CREDEȚI VOI CĂ NUMAI IARNA NU E BINE SĂ FII CÂINE?
Constantin Mosor
Gerul scrie pe ferestre cu stiloul lui de gheață! Iarna și-a adus aminte cine e, de unde vine… Soarele și-ascute dinții! A-nceput cu cei din față! Lângă ușile speranței doarme stupul cu albine!
Iarna și-a adus aminte cine e, de unde vine… Norii care fug încoace, dau din umeri! Asta este! Cât de mare-o fi căldura din toți oamenii de bine? Nu-i așa că-n fiecare om s-ascunde o poveste?
Soarele și-ascute dinții! A-nceput cu cei din față! Vânzătorii de paltoane dau cu zarul! Joacă table! Vântu-mpinge cu spinarea ultimul vagon cu ceață. Doi bătrâni se țin de mână! Cineva le spune „rable!”
Lângă ușile speranței doarme stupul cu albine! Un cățel se dă pe lângă punga mirosind a pâine. Foamea a scumpit făina! O fi rău sau o fi bine? Credeți voi că numai iarna nu e bine să fii câine?
Constantin Mosor, 19 ianuarie 2021, București.
CREDEȚI VOI CĂ NUMAI IARNA NU E BINE SĂ FII CÂINE?
Credeți voi că numai iarna nu e bine să fii câine? Foamea a scumpit făina! O fi rău sau o fi bine? Un cățel se dă pe lângă punga mirosind a pâine. Lângă ușile speranței doarme stupul cu albine!
Doi bătrâni se țin de mână! Cineva le spune „rable!” Vântu-mpinge cu spinarea ultimul vagon de ceață. Vânzătorii de paltoane dau cu zarul! Joacă table! Soarele-și-ascute dinții! A-nceput cu cei din față!
Nu-i așa că-n fiecare om s-ascunde o poveste? Cât de mare-o fi căldura din toți oamenii de bine? Norii care fug încoace, dau din umeri! Asta este! Iarna și-a adus aminte cine e, de unde vine…
Lângă ușile speranței doarme stupul cu albine! Soarele și-ascute dinții! A-nceput cu cei din față! Iarna și-a adus aminte cine e, de unde vine… Gerul scrie pe ferestre cu stiloul lui de gheață!
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a zecea etapă a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile. Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.
Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.
Topul câștigătorilor este următorul:
1: Mã cheamã marea ~Cristina Ghindar Greuruș~
Mã cheamã marea de smarald Sã-i simt unda trecãtoare, Talazu-nmiresmat şi cald, Mã cheamã marea de smarald În valurile care-i ard Pe înserat şi pe rãcoare; Mã cheamã marea de smarald Sã-i simt unda trecãtoare.
Şotronul ~Violeta Andrei Stoicescu~
Când eram copil ca tine Îmi plăcea să sar şotronul. Şi săream cum se cuvine Când eram copil ca tine, Toata ziua, rău sau bine, Până se strica gazonul. Când eram copil ca tine Îmi plăcea să sar şotronul.
Te rog nu plânge ~Alex Peteleu ~
Te rog iubito, nu plânge! Să-ți spun adio n-a fost ușor, Lacrima ta… rău mă frige! Te rog iubito, nu plânge! Iubirea, se mai și stinge, Te rog iubito, te implor! Te rog iubito, nu plânge! Să-ți spun adio n-a fost ușor.
2: Când aripile-n zbor se frâng ~Anca Man ~
Când aripile-n zbor se frâng Și visul mi-este la pământ, Nu stau să sufăr și să plâng Când aripile-n zbor se frâng. Credința-n inimă o strâng Și o sădesc într-un cuvânt, Când aripile-n zbor se frâng Și visul mi-este la pământ.
Busuioc ~Monica David ~
Trilul ultimului vis În miros de busuioc L-a adus pe cel promis Trilul ultimului vis. Când în brațe te-a cuprins, Îți surâde cu noroc Trilul ultimului vis În miros de busuioc.
E primăvară-n visul meu ~Mirela Cocheci ~
E primăvară-n visul meu Și soarele cununi mi-a pus Pe cap, din flori de curcubeu, E primăvară-n visul meu, Din plete frigul mi-a apus, O Doamne, cât mi-a fost de greu, E primăvară-n visul meu Și soarele cununi mi-a pus.
3: O nouă dimineață ~Violeta Andrei Stoicescu~
Din lumină şi culoare Se-mpleteşte-o dimineață Îmbrăcată-n sărbătoare, Din lumină şi culoare. Noaptea pleacă la culcare Aruncând priviri de gheață. Din lumină şi culoare Se-mpleteşte-o dimineață.
Dragoste ești apă vie ~Felicia Percec ~
Dragoste ești apă vie, Cin’ te bea e fericit. Dă-mi fericirea și mie, Dragoste ești apă vie, Izvorul tău veșnic fie Printre oameni, șerpuit. Dragoste ești apă vie, Cin’ te bea e fericit!
În viață suntem trecatori ~Anca Man ~
În viață suntem trecători, Fire de praf purtate-n vânt În trenul ei, doar călători… În viață suntem trecatori Ca roua dimineții-n zori, Cu veșnicia, legământ… În viață suntem trecători, Fire de praf purtate-vânt.
4: Ispita ~Alex Peteleu ~
Nu știu cu ce m-ai ispitit ! Ochii, sau zâmbetul frumos? Sau sufletul tău m-a vrăjit? Nu știu cu ce m-ai ispitit! Ori trupul tău sculptat, dorit? Poate părul de abanos, Nu știu cu ce m-ai ispitit ! Ochii, sau zâmbetul frumos?
Trece timpul ~Cristina Ghindar Greuruș~
Trece timpul fãrã milã, Nimeni n-o sã-l mai opreascã, Eu, mai ieri, eram copilã, Trece timpul fãrã milã, Îl trãim ca pe-o idilã, Cine sã-l mai stãpâneascã. Trece timpul fãrã milã Nimeni n-o sã-l mai opreascã.
Şotron ~Cristina Ghindar Greuruș~
Vreau şotronul sã-l joc iarã Ca-n ani copilãriei, Amintirea sã nu-mi piarã, Vreau şotronul sã-l joc iarã, Într-o zi, în plinã varã, Dau frâu liber bucuriei, Vreau şotronul sã-l joc iarã Ca-n anii copilãriei.
5: Frunza ~ Monica David ~
Ridic o frunză-n palmă Să-i mângâi ruginirea Când toamna iar o cheamă Ridic o frunză-n palmă. Copacul ca o mamă Ne leagănă mâhnirea Ridic o frunză-n palmă Să-i mângâi ruginirea.
Îmi las inima ~Cristina Ghindar Greuruș~
Îmi las inima sã plângã, Doar aşa se rãcoreşte. Durerea o sã-i ajungã; Îmi las inima sã plângã, Aşteptarea-i aşa lungã, De dor se îmbolnãveşte. Îmi las inima sã plângã, Doar aşa se rãcoreşte.
Dragostea nu îmi dă pace ~Anca Man ~
Dragostea nu îmi dă pace, În suflețel s-a cuibărit Nu știu Doamne ce voi face, Dragostea nu îmi dă pace Îi place să mă provoace Și mă îndeamnă la iubit… Dragostea nu îmi dă pace, În suflețel s-a cuibărit.
Mentiune :
Un îngeraș ~ Dalia Alina Moldovan ~
Mă uit la chipul tău gingaș, Tu, îmi zâmbești cu iubire… Chiar dacă, ești mare poznaș, Mă uit la chipul tău gingaș. Mi-a dat Domnul un îngeraș Ce mi-a adus împlinire. Mă uit la chipul tău gingaș, Tu, îmi zâmbești cu iubire…
Atingere de catifea ~Violeta Andrei Stoicescu~
Cu-atingere de catifea, Alerg prin păru-ți mătăsos, Să-ți curm încet neliniştea. Cu-atingere de catifea Te ocrotesc în palma mea, De vântul aspru, nemilos. Cu-atingere de catifea Alerg prin păru-ți mătăsos.
Cer nesfârşit ~Cristina Ghindar Greuruș~ al patrulea premiu
„Ceru-ntinde sus senina-i pînzãrie de azur”, Luna stã ca-mpãrãteasa cu mii stele-aprinse-n jur, Norii au plecat, se pare,-n destinaţii neştiute, Vântul a-ncercat zadarnic, pe-nserat, sã-i mai ajute.
Se-nnopteazã peste lume, sunt doar stelele pe cer, Luna-ncearcã sã le-adune în periplu-i efemer. E stãpânã peste noapte, e stãpânã-n univers Şi peste condeiul care încropeşte-acum un vers.
Este linişte. Misterul ce pluteşte nepãtruns Nu a-nspãimântat pe nimeni, nimãnui nu i-a ajuns. Lumea azi, mai temerarã, tot încearcã-a descifra Cum luna poate s-aparã şi sã plece când vrea ea.
Încã mai sunt ipoteze şi scenarii, socoteli, Încã mai e loc de zvonuri, de-ntrebãri şi de-ndoieli. Ne-ndreptãm cu paşii siguri spre firescul adevãr, Cerul încã-şi mai atârnã ploi de stele-aprinse-n pãr.
Un om se naște ~ Mihaela Moisescu ~ al patrulea premiu
„Un om se naște — un înger o stea din cer aprinde” Să dea de veste lumilor că mâna sfântă se întinde Și lasă un suflet curat la margine de eternitate, Suflând cu vis iluminat în noi și în umanitate.
Se-aprind și inimile pure să cânte cu afecțiune, În jurul zilei vin să jure că cerul a făcut minune Și a-mbrăcat iubirea nudă în zâmbete cuminți și dulci, Steluțe mici și vii se-adună în ochii unor veșnici prunci.
Și zboară îngerii perechi lăsând iubirea testament Pe aripile lor străvechi își tatuează sentiment Și râde soarele cu raze și ne zâmbește timpul clipe, Prefacem lacrimi în topaze, lăsăm amor să se-nfiripe.
Renasc în noi mici fericiri, aducătoare de credință, Clădim în gânduri mănăstiri și ne mai punem o dorință, Întindem mâinile spre mâine cu toate viețile primite Se naște-un prunc ca să aline sufletele înrudite.
NE NAȘTEM PENTRU RAI ~Andreea Pîrlea~al patrulea premiu
,,Un om se naște – un înger o stea din cer aprinde” și de sclipirea sa, viața de Rai i-o prinde. Un chip surâzător e îngerul în zborul stelar prinzând din eternitate sclipirea iubirii-n dar.
Lumina care veghează al sufletului zbor e slăvită de serafimi și e cântată-n cor. Întind brațele copacului spre steaua crescândă în ochii ce prind privirea îngerului, blândă.
Când marea își întinde albastra-i pânza către cer, se arată-n taină mândrul și blândul cavaler
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a opta etapă a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Topul câștigătorilor este următorul:
1: Iarnă grie ~Anca Man ~
În fereastră – mi bate iarna, Grie, slută și zăludă… Oare unde-i este haina? În fereastră-mi bate iarna, Cumva i-a furat-o toamna Ca să-mi facă mie-n ciudă? În fereastră-mi bate iarna Grie, slută și zăludă.
Copacii goi privind spre cer Mereu asta se întreabă: De ce în noapte stele pier? Copacii goi privind spre cer Cu crengile-nghețate-n ger Lipsiți de a lor podoabă Copacii goi privind spre cer Mereu asta se întreabă.
2:Lumină ~Monica David~
Scaldă fereastra lumină Din cerul albastru senin Frunza se-ntoarce-n rugină Scaldă fereastra lumină. Copacii goi din grădină Urmează al toamnei destin Scaldă fereastra lumină Din cerul albastru senin.
Amintiri ~Cristina Ghindar Greurus~
Sunt nãpãditã de-amintiri Mai bune sau mai rele chiar Din ani trecuţi şi din trãiri. Sunt nãpãditã de-amintiri Cu decãderi şi reveniri; Când au trecut nu am habar. Sunt nãpãditã de-amintiri Mai bune sau mai rele chiar.
Verdele pleacă și vine ~Daniela Mancaș Balaiita ~
Se schimbă toate în decor Cu toții o știm prea bine Dar ne mirăm cât de ușor Se schimbă toate în decor Căci timpul trece iute-n zbor Verdele pleacă și vine Se schimbă toate în decor Cu toții o știm prea bine!
3: La început de an ~Violeta Andrei Stoicescu~
Sunt multe zile-n calendar Acum la început de an Dar să nu treacă în zadar Sunt multe zile-n calendar. Prea iute spre zenit dispar E bine să îți faci un plan, Sunt multe zile-n calendar Acum la început de an.
Ascult cum cântã vântul ~Cristina Ghindar Greuruș~
Azi ascult cum cântã vântul, Mã mângâie-adierea sa, Şi l-am urmãrit cu gândul; Azi ascult cum cântã vântul Îmi ţin pentr-un timp cuvântul, Şi uit acum durerea mea. Azi ascult cum cântã vântul, Mã mângâie-adierea sa.
Parfum de stele ~Monica David ~
Surâsul stelei în noapte Un licăr vesel prin ramuri Adie cântec de șoapte Surâsul stelei în noapte. Mirosul merelor coapte Ademenește la geamuri Surâsul stelei în noapte Un licăr vesel prin ramuri.
4: De sub pleoape ~Anca Man ~
De sub pleoape o lacrimă Stă să cadă încetișor, În vis cuprins de patimă… De sub pleoape o lacrimă, Izvorăște din inimă Și este învelită-n dor, De sub pleoape o lacrimă Stă să cadă încetișor!
5: Steluța mea ! ~Alex Peteleu ~
Ai apărut în viața mea Ca o lumină…în noapte, În negură, precum o stea, Ai apărut în viața mea Să-mi luminezi calea În nopțile-mi deșarte, Ai apărut în viața mea Ca o lumină… în noapte .
Nostalgie ~Violeta Andrei Stoicescu~
Când se lasă înserarea Plânge salcia-n grădină. Mă cuprinde întristarea Când se lasă înserarea. Cu sclipiri se umple zarea, Luna-i rece şi străină, Când se lasă înserarea Plânge salcia-n grădină.
Verde crud, sensibil vers ~Elena Coca Mahalu~
Verde crud, sensibil vers Răsar mugurii în noapte Mică stea din univers Verde crud, sensibil vers Caută-al inimii mers Printre gânduri vii și șoapte Verde crud, sensibil vers Răsar mugurii în noapte.
Mentiune de merit:
Regrete ~Felicia Percec ~
Ninge peste-a mea iubire, Roi de fluturi de mătase, Totu-n jur, e amintire… Ninge peste-a mea iubire, Eu, cu gândul tot la tine, Doru-n pace, să mă lase. Ninge peste-a mea iubire, Roi de fluturi de mătase!
Sunt mic copil al versului ~Dalia Alina Moldovan ~
Sunt mic copil al versului, Sper că nu m-am născut târziu, Mulțumesc universului, Sunt mic copil al versului. Cândva stăteam în umbra lui Și îl iubeam fără să știu. Sunt mic copil al versului, Sper că nu m-am născut târziu.
NENEA STATULSă știi să fii bogat, să faci bani prin forțele proprii...Mda, este un lucru extraordinar dar vai, nu toată lumea are har, pricepere, inspirație, inițiativă în acest sens!
Și aici nu e vorba doar de diferența de cultură, deși are și aceasta o importanță covârșitoare în a urca tot mai mult pe scara socială. Dar oare, acest mai mult nu-i schimbă pe oameni? Nu-i determină să fie gradual mai scorțoși, mai înfumurați, mai avari, mai egoiști, mai buricul pământului? Oare acest mai mult nu-i determină pe unii să devină exploatatori față de cei care nu au știut să facă bani și care, pentru salarii de mizerie, muncesc pentru bunăstarea și fericirea lor? Pentru a nu plăti impozite mari la Stat majoritatea angajează oameni cu carte de muncă însă „masa nu bate cu casa!” Le cumpără tăcerea cu mai puțini bani trecuți în cartea de muncă și cu mai mulți dați în mână însă, când va sosi vremea pensionării se vor lua în considerare doar anii cu veniturile scrise pe hârtie, adică în cartea de muncă. În ultimul timp auzi ca pe un leit-motiv cuvintele:
Nu mai sunt bani la Stat!”
Nu mai sunt bani pentru pensii!”
Nu mai sunt bani pentru salarii! Păi ce a făcut Statul între timp? O fi făcut ceva? Ei, aș! A stat și a căscat gura! A privit cum toți lingăii și-au băgat mâinile până la gât în „haznaua” cu miere, cum au mâncat cu linguroaiele, mânjindu-se pe bot și pe nas ca niște feline înfometate. Da, da, Statul a stat și a privit! De unde i-o veni numele ăsta de Stat? Mai că-ți vine să-l scrii cu literă mică! Păi de ce măi nene Statule ai stat atâta și ai căscat gura? Nu cumva pentru că și ție ți-a fost prea foame? Nu cumva pentru că nici tu nu ai fost sătul și nu ai ajuns încă la sațietate, nici chiar acum după două decenii și mai bine de la revoluție? Cum de nu vezi, măi Statule, ce se întâmplă sub ochii tăi prin mai toate ramurile de activitate: industrie, agricultură, comerț, construcții, alimentație, transport, justiție, învățământ, sănătate, etc.? Nu ai văzut cum banii dați de poporul tău se duc pe apa sâmbetei, cum caracatița corupției își întinde tentaculele și înșfacă fără nicio reținere vlaga, sudoarea și sângele acestuia? Te-ai implicat mătăluță vreodată cu adevărat să iei măsuri, să cercetezi și să constați câți oameni muncesc la negru, exploatați de patroni de carton? Te-ai implicat vreodată, șef de guvern, să afli ce s-a făcut cu banii împărțiți ministerelor tale, câți din acești bani au mers la destinație și câți în buzunarele fără fund ale miniștrilor și ale oamenilor voștri? Te-ai implicat vreodată să afli câți oameni, așa ziși cinstiți, mari vedete pe la Tv-uri, propovăduiesc cu atâta ipocrizie și cinism cinstea și corectitudinea, ca să-și ascundă sub masca lor ilegalitățile? Te-ai întrebat vreodată cam ce venit ar aduce la buget banii aceia „fără număr, fără număr…” pe care îi aruncă în văzul tău o puzderie de artiști dubioși și care își etalează zâmbind, opulența și dezmățul? Statule, ai stat surd, și orb, și nepăsător la durerea și gemetele poporului tău, pasând vina, ca pe o minge de ping-pong, de la un partid la altul, după cum a fost cazul, după cum s-a succedat puterea! Ai învinuit regimul trecut de genocid… Ai făcut un bilanț al morților ultimelor două decenii? Și dacă da, nu te-ai îngrozit? Ai acționat cumva în vreun fel? Nu! Ai continuat să stai și să dai din gură vorbe, doar vorbe! Crezi că vorbele tale țin de cald, de foame ori de sete amărâților pe care îi ai în grijă? Crezi că vorbele tale vindecă bolile multe și grele? Țărișoara noastră, atât de frumoasă și bogată, a devenit din cauza ta o mare hazna…Când ai de gând măi nene Statule, s-o vidanjezi? Când ai de gând să-ți faci curat în propria ogradă? Când ai de gând să iei țara la picior și, travestit precum Cuza odinioară, să constați cu ochii tăi neregulile și să auzi cu urechile tale gemetele și horcăielile de moarte ale românilor, necăjiți până la limita insuportabilului? Statule, nu mai sta, ia atitudine! Scoate banii din economia subterană, adu-i la suprafață și umple-ți visteria, și creează locuri de muncă, și oferă salarii decente oamenilor! Tineri cu facultăți, cu masterate, cu doctorate trăiesc într-o sărăcie lucie, într-o umilință degradantă încât mulți, sătui până în gât să mai spere în himere, și-au luat lumea în cap ori, mai rău, unii dintre ei chiar viața…Statule, ne bagi în lumea a treia fără să-ți pese! Vezi? E distanță mare, ca de la cer la pământ, între cei care prosperă făcând bani în mod cinstit, însă ce puțini sunt aceștia!, și între cei care, pe căi ilegale, dictează propriile reguli, recurg la șantaj, tortură, crimă și alte rele inimaginabile doar pentru a le fi lor bine, și câți de mulți sunt aceștia! Nene Statule, nu-ți mai privi poporul ca pe un popor de anonimi! Privește-l ca pe ruda ta, ca pe fratele tău, ca pe sora ta, ca pe părinții tăi, ca pe soțul tău, ca pe soția ta, ca pe copiii tăi! Pune sentiment, și suflet, și caznă ca și cum ai pune pentru propria persoană! Ei, anonimii au pus ștampila „Votat” pe tine iar tu i-ai mințit de fiecare dată cu nerușinare! Ia implică-te matale și în educația tinerilor, că altfel viitorul va deveni și mai sumbru decât prezentul! Tu nu simți, Statule, cum anormalul se instalează confortabil nu numai în educație dar și în sănătate, poliție, justiție, cam peste tot? Sărmană Românie, devii încet dar sigur o țară de handicapați, analfabeți, bețivi, drogați, șantajiști, hoți, criminali, ipocriți, săraci, bolnavi, exploatați…devii o Țară a Făgăduinței pentru parveniții de pretutindeni! Treci la treabă, nene Statule, altfel oropsiții, care nu sunt puțini, vor lua ei atitudine sau asta dorești? Am ajuns de râsul lumii! Strămoșii noștri se răsucesc prin morminte…nu te temi nici de fantomele lor? Ia aminte și închide gura, nu mai sta! Dezleagă faptele bune din lanțuri și lasă-le pe ele să vorbească în locul tău! Dezrobește poporul de îndobitocire ca să nu ajungi tu un anonim, ca să nu pieri de pe harta lumii! Statule, ai stat destul pe loc repaos, acum ascultă comanda poporului tău:
Drepți! Stânga-mpreeejur! Capul sus, privirea înainte, pas alergător, înainteeeee, marș! Hai, Statule, aleargă cu folos! Dă-ți burta jos, precum ogarul din poveste, fă ceva pentru poporul care te-a Votat! O să-ți fie bine, din ce în ce mai bine…Te vei însănătoși și, odată cu tine se va însănătoși și țara ta altfel, obez cum ești, riști să te umfli și mai tare și o să faci explozie curând-curând sau o să faci infarct, o să paralizezi, o să ai nevoie de pamperși…Poate îți vor împrumuta pruncii, la ale căror alocații de mizerie aspiri… Asta ai ajuns, nene Statule: un paralitic și zău că mi-ar plăcea să te văd fără chiloții ăia de hârtie, să te văd făcând pe tine și dând afară, pe unde s-o putea, tot ce ai înghițit lacom și fără sațiu, până acum… Ha, ha, ha…ar avea de cine râde bebelușii…Halal să-ți fie, nene Statule
„S-ajung o zi în care, în strîmta mea chilie, Tu să domneşti ca fiică, stăpînă şi soție Şi-n ore de durere, cînd gîndul mi-a fi veşted, Să simt cum dulcea-ți mînă se lasă pe-al meu creştet Şi-atunci ridicînd capul, dînd ochi-mi peste spate, Să văd ah, pămînteasca-mi, duioasa-mi zeitate… Fugi, fugi! Ce te aşteaptă cu mine într-un veac, În care poezie şi visuri sunt un fleac: Nu te îndemn eu însumi ca să-mi urmezi în cale, Să fiu nemernic martor nefericirii tale. Decît să scriu la versuri, mai bine-aş bate toba: Cu rime şi cu versuri nu se-ncălzeşte soba. Chiar inima-mi de-aş da-o să bei din dînsa sînge: Nevoia este gheața ce-amoru-n grabă-l stînge.”
Scrisă în 1876, poezia ” Icoană și privaz” a fost publicată abia după moartea poetului. Însă, nu poți să nu legi cumva aceste versuri de scrisoarea trimisă, din București, Veronicăi Micle, în februarie 1882, în care poetul , răspunzînd unor reproşuri făcute de Veronica, aflată la Iaşi, cum că Eminescu n-ar voi să vină la ea, spunea:”Bolnav, neavînd nici o poziție socială sigură, prin care să-ți pot pregăti un trai social modest şi poate fericit alături de mine; sărac, precum bine ştii că sunt şi avînd pururea grija zilei de mîine, tu crezi că aş putea fi atît de nelegiuit să pot veni la tine şi nu vreau să vin? În momentele în care îmi simt nefericirea şi slăbiciunea de caracter, în momentele în care văd că nu sunt bun de nimic în lumea aceasta şi că in zadar trăiesc, atunci cî.nd sunt descurajat şi sătul de viață,te-am rugat, femeie dulce şi fermecătoare, să ierți că am îndrăznit a te iubi, să ierți că am aruncat această umbră de mizerie asupra vieții tale, care, după caracterul tău, trebuia să fie veselă şi luminoasă. Eu nu mă opun fericirii tale; dacă crezi că un alt motiv de viată ar fi mai bun pentru tine, dacă în sfîrşit mă poți uita, uită-mă. Eu, din parte-mi, te asigur de un lucru, nu te voi uita niciodată. Tu ai fost şi eşti viața mea, cu tine s-a început şi s-a încheiat, şi dacă nu trăiesc pentru a gîndi la tine, nu am la ce trăi. Dar nu te amăgesc cu asta. Nu văd nici o perspectivă deocamdată de a trăi împreună, pentru că nu mi s-a oferit pînă acuma nimic în Iaşi cu care as duce o viață convenabilă cu tine şi în mizerie nu voi să trăieşti. Un lucru crede. Nu voi iubi niciodată altă femeie şi tu rămîi în mintea şi în sufletul meu ceea ce ai fost întotdeauna: visul de aur al vieții mele, singura mea aspirație şi viața cu tine, singura speranță.”
Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri. După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată, În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată…
Ochii ageri, fruntea lată să cuprindă Universul El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare.
Când trec ,,codrii de aramă” freamătă de dor pădurea ,,Buciumul sună cu jale”, taie prin copaci securea… …,,plopii fără soț” și teiul, lacul și floarea albastră Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră.
,,Tot ce mișcă-n țara asta , râul, ramul” …și-Universul, El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul, El lucește printre stele și ne luminează calea, Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea…
ALBUM – PETALE DE LUMINĂ Scluptură pe cord ~Nely Vieru ~
Cine-a ciopârțit din mine într-o zi sau într-o noapte făr’ să-ntrebe de-mi convine, de îmi place cum îmi vine , trunchiul meu fără de ramuri, fără frunze, fără flori ?
Se-ascundeau în mine vrăbii visuri își țeseau sub ramuri adormind îndrăgostiți … Chiar și câte doi iubiți se-nveleau cu umbra mea și c-o pătură de flori îi acopeream în zori când prindeau de aripi visul. S-a uscat de bardă scoarța, lupii nu-și mai află locul unde tăvăleau verdeața și își măsurau norocul .
Cine-a ciopârțit din mine? Trunchiu-mi plânge fără flori, e ca trenul fără șine, fără gări și călători !
Zbor spre înălțimi 