Concurs, poezia zilei 20 Mai!

LUAȚI GAZETA ~Georgeta Rada ~

Strigau pe stradă „ziariștii”,
(copii care vindeau ziare)
ei, negustori de vorbe, triștii
pe doi banuți pentru mâncare.

– Luați „Adevărul”, luați „Gazeta”
de Nord, de Sud, de Est, de Vest !
Azi s-a ajuns cu bicicleta
pe Marte și pe Everest.

Se face listă de-așteptare
cu cei ce vor pământ pe Marte,
se joacă poker pe onoare
și se mizează doar pe moarte .

Hai, cine vrea să se înscrie ?
Cui nu-i e frică să respire ?
E ca un fel de sihăstrie
a celor neveniți în fire .

Ce-i Everestul? Alpinismul
intergalactic ne așteaptă…
Hai, antrenați-vă cinismul,
pășim deja pe prima treaptă!

Luați ,,Adevărul „, luați „Gazeta „
de Polul Sud, de Polul Nord !
E în naufragiu goeleta
cu aruncații peste bord.

Luați „Libertatea”, cât mai este,
se dă la liber pe doi bani!…
Ne joacă libertatea feste
si-n piață nu mai sunt golani.

Luați „Moftul”! Luați și moftangiul,
,,Biletele de papagal”!
Ne-mparte gratis lefegiul
bilete pentru carnaval.

Luáți ,,Oglinda”, lúați ,,Oglinda”
până nu-i spartă în bucăți
și așezați-o sus, pe grinda
umilelor singurătăți.

Mai stați pe strada „Pacienții”
voi, flașnetarii mei cei triști,
se dau gazete ca subvenții,
le-mpart altfel de ziariști.

GEORGETA RADA
20.05.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Marinela Nichitovici Popa

Ne statea asa de bine!
Autor Marinela Nichitovici Popa

Și îmi stătea așa de bine,
Privirea ta, pe chipul meu!
Mă-mpodobea cu perle fine,
Sclipire-a sufletului tău.

Și îți stătea așa de bine!
Sărutul meu pe a tale buze.
Erau așa de roșii și de pline!
Cine ar fi vrut să le refuze?

Da! Ne stătea bine-mpreună,
Ca două flori mărgăritare,
Ca două jumătăți de lună,
Ca două jumătăți de soare.

Nu era nimeni mai ferice
Și nu era nimeni mai frumos,
Putea să zică orice-ar zice,
A lumii gură, pe din dos!

Daca era?…de ce acuma
Acest sublim nu mai există?
De ce e jumatate lună?
De ce lumina este tristă?

Când am pierdut a lor minune

Cand am uitat sa fim frumosi,
Privirea ta nu-mi mai stă bine
Și buzele sunt doar reproș.

Mi-e dor de noi, cei de odată,
Unul pe altul să ne luminăm
Si sclipitori pe viața toată,
Doar ce-i frumos din ea să luăm!

Redactor șef Camelia Boț

Liliana Toderiță

Şi totuşi…
de Liliana Toderiță

LINISTE! Se naşte un copil,
Vin îngerii să-i dăruiască aripi multe ,
Pe lângă el chiar Soarele-i umil,
Ies Sfinții din icoane să-l sărute.

Dar ce păcat, pământul este strâmt
Şi nu toți pruncii reuşesc să zboare
Căci prea curând aripile şi-au frânt,
Venind în case fără sărbătoare.

Nu-s vinovați că s-au născut sărmani
Şi au crescut hrănindu-se cu lacrimi,
Că viața lor nu face nici doi bani
Pentru acei bogați şi plini de patimi.

Degeaba încercăm să ne-amăgim,
Că viața-i roz, copilăria-i fericită…
Când lângă noi adesea auzim,
Cum geme-o inimă sărmană şi zdrobită.

Eu despre ei am încercat a scrie,
Chiar dacă n-o să pot schimba prea multe…
Despre copiii care n-au copilărie
Deşi, toți s-au născut cu stea în frunte.

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 20Mai!

De mă va prinde toamna ~Iancu Cătălin~

De mă va prinde toamna pe cărare
Tot căutând sublimul absolut,
Să mă-nvelești c-un val furat din mare,
Cântec de leagăn să-mi îngâni tăcut.

De mă va prinde dorul de albastru
Și ochii vor căta spre infinit,
Să îmi răsari pe boltă un mic astru
Ca să îmi fie somnul liniștit.

De-mi va ploua cu gânduri răvășite,
Cu vise arse pe-al iubirii rug,
S-or duce-n vânt iluzii risipite,
De amintiri n-aș mai putea să fug.

De-or înflori pe tâmple ghioceii,
Pe față timpul riduri o să-mi sape,
S-or înălța la ceruri funigeii
Și va apune soarele pe ape.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 23 Mai!

Premul întâi

În tăcerea nopții-adânci
~Anca Man~

NEȘTIUTE doruri vin, născând FOȘNETE în tăcere,
Inima mi-e AMORȚITĂ și scăldată în durere,
Tristă, caut mângâierea în brațe moi de CANAPEA
Și m-afund într-o visare, ce balsam divin se vrea.

Se PRELING încet secunde din al vieții mele ceas,
În apusul ce se stinge, iarăși singură-am rămas,
Când cuvinte dulci, DOMOALE află taina rugăciunii,
Mă-nconjoară-o pace blândă… simt pe pleoape raza LUNII!

Încet noaptea mă-nvelește în falduri de catifea,
Peste sufletu-mi trudit se așterne liniștea,
SOMNUL lin culcuș își face, între GENE ostenite,
Mintea nu vrea să-mi culeagă gândurile risipite.

Vise dulci îmi dau târcoale LOVIND neagra nopții tâmplă,
Cad din cer stele puzderii și-o minune se întâmplă,
În tăcerea nopții-adânci sufletul îmi cântă iară…
De-ar dura o veșnicie liniștea ce mă-nconjoară!

23.05.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 21 Mai!

SÂMBURI DE LUMINĂ ~VIO STERIAN~

Te absorb,
fior de viață,
roua pașilor desculți,
început de dimineață,
zorii-n șoapte petrecuți,
patima cu tot păcatul
din magia unei nopți,
mângâierea
și sărutul
cuibărit pe sânii copți.
Și îți beau
din palme setea
de iubirile fierbinți,
ce dezbracă rațiunea
freneziilor cuminți,
din părerile de rău
te absorb,
o împăcare,
și-mi vor buzele mereu
setea ta,
de sărutare.
Îți absorb,
tot freamătul
ce te-mbracă în surdină,
beau,
din palma ta căuș,
noaptea
sâmburi de lumină,
te cer mir
dumnezeiesc
prin altare,
ca un rob,
dintr-un crez …
care-l iubesc,
vindecarea mea
te sorb.
Te adulmec,
primăveri,
muguri, frunze,
verde viu,
fluturii
și curcubeie,
marea-albastră
să te știu,
te brodez,
în drum de viață,
pacea-n tumultul lumesc,
te-am ales
din infinituri,
clipa …
pe care-o iubesc.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Valentin Ciobanu

~cãdeau luceferi în amurg~
V. Ciobanu.

Cădeau luceferi în amurg..
Pe visul unei seri de varã
Și-a început ca să mă doară..
Un gând tăcut..tăcut prelung!.

Cădeau pe-o rază selenarã
Și se pierdeau într-un neant..
De sus din cerul prea înalt..
Mă copleșeau searã de searã.

Cădea o lăcrima de stea..
În gândul meu cel fără vise …
Când somnul iar mã compromise!
Și iar te am în mintea mea!.

Cădeau luceferi în amurg..
Din cerul unei seri de varã..
Și-a început iar să mă doară..
Tăceri și amintiri.
03,06,2021/
Valentin Ciobanu.

Redactor șef Camelia Boț

Teodor Dume

Imaginile în care mă caut…

Mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc…
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră

și va pleca cu Dumnezeu

tata
s-a dus și el
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț și
o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors
o fi vrând să se întâlnească
cu mama
la capăt de drum
unde se odihnesc sufletele

aș fi vrut să știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine și că
mi-am cumpărat un cal
ar fi bine să vadă cum îl mângâi
și mă joc lângă lăstarul ieșit din scorbura
nucului sub care
bunicul trăgea cu sete dintr-o pipă cumpărată
de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
să sărute pământul de
noapte bună…

sunt singur acum

ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria –
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
și mă prefac uneori
că o văd
ținându-mi capul pe genunchi…
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig…

ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea
cele două imagini
între care mă caut

tată – mamă
noapte bună!

(Autor: Teodor Dume)

Redactor șef Camelia Boț

Ica Gărgălie

POEZIA
Poezia e un joc de cuvinte-n armonie,
E o muzică ce vine dinlăuntrul sufletesc
Sau secretul ce-a scăpat din substanța cenușie
Când, cu inima deschisă, sentimentele vorbesc…

E un templu construit pe idei conspirative,
Este cumul de vibrații, de miresme și culori,
De imagini, de tablouri și trăiri figurative,
Poezia este arta de a revărsa comori

Prin cuvinte cu polei din misterele gândirii,
E o punte între oameni, un balsam de catifea,
Poezia e izvor pentru tainele iubirii,
Este muzică divină… și-am atins cerul cu ea…

Am simțit că mă înalț și ating nemărginirea
Când m-am conectat cu gândul, printr-un zbor, la Absolut
Și m-a binecuvântat, mi-a promis chiar nemurirea
Când voi scrie poezie într-o carte convolut.

Ica Gărgălie

Redactor șef Camelia Boț

Alice Puiu

Ploi orfane
un zâmbet silabisit de-o emoție
scrie oglinzi din tăcerea verii
mirarea coase rotund
un cireș pe buzunarul lunii
vise clipesc trist
printre alveolele întrebării
un gest coagulează
cerul obosit
în eprubetele aprinse
de praful unei zecimale
în frigul decojit de noapte
ziduri înnoadă o sărutare
pe străzile gândului
la ultima fereastră de iubire
un chip ghicește stele
pe dealul ursitoarelor
și-un verb deșiră păsări
cu gust rotund de rime oarbe
uitarea umblă în vârful picioarelor
prin colbul șoptit de icoane
iar tu te cauți pe tine
vers dăruit de-un cerșetor
acestei lumi ascunse
în afișul cu ploi orfane

Autor Alice Puiu – iunie 2021

Redactor șef Camelia Boț