Petre Ghelmez (născut 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu – d. 9 martie 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist și editor.
Petre Ghelmez urmează școala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, termină la Facultatea de Română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).
Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.
Volume de poezie
Germinații, 1967; Altare de iarbă, 1969; Lynxul, 1972; Sonetele, 1974; Evenimente, 1976; Conversația, 1981; Coborârea în cuvânt, 1987; Paradisul atomic, 1989; Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997; Gloria Lynxului, 2001; Câmpia de platină, 2002, Biblii și oameni de plastic, 2002; Marele Calendar, 2002; Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003; Lebăda albă, 2003; Inedite, 2003. Cărți pentru copii Joacă-te, gândule, 1969; Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos, 1971, 2002; Cine ești, pasăre?, 1972; Mânzul de vânt (povestiri), 1979, 2002; Măgărușul (povestiri), 1986; Alfabetul vesel (versuri), 1991, 2002; Livada Măgărușului (versuri), 2002, Domnișoarele Zebre și alte povestiri, 2002; Mogâldarii. Poem eroicomic pentru toți copiii de la 9 la 99 de ani (versuri pentru copii), 2002; Călătoriile lui Marco Polo și alte povestiri, 2002; Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (proză ritmată), 2002; Roata proverbelor (versuri), 2002; Balena Albastră (povestiri), 2002; Cerbul cu stea în frunte (povestiri), 2002; Puf-Pufos la școală (scenetă), 2002; Puf-Pufos la bibliotecă (scenetă), 2002; Puf-Pufos și vestitorii primăverii (scenetă), 2002; Enigmele civilizațiilor (proză), 2002.
Traduceri în limba română Abu-Lala-Mahari de Avetik Isahakian, 1982, Poeme de Anna Ahmatova, 1989. Pentru volumul Sonetele, apărut la Editura Cartea Românească în 1974, i-a fost decernat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1976, iar la ediția jubiliară a Jocurilor Latinității, Franța, 1978, i s-a acordat premiul al II-lea, pentru poemul Laudă Limbii Române.
Note Toate drepturile privind publicarea operelor lui Petre Ghelmez sunt deținute de Vasile Poenaru, fiul spiritual al poetului.
Bun găsit la un nou concurs duminical! Înainte de a începe descrierea temei și a regulilor concursului de azi, vă rog să citiți cu atenție tot textul de mai jos, de la început până la sfârșit, pentru a evita orice neînțelegere.
După cum v-ați obișnuit din edițiile anterioare, acest concurs are o temă dată și 10 cuvinte desemnate ca fiind obligatorii în poeziile d’voastră. Tema concursului de azi este: rațiune. Această temă poate fi tratată ca o reflecție asupra omului, asupra vieții.
Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt: DOVEDESC, SEMN, RĂSCOLEAI, RĂSPUNS, GLUME, FUM, TOTUL, DEMON, CURAT, EXISTAT. Menționez că, aceste cuvinte fac parte dintr-o poezie a unui poet clasic, poezie a cărui text va fi publicat ulterior, luni!
Criteriile de compunere a poeziilor sunt următoarele: să nu aibă mai mult de cinci strofe, dacă sunt scrise în stil clasic (rimă, prozodie), atenție la greșelile gramaticale, respectați tema concursului! Sunt acceptate și versurile albe!
Nu se acceptă derivate ale acestor cuvinte, fără conjugări, fără declinări, fără articulări, folosiți aceste cuvinte exact cum sunt aici, SCRISE CU LITERE MARI (nu cu litere mici), nu se vor mai acceptate excepții, așa cum s-a întâmplat în ediția trecută. Concursul se încheie la orele 22:00, ora României! Orice postare cu subiectul concurs duminical, după acest termen nu va mai fi acceptată! De asemenea, nu vor fi aprobate corectări la poeziile postate după orele 22:00. Rezultatul va fi anunțat luni, adică mâine! Atașați poza de mai jos pentru a vă putea identifica poeziile trimise pentru concurs, altfel pot trece neobservate!
Azi am onoarea de a vă prezenta premianții concursului duminical de ieri! Dar înainte de toate, vreau să mulțumesc și să felicit poeții care au binevoit să trimită poezii la concurs. Pe noi ne bucură faptul că ați participat într-un număr mare și vă așteptăm din nou duminica viitoare la un nou concurs. Cu respect, vă doresc o săptămână frumoasă asemenea cu sufletele d’voastră frumoase!
Deci, avem un premiu special și un podium de trei locuri, plus două mențiuni.
Premiul special pentru, dna Emilia Paula Zagavei. Locul 1 pentru, dna Mirela Cocheci Locul 2 pentru, dna Cristina Ghindar Greurus Locul 3 pentru, dna Mirela Soimaru Mențiune pentru, dna Cristina Tunsoiu Mențiune pentru, dna Coca Mahalu
Premiul special: Când totul devine nimic de Emilia-Paula Zagavei
Pe-un gând rebel la margine de seară Aștept RĂSPUNS la întrebări nespuse, Un simplu SEMN pictat în călimară Și botezat în GLUME indispuse.
TOTUL e FUM lăsat pe-a clipei geană Când pașii au uitat să se întoarcă, Azi când amprenta dorului e rană Îmi fac CURAT în inima opacă.
Crunt am greșit când te-am primit în suflet DEMON venit din depărtări abstracte, Eram naivă chiar și în al meu umblet, Nu-ți cunoșteam a ta ostilitate.
Tăcerile îți DOVEDESC păcatul Ce-l RĂSCOLEAI cu a ta mângâiere, Doar de absența ta îmi leg oftatul Prins în ecoul fără grațiere.
A EXISTAT și suferință-n lume, Lacrimi uscate-n amnezii tăcute, Doruri legate de un tainic nume, Ascuns adânc în zilele trecute.
Locul unu: DIN SOMNUL MORȚII M-AM TREZIT ~Mirela Cocheci ~
Mă străduiesc din ce în ce mai tare Să-mi DOVEDESC că doar un simplu gând Devine-o undă ce pătrunde-n zare Și se transformă astfel, în cuvânt.
Cuvânt rostit, cuvânt care rodește Și chiar de pare doar un simplu FUM, E împlinirea care ne zidește, E-acel RĂSPUNS ce-l așteptăm acum.
E-un SEMN divin ce zboară printre rânduri Plutind prin Univers, un semn CURAT, Căci TOTUL e făcut numai din gânduri, Cuvântul este tot ce-a EXISTAT.
Și să-nțelegem: DEMON să existe? Nu, niciodată nu a existat, A fost mereu un mit cu GLUME triste Ce ne-a făcut să credem în păcat.
O, demone ce-mi RĂSCOLEAI trăirea Atâtea generații ai mințit, Te-ai risipit odată cu trezirea Și azi din somnul morții m-am trezit .
Locul doi: Enigmă ~Cristina Ghindar Greuruș~
Când TOTUL se transformă-n FUM Şi nu mai ai niciun RĂSPUNS, Te simţi pierdut, cumva, pe drum Şi viaţa nu-ţi mai e de-ajuns.
Nu mai există mângâiere Şi niciun SEMN n-a EXISTAT, În nopţile de priveghere, Te simţi stingher, abandonat.
Deşi ai sufletul CURAT Şi nu faci GLUME, nu zâmbeşti, Nu eşti cu tine împăcat, De doruri nu te lecuieşti.
Un DEMON încă te frământă Şi asta, pot s-o DOVEDESC În glasul ce nu mai cuvântă, În ochii ce nu mai privesc.
Tu RĂSCOLEAI plin de mânie Şi căutai neobosit, Răspuns la întrebări, o mie, Însă răspunsul n-a venit.
Locul trei: O amintire ~Mirela Șoimaru~
Un SEMN în carte mi-ai lăsat, În casă, lipsă de culoare… Îmi pare-un vis c-ai EXISTAT, Azi ești o umbră, o răcoare!
Aștept și astăzi un RĂSPUNS, Însă te ții,ca ieri, de GLUME, Parcă în FUM mi te-ai ascuns Și singură mă lupt pe lume!
Ai fost un DEMON sau un înger?! Încerc să cred în rațiune… Iubirea ta, precum un fulger, S-a cam topit în ficțiune!
TOTUL a fost un zbor CURAT Către lumini și înălțime… Pe brațe visul ți-am purtat, Tu m-ai trădat cu-așa cruzime!
Îmi RĂSCOLEAI somnul mereu, Trăiam un vis, o născocire… Azi DOVEDESC că n-ai fost zeu Doar crucile din cimitire!
Când orologiul bate a vieții jumătate Aș vrea să-ți DOVEDESC, în suflet se mai poate Iubirea să-ți dea SEMN, ea încă mai persistă De RĂSCOLEAI prin timp, vedeai că-n piept rezistă.
RĂSPUNS la întrebări aș vrea să îți pot da Cu GLUME să îți șterg fierbinte-ți lacrima Și ca un FUM să plece tristețea din privire Știi? Dragostea e TOTUL, păstreaz-o amintire.
Indiferența arde și DEMON este dorul Ce bântuie prin noapte, când visul își ia zborul Și chinul mă doboară, vreau atâtea să-ți spun Răceala mă-nfioară, sunt singur azi pe drum.
Iar clipele frumoase dintr-un trecut apus Bat la poarta tăcerii, torcând gândul cu-un fus Cu el țesând noi fire de sentiment CURAT Sperând să reînvie un foc ce-a EXISTAT, În prima jumătate a tinereții noastre Când tainice dorințe, ni le-ascundeam în astre.
Mențiune Recviem ~Cristina Tunsoiu ~
Sunt doar o umbră călătoare, Prin lumea plină de păcat … Caut RĂSPUNS la întrebare: De ce e TOTUL încurcat?
Un DEMON parcă mă incită, Să nu fac GLUME, la un SEMN Mă pierd prin FUM când mă invită, S-ascult al morții recviem!
Au EXISTAT și zile-n care Mă RĂSCOLEAI cu un surâs, Tu viața mea înșelătoare… Cu tine am plâns, cu tine am râs!
Și m-am hrănit cu sentimente, Credeam că-i simplu când iubesc… Dar restul umbrelor prezente, M-au pus la zid, să DOVEDESC…
Că sunt CURAT și nu las semne, Puternic uneori sau slab… Cu fruntea sus și fapte demne, Dispar învăluit în alb!
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată, Cu gleznele fine dar talpa crăpată, Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!
Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii, Tu porţi rânduiala bunicilor tale, Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”
De visele nopţii vorbesc numai ochii Când plouă în ei ori mijesc răsărituri, Din taina puterilor tale cresc mituri, Dar tu le ascunzi între falduri de rochii
Eşti mamă și soră, iubită și muză, Și pâine pe masă, și „sare-n bucate” Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!” Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză
Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă Și ești rugăciunea din vreme de seară Când totul e iarnă, tu ești primăvară, Femeie ce ştii a rămâne frumoasă… 16 februarie 2021
De ce ar trebui mereu să-ascult Să-mi spună alții cum și cine-s eu Și cum să fac, să nu fiu vreun incult, Să nu fiu vreun habotnic sau ateu.
Și cum să râd și cum să plâng, ca lumea Să mă perceapă-n modul ideal Și cum să mă îmbrac și-ar fi chiar culmea Să îndrăznesc să fiu original.
De ce să îmi arate alții viața Și să-mi explice că de fapt e gri, Când eu o văd mai verde ca verdeața, Îmi este interzis a mai privi.
Și nu cumva să ies de sub tipare Și să-ndrăznesc să văd sau să visez, Să nu cumva să ies din turma mare Că-i interzis. Să nu am propriul crez,
Ci crezul turmei să-l urmez întruna, Conștiinței să-i pun ochelari de cal Ca nu cumva să-ntrezăresc minciuna Ce leagănă-al ipocriziei val.
Și pentru aceste gânduri scrise-n grabă De-oi fi stigmatizat, rebel, ateu, Eu tot la fel îmi voi vedea de treabă Și voi rămâne același veșnic „EU”.
Zbor spre înălțimi 