Zbor spre înălțimi

Despre Eminescu

FILE DE VII SLOVE

,,…Eminescu, care e la Niamțu, e cu totul bine, dar dacă ar veni la Iași, n-ar avea cu ce trăi. Nu s-ar putea face ceva pentru dânsul?
Vreo rentă viageră, vreo recompensă națională? Sau vro pensiune de la vreun bogătaș de pe acolo? E o adevărată rușine pentru țară ca un asemine om să nu aibă cu ce trăi în viață, când numele lui va trăi cât veacurile.”

Fragment din scrisoarea trimisă de Șefan C. VÂRGOLICI (1843, Borlești, Neamț – 1897, Iași) – profesor universitar, poet, critic literar, traducător, membru corespondent al Academiei Române – prietenului său, Iacob NEGRUZZI, directorul revistei Convorbiri literare.
Iași, 25 ianuarie 1887
Sursa: Magazin istoric, nr.10 (643), octombrie 2020

„Dacă „prietenii” junimisti l-ar fi protejat cu adevărat,Eminescu ar fi trăit mult.Capturati de nevoile noastre zilnice însă,nu avem tot timpul ochiul „deschis” pt nevoile prietenilor.Un set masiv de cărți a dedicat suferinței eminesciene ilustrul eminescolog craiovean,prof.Constantin Barbu.E frumos să ne amintim azi de Luceafăr….”

Trecutul prin ochii prezentului, Incursiune în Istorie !

,,Și dacă…”, Mihai Eminescu, 1883. ,,Și dacă un dor”, Veronica Micle, 1887.

Ce mi-au atras atenția sunt două poezii semnate de Eminescu și Veronica la distanță
de cățiva ani. Poezii care stau mărturie cum geniul eminiscian a influențat cariera poetică a
Veronicăi Micle.
Asocierea rimelor e imposibil de negat. Eminescu o inspira pe Veronica, așa cum avea
să ne inspire, postum, pe toți.
Ambele poezii au căte trei strofe. Ceea ce urmează e parcă un dialog mut, peste ani, între
Eminescu și Veronica Micle.

,,Și dacă…” – Mihai Eminescu

Si dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet să te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adăncu-i luminandu-l,
E ca durere mea s-o-mpac
Înseninăndu-mi găndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

,,Și dacă un dor…” – Veronica Micle

Și dacă-un dor mai simt în piept
Cănd se ivește luna,
E ca să nu te mai aștept
Și azi căntotdeauna.

Și măngăieri de mai pot fi
Unei vieți de jale,
Ar fi de-a nu te întălni
Nicicănd în a mea cale.

Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoșteam
Nici îți știam de nume.

La distanță de ani, cele două poezii sunt parcă un dialog ‘în etern’ între Mihai Eminescu și
Veronica Micle, Un dialog poetic, al unei iubiri neîmplinite.

Redactor șef Camelia Boț

Camelia Lungu

TE-AM IUBIT FEMEIE!
~Camelia Lungu~

E primăvara-n floare, iubire unde ești?
Se-aștern flori pe cărare, roz-albe de cireși.
Iar zumzetul de-albine îmi dă de știre-n zori
Că-i primavară…însă, în suflet am fiori.

Te caut, dar ecoul se pierde-n urma ta,
Căci ai plecat femeie, n-ai vrut să fii a mea!
Te-ai dus spre-o altă lume fără griji și nevoi
Te caut, dar ecoul se-ntoarce înapoi.

Nu te-ai gândit că puiul ce plânge-acum în prag
E rodul fericirii când ne iubeam cu drag.
E mic și nu-și dă seama ce e acum cu noi,
Va crește și-o să-ntrebe: de ce suntem doar doi?

Căci soarta nemiloasă te-a smuls și plâng în pumni.
Nu vreau să creadă puiul că suntem doi străini.
M-ai subjugat și pașii abia îi mai târăsc,
Căci te-am iubit femeie….și încă te iubesc.

CHEMARE
~Camelia Lungu~

Un vânt ușor de primăvară
Ne cheamă-n mijloc de zăvoi
Să colindăm desculți prin iarbă
De mână-ndrăgostiți noi doi.

Să alergăm să prindem zarea
Nemărginită de smarald,
S-atingem locul unde marea
Mai primenește câte-un val.

Aripi să prindem ca doi fluturi
Și să zburăm spre-ntinse lunci,
Florilor să le dăm săruturi
Să chicotim cu glas de prunci.

Să ne scăldăm în apa rece
A unui pârâiaș domol
Ce curge-așa cum vremea trece
Sau cum zboară în larg un stol.

Să desenăm pe bolta clara
O inimă bătând ușor,
Iubirile noastre să zboare
Unite-ntr-un inel în zbor!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Mă auzi?
~Constantin VACIU~

*
mă auzi?
se aude?
aruncă-mi
două vâsle
să le îndrept
spre cer
să le fac
aripi de înger
și în genunchi
să sper
că stelele
vin lângă mine

*
mă auzi?
se aude?
mă vezi?
sunt picătura
din sângele
care curge
prin soarele
ce apune
la pieptul tău

*
mă auzi?
sunt eu
copilul din tine
trimis cu două vâsle…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

TE-AȘ FI GĂSIT ~Șoimaru Mirela~

Te-aș fi găsit,
de m-ai fi vrut aproape,
chiar dincolo de ape
și de răsărit!

Te-aș fi găsit,
în orice loc sub lună,
de-ar fi să mă răpună
al vieții asfințit.

Te-aș fi găsit
și în nisip de mare,
în vis și în chemare,
în dor uitat, sfârșit…

Te-aș fi găsit,
de m-ai dori, iubite,
în clipele ciobite…
de când ne-am despărțit!

Te-aș fi găsit,
ca înger sau femeie,
de-ar fi putut să steie
pasul tău grăbit.

Te-aș fi găsit,
de mi-ai fi spus vreodată,
că-n viața asta toată
tu aprig m-ai iubit!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

REGRET
de Emilia-Paula Zagavei

Degeaba ofrande ridici către cer
Când mama-i plecată către eter,
Degeaba-n regrete și lacrimi amare
Îți îneci oftatul când dorul e mare.

Degeaba copile îi spui c-o iubești
Când sub o cruce o regăsești,
Degeaba cu flori acoperi mormântul
Îți va răspunde rece doar vântul.

Iubește-o copile cât e pe pământ,
Alint-o și-i spune dulce cuvânt,
Sărută-i palmele arse de viață,
Șterge-i lacrima prelinsă pe față.

Citește-i în ochi dorința nespusă,
Scrie cu ea o poveste adusă
Din tărâmuri de basm scăldate-n iubire,
Presară-i în cale doar fericire.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Aforisme, cugetări

O lumânare aprinsă adună în tăcerea şi lumina ei toate suferințele unei vieți
~Teodor Dume~

Oamenii, fie ei oricât de mici, dar dacă fapta lor e măreață, vor străluci precum un diamant.
~Camelia Boț ~

Tot ce învățăm în scurta noastră existență, nu înseamnă nimic în fața înțelepciunii unei lumi întregi.
~Ana Văcărașu ~

Celui fără bun simț nu-i roșește obrazul nici iarna
~Teodor Dume~

Impulsivitatea trădează rațiunea, conducând la acțiuni nepotrivite și regretabile, pe care mai târziu rațiunea le condamnă.
~Ana Văcărașu ~

Acceptarea eșecurilor este un act de curaj, conștientizarea slăbiciunilor este un act de sinceritate, în ambele situatii e nevoie de înțelepciune.
~Camelia Boț~

Cu cât piedicile se înmulțesc cu atât îți descoperi propriul curajul de-a le înfrunta.
~Camelia Boț~

Mulțumește-te cu puținii prieteni buni decât cu mulțimea prietenilor falși, cu cruzimea realității și nu cu deșertăciunea iluziei, cu onoarea sufletului deschis decât cu lingușirea zâmbetului fals.
~Relu Popescu~

Singurătatea este instrumentul perfect pentru măsurarea nivelului de educație al unei persoane, dar și al bogăției sale sufletești.
~Ana Văcărașu ~

Recunoștința este ploaia ce udă solul fertil al faptelor bune, în timp ce faptele rele rătăcesc și ofilesc sufletul omului.
~Relu Popescu~

În micimea ta, caută să fii soarele soarele pe care cu toții îl caută.
~Camelia Boț ~

Visurile sunt prelungirile gândurilor, necuvintele sufletului și aripile dorințelor!
~Nely Vieru~

Ne înțelegeam unul pe altul, la urma urmei, amândoi am ars în același foc și am luptat pentru aceeași picătură de apă cu care să-l stingem.
~Ana Văcărașu ~

ABC-darul mi-a fost singurul prieten adevărat care m-a învățat să mulțumesc mamei pentru viață, iar cartea, singura prietenă care mi-a arătat cum să o fac
~Teodor Dume~

Când îmi lipsești, îmi pun mâna la inimă să simt bătăile inimii tale.
~Camelia Boț~

Ne atribuim existența copiilor noștri din dorința de a-i determina să se simtă datori față de noi.
~Ana Văcărașu ~

Aranjează cu grijă totul în sufletul tău încât să încapă toată frumusețea din acest univers.
~ Camelia Boț ~

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

De singurătate – Cristina Ghindar Greuruș

Mi-e teamă de singurătate,
N-aș ști cum să m-ascund de ea,
Dar înțeleg că dintre toate
Problemele, ea-i cea mai grea.

Mi-e teamă c-am să merg pe-un drum
Și n-am să întâlnesc pe nimeni.
Vreau să-l evit, dar nu am cum,
Sunt singură cu mine însămi.

Mi-e teamă de singurătate,
N-aș ști cum să m-ascund de ea,
Dar înțeleg că dintre toate
Problemele, ea-i cea mai grea.

Mi-e teamă c-am să rătăcesc
Prin anii lungi ascunși în noapte,
Iar lângă mine nu găsesc
Pe nimeni şi mă pierd în șoapte.

Mi-e teamă de singurătate,
N-aș ști cum să mai scap de ea
Și-am înțeles că dintre toate,
Singurătatea-i cea mai grea.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Doamna Florentina Savu – poet consacrat
Grup – Zbor spre înãlţimi
27.01.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, Pe urmele lui Eminescu

Replică. – unui contestant nemotivat
    ~Vio Sterian ~ al patrulea premiu

    Când rațiunea bâlbâie în conștiință,
Orgoliul își caută scăpare în căință,
Sau poate, cuvintele nu-și mai au rost,
Când ți-ai înfipt în conștiință un orgoliu, prost.

Și-n boala ta, de un patetic narcisism,
Bravura este doar o vorbă plină de cinism,
Gândești, visând doar podiumuri înalte
,,Eu sunt mai bun” pentru că ceilalți fac erate”.

Și crezi că orice fel de ,,vorbărie”
E un statut, necontestat de poezie,
Dar tralala-ul scris cursiv, cu rimă,
În substanță, sunt doar vorbe de pomină.

Ignori pe marii Dascăli consacrați,
În mintea ta sunt toți, doar ,,descalificați”
Pe eșafodul dintr-o simplă regulă,
Când punctul a substituit o virgulă.

Cum spunea Eminescu: am ucis Pilonii,
Și-acum ne tălmăcesc în versuri epigonii,
Când poezia nu mai știe să fie, un dor,
,,A noastre visuri cad pe rând și mor”

Dincolo de infinit ….al patrulea premiu
~Iuliana Cozma~

E lungă calea noastră pe pământ
Iar noi nu vom muri cât avem vise
Prin veacuri neștiute nici de vânt,
Sunt porți de rai în univers, deschise!

Luceferi printre stele vom veghea
La strigătul cel nobil și suprem,
Pierzând cuvintele, cu lacrimi vom chema
Eternitatea să rămână în poem!

Și căutând în larg culori astrale,
Lumini de stele ne vor îndruma ușor
Când muritori suntem pe-aceeași cale
,,A noastre visuri cad pe rând și mor!”

SUFLET VERDE… al cincilea premiu
~Andreea Pîrlea~

,,A noastre visuri cad pe rând și mor”
Când se uită de-al nemuririi zbor,
Ascuns prin doruri șoptite de copac
Pentru cei care în iubire zac.

Mă strigă surd o umbră de lumină
Și văd cum cerul, prin frunze, suspină;
Îmi pictez pe brațe culori de veac,
Îmbrățișând copacul, îl împac.

De-ar fi iubirea-i doar o poezie,
S-ar strânge în scoarță cu nostalgie
Și-ar crește, ca o dulce nimfă-n zbor,
Spre cel care-i al vieții compozitor.

De-ar fi și visul prins din nou de ram,
N-ar mai fi frunza al vântului balsam,
Iar el i-ar da al libertății dor,
Fiindu-i vieții cu un vals dator.

Mă cheamă blând un foșnet sufletesc
Și m-arunc în mine, vis nepământesc.
Mă prinde-n brațe, ca un scriitor,
Și mă poartă iubirea pe aripi, cu dor.

Ale noastre visuri se-nalță ușor,
Izvorând dintr-al cerului amor,
Când noi pe Suflet îl avem în gând
Și-adormim moartea, dorul învingând.

Visuri frânte…al cincilea premiu
~Felicia Percec ~

„A noastre visuri cad pe rând și mor”,
Plutesc pe gânduri și se-neacă-n valuri.
N-am cum să le opresc din drumul lor,
Nasc neîmpliniri în ale mele planuri.

Se risipesc și se pierd în eter,
În urma lor culeg dezamăgire,
Sufletul mi-e rănit, dar încă sper
Că voi găsi cărarea spre-mplinire.

Și dacă pleacă, nu au fost sortite
Să se clădească în al meu destin.
Voi prinde altele-n zbor, mai reușite,
Cu ele, viața am să mi-o fac festin.

N-o să privesc nicicând în urma lor,
Încrezătoare, pașii-mi port prin viață…
Mă-ndrept să urc pe scara stelelor,
Unde-nfloresc mugurii de speranță!

Visuri spulberate…mențiune
~Cristina Ghindar Greuruș~

Nestãpânite de-aşteptãri şi dor
„A noastre visuri cad pe rînd şi mor”,
Se spulberã în noapte mai uşor,
Purtate lin de timpul cãlãtor.

Mor în tãcere, nu se împlinesc
Dezamãgind pe cei ce se trudesc,
Chiar de rãmân, nu se mai desluşesc,
Iar cei învinşi, în urma lor privesc.

Rãmân doar cu speranţa cã-ntr-o zi
Un alt vis li se va îndeplini.
Mai rãbdãtori şi mai atenţi vor fi;
A doua oarã, ei vor izbândi.

Cã visul nu dispare niciodatã
Şi-l vor urma cu râvnã viaţa toatã.
Ei vor spera cu inima curatã,
Convinşi cã se va împlini odatã.

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Anatol Covalli

Când – SONET –
*
de Anatol Covalli
*
Îmi amintesc de anii ce s-au dus
purtând în ei a noastră fericire,
când de-al tău farmec mă lăsam sedus
şi eram tot şi-n toate doar iubire.
*
Anii aceia, chiar dacă-au apus,
vibrează-n amintiri roind iubire
şi îmi sunt dragi şi le ador nespus
miraculoasa lor desăvârșire.
*
Ei în aceste clipe m-au adus
și chiar dacă în mine-i tânguire,
care pe orice gând picioru-a pus,
*
sunt ferm convins c-a vieţii împlinire
ne-a binecuvântat-o Cel de Sus,
când ne-a dorit exemplu de unire.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Salturi peste timp ~Cristina Ghindar Greuruș~

Se desprind alene secunde din timp,
Ne trec pe la gene luni din anotimp,
Mai trece o zi, mai vine o noapte,
În urmă rămân neștiutele șoapte.

Timpul se strecoară fără să-l simțim,
Nu mai știm să râdem și nici să iubim.
Vom încărunți, poate, mai devreme,
Așteptând tăcuți neantul să ne cheme.

Inimi fără viață vor mai ticăi
Și fără speranță, încă vom păși.
Nu vom ști spre unde și nici până când
Dar noi împlini-vom ce ne-am pus în gând.

Vom merge-nainte fără ocolișuri,
Pe cărări de munte, peste povârnișuri.
Vom urma credința ce ne-a întărit,
Vom păstra voința care ne-a unit.

Cristina Ghindar Greurus – poet debutant
Doamna Florentina Savu – poet consacrat
Grup – Zbor spre înãlţimi
11.01.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: