

Zoriții spoitori cerşesc zadarnic de mâncare,
Nuanțe-n alb şi gri le colorează neputința,
Dureri împarte lumea; eu, părăsesc credința
Altar, mi-eşti iarnă azi, cât necuprinsa zare.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Furtună

Degeaba ai pornit din nori furtuna
și-mi bați cuvântu-n cuie sus pe cruci,
când eu de grija ta plângeam întruna
Tu cumpăneai, să pleci…sau să te duci
*
În piept îmi lași o nouă frunză moartă
un drum ce nu mai duce nicăieri,
nici umbra ta, nici noaptea ce așteaptă
nu sunt ai fericirii gondolieri
*
În ochii mei închiși se lasă ceața,
un abur greu, suspin fără cuvânt,
dar tu în dorul meu ți-ai spălat fața,
cum ai putut să crezi că sunt înfrânt
*
Când parcă tot pământul stă să cadă,
în ceruri bate clopot înnorat
mă vrei sacrificat, mă crezi o pradă
și mă vânezi cu ochi înlăcrimat
*
În pașii tăi aud cum se desparte
un drum de mine, altul de trecut,
iar tu esti impietrită și departe
și cauți taina unui început.
*
Iar dacă mâine-ai să te pierzi în lume,
pe mine glezna ta mă va purta,
doar tu ai ști că am același nume
și că oricât voi fi te-aș aștepta.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

UMBRE PESTE VISE

Și prin tăcere anii tăi vor trece,
Se vor opri cu țipătul în sus,
Cu umbre pe fereastra din apus
și zâmbetul zăpezii va fi rece.

Vom fi bolnavi cu sufletul pierdut
Vom umple salile de prin spitale,
Nici florilor nu le mai cresc petale,
Nici lacrima n – o mai tratăm ca la – nceput.

Vor trece ani și amândoi prin lume
Vom număra păduri fără copaci
Doar umbre peste vise de săraci
Te vor urma în orice loc anume.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mă-ngropa…

iubita mea,nu mă-ngropa de viu
sau dac-o faci îngroapă-mă departe
şi pune-mi şi o carte în sicriu
să nu mă plictisesc de-atâta moarte

să-mi pui nişte bomboane pentru îngeri
şi-un ban pentru luntraşul obosit
acolo sunt probabil văi de plângeri
şi vremea mereu bună de cosit

să-mi pui şi coasa deci şi o găleată
să ud grădina raiului puţin
dar nu-mi uita şi umbra ne-ngropată
să nu par mult prea singur şi străin

să-mi pui burlan şi streaşini la sicriu
că s-ar putea pe-acolo să cam plouă
câteva foi,că poate am să-ţi scriu
cum mă împac cu moartea asta nouă

dar dacă ţi se pare mult prea greu
sau dacă toate astea-ţi sunt povară
mai rabdă-mă puţin în jurul tău
şi îti promit că nu o să te doară…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă

Doamne, dacă mă iubești
Și știu de pe-acum că… da,
Atunci când mă mai privești
Să-mi dai din răbdarea Ta.

Și aș vrea să Te mai rog
Sănătoasă să mă ții.
Când mintea îmi mai ia foc
Și simt că nu pot trăi

Să-mi dai pace în furtună,
Să-mi înlături orice nor,
Să simt vremea că e bună,
Să nu mai privesc în gol.

Ține-mi fruntea sus, Părinte,
Când mă-ndoi sub greul meu,
Pune-mi lumină-n cuvinte
Și nădejde-n piept mereu.

Când nu știu pe ce cărare
Pașii mei să îi mai duc,
Fii Tu semn și alinare,
Pentru mine fă un truc.

Iar de-am crucea prea amară,
Umerii prea obosiți,
Dă-mi puterea s-o car iară
Doamne, să nu mă eviți.

Și când ziua se termină
De sunt tot nefericită,
Ia-mă, Doamne, și m-alină
Ca pe-o fiică rătăcită.

Căci mă las în mâna Ta,
Pe mine și ce iubesc,
Tu ești acum casa mea
În care mă regăsesc.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mă doare clipa

Mă doare clipa ce se scurge lin
Peste podișul genelor cărunte
Și lasă-n urmă amintiri, din plin,
Să se-nghesuie-n ridul de pe frunte.

Momentele gravate pe retină
Cu grunzul sării din lacrimă strâns,
Îi dau gândului doza de morfină,
Să-și aline durerea-n care-i prins.

Mă-ndrept cu pașii încălțați cu teamă,
Spre un nou an ivit în fața mea,
Luând pulsul trăirilor în seamă,
Ce-mi sfârtecă a inimii perdea.

Aș vrea un picur de seninătate,
Pentru zilele care vor veni,
Iar anii, câți mi-s dați, în sănătate
Să mi-i petrec…și-apoi fie ce-o fi!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Zorile anului nou

Câțiva fulgi de nea aleargă prin păduri, peste tăpșan,

Vor să prindă, parcă-n joacă, zorile noului an,

Chiar de nu-s nămeții mari, plugușorul tot pornește,

Așa-i datina străbună să petreacă voinicește.

Fulgii dalbi se veselesc de nu-și mai încap în piele,

Și pornesc un joc năvalnic, să uite zilele grele,

Să pășească-n noul an în straie de sărbătoare,

Să aducă peste lume gânduri bune și candoare.

Pe la case luminate curg urări de sănătate,

Cu belșug în bătătură și cu inimi mai bogate,

Să rodească munca dreaptă sub un cer mai liniștit,

Iar norocul să rămână în case necontenit.

Zurgălăii sună-n noapte peste satul de poveste,

Iar speranța se ridică dintr-o minunată veste,

Dintr-un plug ce-i tras mereu, cu elan nebănuit,

Se vestește dimineața anului ce a venit.

Focul arde-n vatra veche, se cern vise ce-au trecut,

Despre oameni și răbdare, despre tot ce-au petrecut

Și ne-nvață, ca odată, să păstrăm ce-i omenos,

Că-i mai trainic peste vreme decât aurul fălos.

Iar când zorii se arată peste dealuri, peste sat,

Să afle o lume dreaptă și cu sufletul curat,

Că din nea și din urare, din cuvântul tuturor,

Se zidește, an cu an, rostul pentru viitor.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Am vrut să fiu

Am vrut să fiu lumină
și bucurie pură
acelor ce îndură,
trăind fără speranță.
Am vrut să fiu femeia
iubirii de o viață,
dar, undeva-ntr-o clipă,
a dispărut scânteia
și am rămas doar zborul
cu-o singură aripă,
și mi-a rămas doar dorul
cutremurat de vină.

Am vrut să fiu scăparea
acelor care speră
să-și afle jumătatea
pierdută dintr-o sferă
ce la-nceput pornise
sub formă de întreg,
dar m-am pierdut în vise,
pe veci neînțelese,
și-n poezii nescrise.
Vrând drumul să-l aleg,
am rătăcit cărarea
și mi-am secat izvorul.

Am vrut să fiu cetatea
cu-o singură regină,
am vrut să fiu lumină,
ce îmblânzește noaptea,
când zorii se-nfiripă,
dar am rămas doar zborul
cu-o singură aripă,
și mi-a rămas doar dorul
cutremurat de vină…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

IESLE SFÂNTĂ

În grota-n care plâng cu smirnă iezii
cade o rază palidă de soare
și după-atâta tristă, grea ninsoare
au năvălit vâltorile zăpezii

e spre amurg și-n grotă urlă vântul
și-n casele din jur e veselie
dar numai o femeie simplă știe
că se va naște în curând Cuvântul

noi chefuim la mese-îmbelșugate
și-n grota ei e gerul cel mai ger
doar Cineva ne dojenește-n cer
și întristat ne iartă de păcate

iezii-au tăcut, au ațipit deja
în ieslea ei Fecioara nici nu plânge
are doar presimțirea unui sânge
prin care Dumnezeu ne va ierta…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

OMUL DE CENUȘĂ

3

Străzi desfundate. Câini. Şarlatanie.
Cătune muribunde, târguri triste.
Inşi care-ar prefera să nu existe:
Fiinţe gri, în ziua cenuşie.
Famelice făpturi. Burduhănoase
Infra-făpturi; ochi interlopi, ce-aspiră
Să urce scara vremii, cum, pe-o spiră,
Se caţără libărcile greţoase.
Tablou-i nul. Nu-i nicio tragedie
În suferinţă, cât ar fi de dură.
Nici comedie nu-i în impostură.
Ci totu-i jalnic. Jalnica stihie
A unei lumi intrate-n fundătură:

Apocalipsă de periferie.

4

În târgul extraplat e toamnă iar.
Aşa cum a mai fost. Şi-o să mai fie?
Mucegăita ei dulcegărie
Se scurge-n zoaie groase pe trotuar.

Beţivii, fluctuanţi, în lumea lor,
Mănâncă, salivând, de prin gunoaie.
Oştiri de câini se scutură, se-ndoaie,
Se-mperechează-n văzul tuturor.
Spitalu-i arhiplin. În hol, pe scară,
Bolnavi şi rubedenii. Zeci de vraci.
Ce poţi să faci? Nimic nu poţi să faci:
Spitalu-i plin, de dă pe dinafară.

Investitori strategici îşi ridică
Alături mari palate. Pentru ce?
Ştiut fiind că vila noastră e
O urnă doar, ne-nchipuit de mică…

E toamnă, deci. Haoticul sezon.
Şi vidul din priviri are-o culoare
Cu-ntunecimi agonice şi-amare.
Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,
Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,
Topite-n trista lor halucinare:

Adâncul. Nimicirea. Abaddon.

(Din: Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț