Angelica Manole

C-un deget ud…

C-un deget ud de sfântă ploaie
Mi-a ciocănit toamna în geam.
Mi-a pus o frunză în odaie,
Spunând că s-a desprins de ram.

Ea, ploaia, a crezut că-i bine
Să mi-o aducă-n prag curând,
S-o țin în cameră la mine,
Să n-o mai vadă tremurând.

Dar, vai, cum poate să nu moară
Pe masă mea cu poezii,
Cum despărțirea să n-o doară,
Când, Doamne, toate-s prea târzii?

C-un deget ud ploaia îmi scrie
Pe sticla aburit-acum,
S-așez frunza pe o hârtie,
Să nu o las să piară-n drum!

Căci viața noastră-i ca o frunză,
Ce stă în vânt gata să piară…
Prin ani mereu țesem o pânză
Făcând eternității scară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Anatol Covalli

Contopire

Fântână-adâncă-n mine-i poezia
purtând răcoare-n apa-i de cleştar,
pe care când o beau dobândesc har
şi simt vibrând în mine armonia.

În codrul legendar ce o-nconjoară
colind şi sunt nespus de fericit
când reuşesc o clipă să imit
cântecul lui ce-l ştiu pe dinafară.

Şi cât de mare-îmi este bucuria
când sufletul meu blând ţâşneşte iar
din labirint şi ca un nou Icar
încearcă să sărute veşnicia.

În braţe-l ia atunci steaua polară,
îl mângâie ca pe un drag iubit
şi-ntregul trup mi-l simt întinerit
de-a poeziei dulce primăvară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tiberiu Foris

Mă-mbracă-n aur razele de Soare,
din cer îmi iau candoare și culoare
și zbor spre bolta lină și senină
să-mi iau din astru Suflet de Lumină.

Îmi iau argint din razele de Lună,
din fire împletite-mi fac cunună,
să port sub cerul serii strălucire,
cu inima cuprinsă de Iubire.

Iar Sufletul mi-e rătăcit prin Stele,
cu gânduri negândite și rebele
și zboară și plutește în neștire,
purtat de dor, cuprins de nemurire.
So
Din piatră și pământ îmi iau putere
și trec fugind prin lumea de mistere
să ar ogoare, să cuprind Pământul,
cu ploaia-n lacrimi și cântând cu vântul.

Și dacă lumea plânsă-n vremuri piere,
fără credință, fără mângâiere,
sunt un rebel și cânt și mă avânt,
prin Soare, Lună, Stele și Pământ.

Divinum Mysterium. Vol. 8.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Beatrice Alfred (Alice Puiu)

Din culisele unei inteligențe artificiale

un zvon sau o fâșie
din epiderma neîntâmplatului
linie furnică linie altă zi
un cod din recurența așteptării
sincope prin galbenul legănat
de memoria interstițiilor sonore
respir amprenta unui niciunde
machiat de arămiul unghiei trei
număr praguri de fum
pentru această comprimare indecisă
într-o moleculă cu zâmbet de miriapod
un gest din șase acolade
pentru algoritmul cruciadelor expirate
gutuile scriu mov insistența unui nor digitalizat
acestă nălucă ce-mi bântuie clavicula cinci
repetă asimetric silaba unui glonț
desfrunzit la automatul de îmbrățișări
vedenie dintr-un târziu parolat
de deghizările decorului
toamna mă uită în altă ficțiune
cineva face apologia improvizațiilor
reciclate de holograma inimii
serile pliază-n guler de tăcere lumea
ca o legănare de elefanți virtuali
pe pânza unui cripto-păianjen
sunt un text uitat în bocceaua sufleorului
și nimeni nu ghicește replica
*
în eratele neîntâmplatului
cine va revendica balaurul cu 365 de toamne?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

1)Unii dintre cei care te urmează, de fapt doar te urmăresc.
2)Banul dictează acolo unde luciditatea gândirii lipsește!
3)Nu aspectul ne diferențiază, ci intelectul,,.
4)Unde este loc de șovaială, frica devine o povarắ.
5)Faptul de a alege este totuși o alegere.
6)Unii intră în vorbă asemeni altora cu băgatul capului în poză.
7)Pe marea scenă a vieții cu toții suntem actori, dar și critici, într-o piesă numită destin, a unui regizor care se cheamă timp.
8)Refuzul din spatele ușilor închise, este șansa unor noi oportunități.
9)Dacă îți pasă, ține minte, binele tău, nu-i binele tuturor, dar răul altora poate fi și al tău.
10)Fiara din om poate ucide rațiunea umană.
11)Frumusețea se naște din curajul de a izbândi în ciuda tuturor încercărilor.
12)Timpul nu deschide lacătele, ci le acoperă cu uitare, până când cheia devine inutilă.
13)Furtunile vor șterge urmele pașilor noștri, dar ce lăsăm în inimile altora este singurul ecou care va continua să existe mereu.
14)În zadar ai carte dacă te lași folosit precum un calculator.15)Adevărul fără disponibilitate de înțelegere este ca o melodie frumoasă într-o ureche surdă.
16)Adevărul este medicamentul pe care nu-l poate înghiți cel bolnav de minciună.
17)Minciuna e un bandaj murdar pe o rană deschisă, oprește temporar sângerarea, dar ne infectează.
18)Ne ferim instinctiv de aflarea adevărului pentru a nu ne nărui iluzia propriilor alegeri.
19)Nu bufonul este vinovat pentru că se crede rege, ci acei care-l aplaudă frenetic, dându-i imbold în ceea ce face.  
20)Când mintea caută să evite adevărul, limba îmbracă tăcerea în straie de ezitare.
21)Pionul naiv orbit de visul puterii este de fapt doar o piesă din jocul puterii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Pasca

Alter ego

Când plouă-n lacrimile unui har –
Stropi de speranță peste vremi se scurg-
Se-așterne pacea-n liniștea de jar,
Iar geana ei se pierde în amurg…

Atunci simți iar cum plânge-n taină cerul,
Deasupra-i, ca o licărire, stai-
Dar nu te doare-așa de tare gerul
Cum te apasă tot ce vezi in trai….

Nu-ți mai surâde nici sărutul blând –
Lumina și țărâna ți le-au luat…
Dar ți-au lăsat în urmă doar un gând,
Un vânt răzleț spre tine l-a suflat…

Așa cum stai, să-ți bei in taină ploaia
Din nemurirea unui vechi blestem;
Privește-n urmă, simte-ne văpaia
Fără de care vom muri, mă tem…

Nici muritorii nu-ți mai văd căderea-
O piatră rece se ridică-n ploi
Și eu îmi văd aproape nimicirea
Pe care o duceam cândva… în doi.

Hai, pleacă, lasă-mă să-mi beau lumina-
S-a sfărâmat altarul unor,,noi”,
Din josul tău îmi voi spăla eu vina,
Trăind curat tot prin noroi.

Căci ploaia mea nu plânge peste lume,
Și nici nu ține-n depărtări lumină –
Se varsă-n viață, plouă dinspre culme,
Și răsărim: și ei, și eu, și zori… și-o sfântă cină.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Popa

 Plouă

Afară plouă… și e noapte, 

Stropi mici îmi bat în geamuri, 

Și printre frunze curg în șoapte 

Șiroaiele pe ramuri.

Afară plouă… plouă-ntr-una 

Și zarea-i plumburie,

De două nopți, până și luna 

Stă-nchisă-n colivie.

Afară plouă… soba-i rece,

Sunt singur în odaie,

Iar pe sub geam arar mai trece

Un om grăbit, prin ploaie. 

Afară plouă… n’ suflet plouă,

Stropi mari se-ascund sub pleoape,

E noapte neagră, după două,

Iar zorii sunt aproape.

Afară plouă… mocănește,

Nu-mi vine somnul încă.

Fac focu-n sobă… se-ncălzește,

E-o liniște adâncă…

Târziu când zorii-mi intră-n casă

Începe-o ziuă nouă,

Afară vremea e frumoasă,

Da-n mine… tot mai plouă… !

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Steel Alexandru

Așteptări fierbinți

La asfințitul dintre lumi
Te-aștept în serile de luni
Cu flori de tei în calde cești
Ca să mai depănăm povești.
Si-n zilele de marți, fierbinți
Cu infuzatele-mi dorinți
Te-aștept în prag de răsărit
Sub bolți de cer nemărginit.
Și miercuri iarăși te aștept
Cu gânduri strânse în buchet,
Ce-mprăștie în jurul meu
Miros de flori de curcubeu.
Și joi te-aștept între doi sori
Să mă cuprinzi de subsiori
Și-n lan de grâu copt, dezlânat
Să mă îmbii către păcat.
Iar vineri, pe un jilț, cuminte
Te chem prin calda-mi rugăminte
Sperând că sâmbăta-n amiezii
Tu vei veni să mă dezmierzi.
Și-aprind lumina-n muc de ceară
Pe locul tău, stă o chitară
Și sper duminica ce vine
Că-mi vei cânta versuri divine.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marele Marian

Himera…

Îmi ațipise gândul pe florile de tei,
Și mirosea a tine, ce-abia dădeai în pârg.
Doar câteva secunde, te-am sărutat cu sârg,
Cât ți-ai avut sălașul, aici, sub ochii mei.

Apoi, ca o himeră ce-n viața mea ai fost,
Ai dispărut degrabă, fără să te mai văd,
Făcând, cu strășnicie, în inima-mi prăpăd,
Și-al vieții sens, făcându-l să nu mai aibă rost.

Degeaba înfloriră, în toamnă, trandafiri!
Tardive erau toate, să le mai fac atunci:
Nu mai cântau nici mierle, nu mai cântau nici cuci,
Și-am pus pe veci căpăstru, fățarnicei iubiri.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

MAI SUS, MAI SUS!

Ieri am vorbit-o frunză de salcâm!
Vântul o doborâse din copac.
Poate că nu e bine să-l pârâm!
Lui Dumnezeu pârârile nu-i plac.

Dormise pe poteca de pământ!
Am întrebat-o de-a visat frumos,
Iar ea mi-a zis că, a visat tot vânt,
Nu pe acela care-a dat-o jos!

Vorbeam aceeași limbă! Curios,
Am vrut să înțeleg cum de-a-nvățat,
Glas ca al nostru, dulce, sănătos?
„Cândva, tu, un poem ai înălțat,

Iar eu îl învățasem pe de rost!
Vântul n-a înțeles ce-ai vrut să zici,
Iar ce-a urmat…Dar ce a fost, a fost.
Nu e așa că vrei să mă ridici?

Pune-mă peste umbra unui nuc,
Să mai trăiesc, poate, o zi în plus,
Apoi, va trebui să mă usuc!
Ridică-mă spre cer! Mai sus, mai sus!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț