Concurs, poezia zilei 1Mai

Sub pleoapa lunii ~Violeta Andrei Stoicescu ~

Rătăcesc pe aleea
pe care amurgul
alungă ultimul vers al zilei…
Zburând printre umbre,
o săgeată de foc
străpunge orizontul
lăsând în urmă
flăcările apusului…
Îmi caut drumul
spre casă
printre ruinele clipelor ucise…
Zefirul
îmi mângâie sufletul
pictând acorduri de seară
pe portativul albastru
al cerului.
Mă aşez
sub pleoapa lunii
să ascult tăcerea pietrelor
sub apăsarea întunericului.
Târziul îşi face loc
acoperindu-mă cu mantia nopții…
O altă zi
dispare în neant…
Şi-adorm
cuprins de vraja clipei
surprinse în flagrant…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 15Aprilie

Ecuația iubirii
~Mihaela Moisescu~

Adun în gând frânturi din mine
Le fac pământ, pământ de flori,
Mă dor iubiri, și plâng rubine
Și-ascult suspinele-n viori.

Adun și zilele pierdute,
Le înmulțesc cu zori în doi
Așa încât îmi ies mai multe
Decât o viață în nevoi.

Împart și scad lacrimi căzute
În ecuația iubirii,
Am înțeles în zile multe
Că sunt adepta amintirii.

Scad pașii mei tiptili spre tine,
Adun săruturi evantai,
Mă răcoresc în zile pline
Cu visuri mici prinse de rai.

Îmi înmulțesc azi pașii grei
Și sper ca într-o zi s-ajungă
Acolo unde ochii mei
Privesc în gol înspre-o secundă.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 14 Aprilie

Povară ~Cristina Ghindar Greuruș~

Mi-s gândurile chinuite
De-atâtea amintiri ce dor,
Privirile mi-s rătăcite
Pe ceru-albastru fără nor

Și mi-s durerile trezite
De-atingeri care-au fost cândva,
Iar șoaptele, neauzite,
Şi-acum îmi mai transmit ceva.

Viaţa îmi este aşa goală
Acum, când nu am niciun rost…
Dar cui să mai cer socoteală?
Trecutul meu parcă n-a fost.

El este azi și-ntotdeauna,
Uitat de caldul anotimp.
L-a-mprăștiat, crudă, furtuna,
În alte vieți și în alt timp.

Singurătatea mă doboară
Și mușcă inima-ndoită.
E mult prea crâncenă povară
Ce astăzi îmi e hărăzită.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înălţimi
14.04.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Ica Gărgălie

POEZIA
Poezia e un joc de cuvinte-n armonie,
E o muzică ce vine dinlăuntrul sufletesc
Sau secretul ce-a scăpat din substanța cenușie
Când, cu inima deschisă, sentimentele vorbesc…

E un templu construit pe idei conspirative,
Este cumul de vibrații, de miresme și culori,
De imagini, de tablouri și trăiri figurative,
Poezia este arta de a revărsa comori

Prin cuvinte cu polei din misterele gândirii,
E o punte între oameni, un balsam de catifea,
Poezia e izvor pentru tainele iubirii,
Este muzică divină… și-am atins cerul cu ea…

Am simțit că mă înalț și ating nemărginirea
Când m-am conectat cu gândul, printr-un zbor, la Absolut
Și m-a binecuvântat, mi-a promis chiar nemurirea
Când voi scrie poezie într-o carte convolut.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 24Aprilie

UN SINGUR DOR ~Daniel-Petrișor Dumitru~

Mi-e dor de dorul meu de poezie
Și de-un sărut sub teiul înflorit.
De trupul tău suav mi-e dor, Femeie,
Mi-e dor să fiu din nou îndrăgostit!

Mi-e dor de dorul meu de veșnicie,
Să fiu considerat un păcătos.
Fără Credință lumea e pustie,
Tot mai puțini se-nchină lui Hristos.

Mi-e dor de dorul dorului de mine
Și de iubirea pură îmi e dor.
Înnobilat de lacrimi și suspine,
Să zbor lângă un spirit călător.

Iar când voi fi – din aste doruri toate –
Un singur Dor, fără a fi numit;
Mă voi retrage în singurătate,
Liber mă voi renaște-ntr-un alt mit!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Maria Defrancz

ROMÂNII

De-ați ști ce tristă-i primăvara,
căci puii nu-i mai cresc în poala verde.
Copii, veniți, vă cheamă țara,
pe cer, nici ciocârlia nu se vede!

De-ați ști, se rupe frunza-n codru,
rapsodia nu are cine o cânta,
Deasupra țării noastre-i negru
hotarul încep străinii al măsura.

Azi de veniți cu toți acasă
treceți peste Carpați cum ciocârlia,
Să ne-adunăm toți trei la masă,
toți trei copii ce-i are România!

Și câtă iarbă, câtă frunză
din morminte străbunii vor ieși,
Iar lumea-ntreagă să auză,
că neamul românesc nu va pieri!

Călcați pe trupuri, nu o dată
am apărat Europa de puhoi.
Umiliți tăcem deocamdată
când degetu-ntr-una e spre noi.

Mila nu o vrem, nici nu aștept,
răzbunare nu scrie pe obrazul meu,
Români, arma noastră e în piept
singura putere este Dumnezeu!

Lupte ai pierdut de multe ori,
român te-ai ridicat de-ai fost înfrânt.
De ai murit, pieptul tău în flori,
doar doarme, în pământul țării sfânt!

Maria Defrancz
05 05 2021
Imagine internet
Drepturi rezervate de autor

Redactor șef Camelia Boț

Tatiana Golimaz Gotonoaga

De vorbă…

Am căutat vorbă cu vântul,
Nici n-a stat, că e grăbit.
Să se-ntreacă iar cu gândul,
Vină am; căci l-am oprit!

L-am oprit lângă un munte,
Să-l întreb; cum o mai duce?
S-a-nălțat mai sus de frunte,
Și-a-nceput cu ploi s-arunce…

Mă-aplec să-i întreb stropii
Poate au un pic de vreme.
Care cad ușor ca vara snopii
Strânși de brațele Ilenei.

Îmi sting setea la izvor
Și-l întreb dacă mai poate,
El răspunde temător;

  • Un sfârșit vor avea, toate…
  • Ce să spun eu, om ca frunza!
    Curg încet și murmurând,
    Vorba-mi este călăuza
    Prin fiorul apei blând.

Ce-o duc în lumea largă
Mângâind piatră cu piatră,
Făcând omul să-nțeleagă
C-au pornit toate din vatră.

Iar dacă le lași să sece
Din izvorul sufletesc,
Va rămâne totul rece
Ce va fi nepământesc.

©️
Versuri: Tatiana Golimaz Gotonoaga Poză preluată

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special , 8Aprilie

Jertfă
Autor: Alexandra Mihalache

Nu-s lacrimi îndeajuns să ţi se-nchine,
Nici doină mai frumoasă şi mai tristă,
Iubirea de la Cer ţi se cuvine
Şi toate celelalte ce există.

Ai fost o mamă bună şi bogată
Şi te-ai jertfit, s-o ducă fiii bine,
Dar astăzi ţi-e mai greu ca niciodată
Şi doctorii întârzie la tine.

De fapt în noi e boala cea cumplită.
Noi ne-am lipsit de cinste şi onoare
Şi te-am lăsat în zdrenţe, umilită,
Şi n-am aprins măcar o lumânare.

Privirea ta mai caută lumina,
Dar noapte e în noi şi peste toate,
Păcatele s-au cununat cu vina,
Noi înşine am devenit păcate.

Tu stai în frig, în lacrimi şi durere,
Iar fiii tăi petrec şi se răsfaţă,
Când cerul îi priveşte în tăcere
S-a-mbolnăvit şi dreptul sfânt la Viaţă.

Nu-s lacrimi îndeajuns să ţi se-nchine,
Nici doină mai profundă şi mai vie,
Iubirea de la Cer ţi se cuvine
Icoana mea de doruri, Românie!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Nely Vieru

ALBUM UNIVERSURI PARALELE Flori de păpădie

Din universurile mele paralele,
mă plouă azi cu violete mii de stele,
petale de lumină se scutură din ele
pe foi de gând imaculat, vise rebele…

Te scriu din gândurile noastre poezie
așa cum numai tu știai a mi le scrie,
când adunai mănunchi de flori de păpădie
și-apoi le scuturai în fugă pe câmpie.

Eu știu că ai putea vreodat’ să mă iubești
într-o mie și una de nopți pământești,
c-ai putea să mă scrii cu sentimente confuze ,
c-ai putea să mă desenezi în unghiuri obtuze …

Că ai putea să-mi întinzi inocența covor roșu pe trepte,
Să calci cu talpa câmpii întregi de regrete
și-apoi , să mă arunci iubirii din mers
ca un prosop alb după ce pe față te-ai șters …

Dar azi, când peste mine, plouă mii de gânduri
Tu încolțești iubire în versuri printre rânduri
și te rescrii suavă, dulce poezie
născută din mănunchi de flori de păpădie!

Nely Vieru 06.05.2021.

Redactor șef Camelia Boț

Florentina Savu

MIELUL JERTFEI
Florentina Savu

Azi mielul jertfei e Iisus
Dar de la El ce-am învățat?
Să fim la cel sărac supus
Sau să-l prefacem în argat?

Să ajutăm, să mângâiem
Pe cel ce tace suferind,
Ori nepăsători să trecem
Cu egoismul nostru-n gând?

Să fim umili, modești și blânzi
Și sufletul cu drag să-l dăm,
Sau să rămânem etern surzi
Și dup-averi să alergăm?

Să ne ducem crucea-n spate,
Și pentr-un crez, să nu cedăm,
Ori să batjocorim moarte
Și să-ncercăm s-o cumpărăm?

Oare banii au putere,
Cu ei să-ți cumperi ce-ți dorești?
Dacă n-au, ce faci cu-avere?
Ce vrei cu ei să dobândești?

Pe-această lume-ai venit gol
Și tot la fel vei și pleca,
Ai strâns, o viață, de-averi stol,
Dar ți-ai împietrit inima.

În orice om este Iisus,
Crezi c-ai putea să-l izgonești?
Cândva, când vei ajunge sus,
Cum vei putea să-l mai privești?

Vei sta-n genunchi la Tronul Său
Și de iertare te-oi ruga.
El te-o ierta, că-i Dumnezeu,
Dar penitență îți va da:

Vei trece prin foc și prin iad
Să simți ce înseamnă durerea,
Să ai în gură doar gust fad,
Să înveți și ce-i căderea,

Să fii umil, modest și blând,
Așa cum trebuia să fîi
Când alergai, ca un flămând,
Să strângi întruna bogății…

Iisus a fost mereu sărac,
Mereu cu sufletul senin,
La buni și răi le-a fost pe plac,
La toți le-a oferit alin.

El, mielul cel sacrificat,
N-a dat o clipă înapoi,
A fost cel mai de soi bărbat,
Trădat de Iuda într-o joi.

Crucificat, pe cap cu spini,
A fost atât de încercat,
El ne-a implantat rădăcini
Pe cerul pururi luminat.

A îndurat patimi și chin
Să ne spele de păcate
Și să ne scape de venin,
Înviind, călcând pe moarte!

Redactor șef Camelia Boț