Zbor spre înălțimi

Concurs, poezia zilei!

SEMNE ~Mărioara Nedea ~

Mi-au rămas puține semne pe tavan și-n decolteu,
Dintr-o ultimă secundă de delir ambulatoriu.
Ceștile de ceai rujate, s-au golit instantaneu,
Peste smoala ce înghite suflete în purgatoriu.
Ochiul mare de Ciclop al oceanului imens,
Îmi străpunge ca o spadă, intima ascunzătoare
De sub plapuma albastră descusută fără sens,
De o unghie crescută într-un semn de întrebare.

Nu există certitudini, nici speranțe că mai ești
Unic exponat în viață, fluierând printre morminte.
Ești un sol al agoniei și-al tristeților firești,
Și mă dori când rupi din mine carnea, cu un singur dinte.
Mă retrag ca o epavă de pe pleoape somnoroase
Ale mării ce-și ucide pruncii botezați de ploi.
Și-mi adun într-o ecluză toate oasele rămase,
Să mai construiesc o arcă sau o gară pentru doi.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Viorica Floroiu

ȚI-AM SCRIS IUBIREA PE NUFERI

Ți-am scris iubirea pe nuferi
S-o citești, tare-aș fi vrut,
Dar ai trecut dând din umeri,
Nepăsarea-ți m-a durut!

Pe florile de magnolii
Am pictat iubirea noastră,
Cu albastru din pupile
Și cu marea cea albastră.

Vântul l-am oprit să bată
Pe aripa lui am scris,
Marea să nu o mai zbată
Să zbor lin în al tău vis.

Cu parfum de liliac
Să îți mângâi genele,
Să-ți spun că-mi ești al meu drag
Cer senin cu stelele.

Să-ți spun că sunt luna ta
Care se scaldă în mare,
Că în suflet te-oi păstra
Ca pe împăratul soare.

Izvor lin ca de cristal
Să-mi fii din zori până-n noapte,
Să-ți fiu salcie la mal
Să-ți cânt iubirea-n dulci șoapte.

Să-ți fiu tainică lumină
Steaua sufletului tău
Și în noaptea cea senină
Să-mi fii Luceafărul meu.

02.04. 2021
Versuri VIORICA FLOROIU

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei!

BUNICA ȘI POSTUL
~Mirela Butacu~

Demult, când postul mare începea,
Bunica vasele le opărea
Să nu rămână în vreo crăpătură
Miros sau gust de carne sau untură.

Din fasole, făcea o ciorbă lungă
Vreo trei sau patru zile să ajungă
Tăiați felii, cartofi cocea pe plită
Și ne spunea că-n carne-i o ispită,

Că e mai bine-n post să te ferești
De tot ce-i rău, de poftele trupești
Deși, copil fiind aveam se pare
Numai o poftă…pofta de mâncare!

Îmi povestea că sfinții din icoane
Erau mereu flamânzi și rupți de foame
Că dacă ce-ar fi vrut ar fi mâncat,
În nici un caz acolo n-ar fi stat.

Eu o priveam sfioasă cum cuvântă
Și chiar credeam că buna mea-i vreo sfântă.
Cu pielea uscățivă, măslinie
O schivnică și ea părea să fie.

Și mă punea-n genunchi la rugăciune
Și „Tatăl nostru” mă-nvăța a-l spune
Eu, ca o păcătoasă oarecare
Mă tot gândeam la somn și la mâncare

Pe-un perete candela ardea
Iar buna se-așeza în dreapta mea
Și adormea cu biblia în mână…
Eu mă gândeam la oala cu smântână…

Și țop din pat…ajunsă la dulap
Gândindu-mă la cum să fac să scap,
De pe oala galbenă de lut,
Smântână am mâncat cât am putut

Și ca să scap cumva, crezând că pot,
Am uns motanul pe urechi și bot
Cu smântân-așa în dinadins
Să creadă buna că e hoț neprins

Când s-a trezit bunica și-a văzut
Că laptele din oală-i început
S-a uitat la mine mustrător
„-Ia vino tu la mine puișor!”

Degeaba eu din umeri am tot dat
Și spre motanul „hoț” am arătat
Că m-a dat de gol, fără-ndoială,
Lingura uitată lângă oală!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei!

Atâta timp ~Alexandra Mihalache ~

Atâta timp cât ţara e bolnavă
N-avem medicamente pentru ea,
N-avem măcar un doctor de ispravă,
Mai ştim noi ce înseamnă a avea?

Atâta timp cât ţara nu e ţară
Şi iar s-a stins lumina pentru ea
Şi a ajuns un tren ce n-are gară
Mai ştim noi ce înseamnă a vedea?

Atâta timp cât ţara e sfidată
Şi sunt doar interese pentru ea
Şi nu mai e recurs la judecată
Mai ştim noi ce înseamnă a putea?

Atâta timp cât ţara se mai roagă
Şi mai există lacrimi pentru ea
Şi mai există doruri ce ne leagă,
Să ne-amintim ce-nseamnă a veghea.

Atâta timp cât ţara vrea să spere
Şi mai există sânge pentru ea,
Hai să donăm cu ultima putere
Pentru a fi acei ce vor avea.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Doina Șerban

Înger tăcut

Un înger apăru în taină
In lumea mea de fantezie,
M-am furișat smulgandu-i pană
Să prind a scrie poezie,

Dar unde s-a pierdut cerneala?
E călimara pușcă-goală..
Privind spre bolta înstelată
Pașii-mi îndrept sfios afară,

Din noaptea cea întunecată
Culoare am împrumutat
Făcându-i lunii legământul
Că o să scriu făr de păcat

Cum poate crede luna-plină
Că patima nu m-o pătrunde,
In lumea fără de suspine.
Ispita pe la colțuri râde…

Dar am scăpat din mână pana…
Și ce-o să fac acum cu scrisul
Că-n călimară și cerneală
Îmi stă ascuns tot paradisul?

Îngerul ușor se-apleacă
Să-mi dăruiască un condei
Lăsat pe masa întunecată,
Pe-o coală împăturată-n trei

Dar ce se întâmplă? Desenează
Și-ntr-un clipit schițează chipul,
Fermecător,cu har jonglează
Precum mareea cu nisipul…

Buzele-mi îi erau tandemul,
Sfioase,roze,dantelate…
Iar de emoții, eu, poemul
L-am scris abia pe jumătate.

Privesc spre el și încep să tremur
Iar glasul meu grăiește mut:
Oare din care galaxie
Venit-ai tu, înger tăcut?…

Dă-mi timp furat din alte sfere
Rupt chiar de la începuturi
Ca viața să o pot pricepe
Cu înțelepciunea unor mituri

Și dăruie-mi cenușa vie
Să scriu pergam pe vechiul scrin,
Apoi, când gata o fi poemul
Eu la picioare ți-l închin.

Din pulberea a mii de stele
Născutu-sa privirea-ți dulce
Și prin neantul nemuririi
Aripa ta prin vis mă duce.

Nostalgică, puțin confuză
Ochii-mi trezesc ușor la viață,
Privind,cu greu mi-am dat seama
Că s-a făcut de dimineață.

Trecută-i noaptea închipuirii
Lăsând în suflet trist și rece,
Așa e in lumea fericirii :
Ce e frumos,ca visul trece…

Doina Șerban
Drepturi de autor rezervate
Foto sursă internet
6 aprilie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Mirela Cocheci

UN VIS CE-A FOST ODATĂ-NCHIPUIT

Vibrez în ritm cu-ntregul Univers,
Mă contopesc prin sfere ancestrale
Instantaneu, cu gândul meu convers
Spre alte gânduri, împletind spirale.

Și împreună-nconjurăm Pământul
Formând din vise-n jurul lui un scut,
Iar el așteaptă să zidim Cuvântul
Din gânduri, care nici n-au început.

Sau poate-au început în mintea noastră
Și zămislesc sau nu, închipuire
Ce poarta-n zbor spre zarea cea albastră
Preaplinul sau nimicul din gândire.

Vibrez în ritm cu tot ceea ce este
Și tot ce este-n mine s-a zidit,
Clădindu-mi astfel propria poveste
Din vis ce-a fost odată-nchipuit.

Mirela Cocheci

Redactor șef Camelia Boț

Camelia Boț

Floare de colț

Sunt o floare de colț
crescută-n vârf de munte
și vă spun în graiul dulce:
vântul nu mă rupe,
nici soarele nu mă seacă,
nici ploile nu mă îneacă,
vijelia, nu-mi alungă veselia,
rădăcinile din stâncă
nu mi le smulge, oricât mi-ar fi
durerea de adâncă.
Stau dreaptă în fața sorții
simțând timpul cum trece
prin ieslea vieții mele,
cum soarele mi se prinde
de plete și-n horă se pierde,
văd fluturi și păsări plutind
prin cântul lor rătăcind…
Câte nu văd într-o zi?!
Câte-ngrop în pământ
și câte nu las să piară-n vânt,
dar nu mă dezic de munte
cât am lumina pe frunte,
nici de-a mea singurătate,
e a mea sfântă cetate.
Zică lumea, ce-ar zice
dorul de ea nu mă frige,
chiar de numele mi l-or duce
peste mări și-n cele patru zări
io rămâi, aici, în graiu-mi dulce,
în vârf de munte…

31.03.2021
Camelia Boț

Redactor șef Camelia Boț

Despre si cu Nichita Stănescu

Azi este despre Tine, Măria-Ta, Nichita Stănescu, îngerul blond din literatura română…

MIRARE ~Florentina Savu ~

„…și-a rămas (acum) din mine
doar o mirare visătoare…”,
Când vorbele-ți erau perfide
Și fără vreun pic de valoare,

N-aveau în ele sentimente,
N-aveau nici doruri, nici visare,
Erau pe cerul vieții mele
Ca niște nori cu ploi bizare,

Tu ai vrea astăzi să te cred,
Când îmi zâmbești pe sub mustață?
Nu voi mai crede în cai verzi
Și-n vorbe care n-au prestanță!

Și, dacă zborul mi-a-ncetat
Și gându-mi s-a pierdut prin nori,
E pentru că m-am liberat
De-armata ta de falși fiori!

Sunt tot eu, fata cea de ieri,
Dar astăzi m-am trezit la viață
Și-alerg prin iarba mătăsoasă
Uitând de-a vieții scurtă ață.

Alerg și zbor fără-ncetare,
Chiar dacă aripile-s vechi,
Zâmbesc cu sufletul și trupul,
Cu visele perechi-perechi,

Îmi stau pe pernă-ngemănate
Și doar în ele voi mai crede,
Tu n-ai existat, nu exiști,
Chiar n-am avut nimic a pierde!

Ai fost perfid și fals o viață
Dar vorbe mari ai declarat,
Voiai să m-amețești cu ele
Și să te cred cât mai bărbat!

Eu cât mă mir, tu poți să râzi,
Puțin îmi pasă de-al tău haz,
Mirarea mea-i gură de aer
Și apă dulce dintr-un iaz,

Prin ceruri de ne-om întâlni,
Va fi din pură întâmplare,
Eu voi trăi prin bucla mea
Plină de farmec și culoare…

Rămâi în lumea ta de tern,
Cu vorbe-ncătușate-n spini
Ori cu o falsă miere, toate,
Eu fi-voi stea printre lumini!

Redactor șef Camelia Boț

Ica Gărgălie

POEZIA
Poezia e un joc de cuvinte-n armonie,
E o muzică ce vine dinlăuntrul sufletesc
Sau secretul ce-a scăpat din substanța cenușie
Când, cu inima deschisă, sentimentele vorbesc…

E un templu construit pe idei conspirative,
Este cumul de vibrații, de miresme și culori,
De imagini, de tablouri și trăiri figurative,
Poezia este arta de a revărsa comori

Prin cuvinte cu polei din misterele gândirii,
E o punte între oameni, un balsam de catifea,
Poezia e izvor pentru tainele iubirii,
Este muzică divină… și-am atins cerul cu ea…

Am simțit că mă înalț și ating nemărginirea
Când m-am conectat cu gândul, printr-un zbor, la Absolut
Și m-a binecuvântat, mi-a promis chiar nemurirea
Când voi scrie poezie într-o carte convolut.

Ica Gărgălie

Redactor șef Camelia Boț

Gramatica limbii române

GRAMATICA LIMBII ROMÂNE
Cum este corect?
“(El poate) oferii/ ştii/ venii/ ocolii/ fii” etc.
sau “(El poate) oferi/ şti/ veni/ ocoli/ fi” etc.

Verbele din titlul articolului aparţin conjugării a IV-a, adică se termină la infinitiv în –i (un singur i) : a oferi, a şti, a veni, a ocoli, a fi etc. Greşelile în ortografierea lor apar în cursul flexiunii, când se confunda formele de infinitiv, cu altele specifice diverselor moduri, timpuri, numere şi persoane.

Mai exact, în structuri similare celor din titlu, când verbele în discuţie apar după alte forme verbale, se utilizează infinitivul, deci se vor scrie corect cu un singur i : El poate oferi cadouri celor prezenţi/ E frumos a oferi cadouri/ Ea poate şti adevărul/ Noi putem veni la sfârşitul săptămânii/ Voi puteţi ocoli lucrurile neconvenabile/ El poate fi prezent etc.

Tot cu un singur i se scriu şi la timpul viitor, care este format dintr-un verb auxiliar, urmat de infinitivul verbului de conjugat, precum si la conditional prezent : Eu voi oferi flori/ Eu as oferi flori/ Tu vei şti ce ai de făcut/ Tu ai sti ce ai de facut, numai sa vrei/ El va veni la timp/ El ar veni la timp/ Ei vor ocoli oraşul/ Ei ar ocoli orasul/ Voi veţi fiprezenţi/ Voi ati fi prezenti, daca va grabiti etc.
De asemenea, imperativul negativ se formează tot cu infinitivul, aşadar se va ortografia cu un i : Nu oferi cadouri !/ Nu veni astăzi !/ Nu ocoli adevărul ! Nu fi obraznic ! etc.

În schimb, la modul conjunctiv, de exemplu, unele dintre aceste verbe trebuie scrise cu doi i, atunci când este vorba de adăugarea unei desinenţe (element morfologic care, în cazul verbului, exprima persoana şi numărul): Să vii la timp/ Să ştii că nu cred ce spui/ Să fiivigilent în toate împrejurările etc.
Cu doi i se scriu unele dintre aceste verbe şi la perfect simplu, persoana întâi – Eu venii/ Eu ocolii/ Eu oferii (cu putin timp in urma) etc.

Redactor Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: