Zbor spre înălțimi

Elena Mititelu

De Ziua Sfintei Cruci

Pe Muntele Golgota

Pe Muntele Golgota-n sus,
de aur inima având,
crucea de lemn căra Iisus,
lovit, hulit, din greu oftând…

Sub crucea grea, dulce povară,
mergea pe calea mântuirii
tăcut, sub ploaia de ocară,
ducând păcatul omenirii…

Iar astăzi, plini de vanitate,
din aur cruci la gât ne-am pus,
purtând păcatul mai departe,
uităm de crucea lui Iisus!

Elena Mititelu

Redactor șef Camelia Boț

Valentin Ciobanu

Legea firii omenești/

De iubirea ar fi zâmbet
Ar înmuguri privirea
Primăvarã sufletească..
Ar fi toată omenirea!

De ar fi iubiri eterne
Tot mereu pe-acest pãmânt…
Ar fi zâmbete și-n stele..
Și în adieri de vânt!

De ar înflori iubirea
Zi de zi …seară de searã ..
Ar fi peste tot un zâmbet
Peste tot o primăvarã !

De ar fi iubirea-n lume
Ca un cânt de ciocârlie..
Omul ar trăi mai lesne!
Ar fi dulce armonie!

Dar acestea sunt doar vise..
Lumea-i rea …e dușmănoasă!
Și în loc de-a da iubire..
Dã doar rană sufletească!
Asta-i legea nouã-a firii..

Valentin Ciobanu,15,02,2020/.

Redactor șef Camelia Boț

Umbra viselor deșarte se ascunde printre rânduri
De suspine prăfuite și se-așază peste gânduri,
Se despică visu-n patru, se preface în ruine,
Umbrele din întuneric vin la Lună să se-nchine.

Gânduri negre și ascunse bat la cap niște-amintiri,
Hâde și cu fața unsă și cu gust de uneltiri,
Rugi în flăcări risipite ard și se prefac în scrum
Printre urme de ruine și devin apoi un fum.

Cad în hăuri reci și goale reverii cu plânsul mut,
Fețe stranii ale sorții cu mirosul lor de lut
Își întorc privirea moartă către mințile pustii,
Rugăciunea nerostită se ascunde-n sihăstrii

Să-ntâlnească-un dram de suflet și un licăr de curat,
Să-și așeze capu-n poala unui vis imaculat,
Să adulmece-n tăcere fum de mir și de iubiri,
Să alunge și să uite visul unor amintiri.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

VISUL UNOR AMINTIRI
~Mirela Cocheci~

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Sub cupole de granit ~Daniela Konovală ~

Îmi cos aripa cu lună și-un surâs de primăvară,
Viața merge înainte chiar de-i uneori amară,
Rostul lui pelinul are, știe multe-a vindeca,
Chiar și-un suflet de lumină rătăcit din calea sa!

Broderii în vise albe și inele de argint,
Jurăminte adunate sub cupole de granit,
Fracții fără împărțire, cuburi fără de pătrat,
Vorbe goale sclipitoare peste sufletul cutat.

Tu acolo, cu tichia unui mire creponat,
Spectatori fără vedere te aclamă delirant,
Stai pe scena ta lugubră și dansezi frumos în cerc…
Eu străină, tu paiață cu succes intermitent.

Azi pictezi autografe pe un șevalet de rouă,
Eu îmi cos în fir de lună aripa ce-ai rupt în două,
Mi te port timbrat în suflet peste rana de demult
Și te iert, iertând și toamna unde pașii ți-ai pierdut.

Daniela Konovală

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Maria Defrancz

PRIN IERBURI FOȘNITOARE

Pe albul lumii înflorite căzu amurgul ostenit,
Treceau albinele grăbite prin plaiul cel cu rai stropit.

O păpădie ca un dar, din boale ce te lecuiește,
Zbură cu leacul ei amar, de-amară nimeni n-o dorește.

Din verdele de sub tufiș, ieșiră pui aproape goi,
Sau strâns la talpa de măcriș sub raza lunii din zăvoi.

Stătea la margine de drum salcâmul cel primăvăratic,
Miresme scutură din ram, simțind un suflet singuratic…

Se-aud prin ierburi foșnitoare năluci din lumile divine,
Încet pășeau a cercetare, iar eu pășesc atunci spre tine!

Maria Defrancz
06 04 2021

Drepturi rezervate de autor

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei!

UMBRĂ PE CÂMP ~Marian Florentin Ursu~

după ce vei pleca,
eu mai rămân o clipă
în tămâia amurgului
fiindcă vreau să văd mai bine
înclinarea axei pământului
străbătând
licoarea din sticlă
iar după ce se vor frânge
în golul orbitelor
toate aripile zărilor,
voi pune oamenilor purpurii
nume de păsări

eu mai rămân o luminare de răsărit
pe marginea drumului
să-mi pot privi sufletul galopând
prin răcoare,
pe pustie,
abia după aceea
voi pune tinereţea înapoi
în clepsidre

după plecarea ta
voi mai rămâne cam cât
o tăcere de codru
să pot arde chiar și
cenușa dimineții pe rug,
cu tot cu trup,
cu tot cu umbra trupului
pe câmp,
pentru ca ochii mei
să poată alerga liberi
deodată cu caii pe urmele tale
până vor simţi tot cristalul orizontului
ca pe-o tristeţe adâncă
rotindu-se ascuţit
în pupile
*

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Florian Petrache

MĂNUŞILE DE CAUCIUC

Într-o zi cu nori, Costica, doamnă bine, din popor,
A luat- o pe Georgica de-o ureche și-un picior
Și-amândouă împreună, dând din gene cu ardoare,
Au plecat cu voie bună în oraș la o plimbare.
Şi, normal, cu energie și cu stil adevărat,
După cum se foarte știe că era de așteptat,
Șapte ore, opt sau nouă sau chiar zece și mai bine,
S-au plimbat chiar amândouă prin pet-shopuri, magazine…
La un foarte discutabil admirabil moment dat,
Cât se poate de capabil și de bine conturat,
Incredibila Costica, de uimire arhiplină,
A văzut, prea mititica, într-o falnică vitrină,
Lâng-o sticlă potrivită ce părea a fi de suc,
O pereche-obişnuită de mănuşi de cauciuc.
-Georgicuțaa, soro, fată, vino repede şi iute!
A strigat chiar ea, mirată, preţ de câteva minute.
-Ce s-a întâmplat, măi, dragă? a răspuns Georgica, tare,
După ce o oră-ntreagă s-a uitat puţin la soare.
-Ia priveşte! Ce e alea? Spune-mi repede şi mie,
Că de nu, m-apucă jalea și fac circ şi gălăgie!
-Fată, eşti într-o ureche? Sau te-ai îmbătat cu suc?
Alea este o pereche de mănuşi de cauciuc!
-Hai că-i de belea povestea! Mega-giga-super-tare!
Da’ mănuşile acestea la ce este bune, oare?
-Tu, Costica, ori eşti beată, ori nu vezi, ori nu auzi!
Să te speli pe mâini, măi, fată, simplu, fără să te uzi!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia săptămânii!

Bună ziua!
POEZIA SăPTĂMÂNII, Iancu Catalin.

Poate nu e târziu…

Am învățat să nu mai cred în vise,
Realitatea doare, uneori,
Am tot bătut la uși mereu închise,
Iluziile au pierit în zori.

Sunt iernile mai lungi și tot mai dese,
Zăpezile au devenit eterne,
O neagră pânză peste cer se țese,
Tăcerea peste suflet se așterne.

Îmi plânge luna pe un colț de nor,
Au înghețat și valurile mării,
Aripile mi-au fost tăiate-n zbor,
M-am afundat în mlaștina uitării.

Acum nici frunza nu mai este verde,
S-a risipit culoarea din petale,
Privirea ta n-o să mă mai dezmierde
Și n-ai să-mi mai apari, zâmbind, în cale.

S-au despărțit cărările devreme,
Ne-am rătăcit pe albele câmpii,
Las glasul inimii să mi te cheme,
Poate nu e târziu și ai să vii.. Autor:

Cătălin Iancu Coordonator: Mirela Soimaru Grup: Zbor spre înălțimi 22.03. 2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Constantin Nicolae Gavrilescu

Şi ninge iar

Şi ninge iar,
acum, în primăvară,
cum numai iarna
doar mai ninge,
îmi pare chiar
că fulgul se prelinge,
să-l pot cuprinde-ncet,
în palma mea fierbinte.

Cu mintea-mi de poet
din nou las să se vadă
cum vor rămâne scrise
momente de sfârşit,
a iernii ce-are-acuma
de drept zile proscrise,
în versuri tumultoase
de netăgăduit.

Ai fost frumoasă Iarnă,
mereu la fel vei fi,
dar Primăvara doamnă,
de-aici te va goni,
să zbori spre lumi,
departe, unde ţi-e locul sfânt,
ca Primăvara iarăşi
să vină pe Pământ.

Şi ninge iar,
acum, în primăvară,
cu ultima zvâcnire
a iernii pe Pământ,
curând vedea-vom iarăşi
frumoşi muguri în floare,
ce va renaşte viaţa
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: