Mă fac ploaie pentru tine, numai să mă poți atinge. Să mă vindeci de bastarde toamne înecate-n vad. Să mă picuri peste jarul agoniei care-și plânge Toți copii nelegitimi dintr-un rai sau dintr-un iad. Stau flămânde-n calendare, toropite sunt de boală, Toate zilele de vineri și de miercuri și de joi. Ești duminică și sângeri și ești trista bănuială A dezastrelor planetei și-a războaielor din noi.
În cădelniți cu tămâie, îngerii zac ațipiți Pe o aripă albastră de ninsoare, în ajun. Au venit să mă colinde toți cireșii răzvrătiți Pe o ramură din tine, înflorită de Crăciun. Nopțile-mi sunt albe muze ce mă-ndeamnă să te strig. Fierb în mine lămpi de veghe și timpane de amiezi. Iarna-mi sapă-un rid sub pleoapă și am înghețat de frig. Mă fac vară pentru tine.Numai …vino să…mă vezi!
GRAMATICA LIMBII ROMÂNE. Deunăzi la postarea referitoare despre regulile virgulei, cineva mi-a atras atenția că există persoane ce nu cunosc cuvintele dintr-o propoziție care reprezintă subiect și predicat. Așadar, astăzi cu riscul de a deveni plictisitor, voi atașa aici explicațiile necesare despre subiect și predicat! Mulțumesc, pentru atenția și răbdarea acordată !
Partea întâi: SUBIECTUL
Subiectul este partea principală de propoziție care indică despre cine se vorbește în cadrul propoziției respective. Altfel spus, subiectul arată cine efectuează acțiunea indicată de predicatul verbal sau cine prezintă o anumită trăsătură indicată de numele predicativ. Așadar, într-o propoziție se spune ceva despre subiect cu ajutorul predicatului verbal sau al numelui predicativ.
Subiectul răspunde la două întrebări, și anume: „cine?” și „ce?”.
Exemple: Mihai citește o carte. – Cine citește (o carte)? Pe masă se află o carte. – Ce se află pe masă? Mihai este harnic. – Cine este harnic? („harnic” = trăsătura subiectului exprimată prin nume predicativ)
Clasificarea subiectelor Depinzând de prezența lui îi cadrul propoziției, subiectul poate fi:
Exprimat Subiectul exprimat poate fi simplu sau multiplu. În timp ce subiectul simplu este constituit dintr-un singur cuvânt, cel multiplu este format din două sau mai multe părți de vorbire coordonate între ele.
Exemple:
Andreea merge la școală. (subiect simplu) Andreea și Alexandru merg la școală. (subiect multiplu) Observație: În cazuri rare, în special în vorbirea populară, se poate întâmpla să avem de-a face cu subiectul reluat. În acest caz are loc o dublă exprimare a subiectului.
Exemplu: Aceea care a uitat să închidă ușa,/ ea este responsabilă.
Neexprimat Subiectul neexprimat poate fi inclus sau subînțeles. Cel subînțeles fie se cunoaște dintr-o propoziție anterioară, fie urmează a fi menționat într-o propoziție ulterioară. Într-o propoziție cu subiect subînțeles, predicatul va fi un verb la persoana a III-a.
Exemplu: Andreea merge la școală 1/ și se grăbește. 2/
Subiectul inclus este indicat în terminațiile verbelor la persoana I și la persoana a II-a, singular și plural.
Exemplu: Alergăm către casă. (noi – subiect inclus)
Observație: Subiectul inclus este adesea prezent în cadrul propozițiilor cu verb la imperativ, care conțin un substantiv în cazul vocativ. În aceste propoziții, substantivul la vocativ nu trebuie confundat cu subiectul!
Exemplu: Maria, mergi mai încet! (tu – subiect inclus)
Subiectul poate fi exprimat prin următoarele părți de vorbire:
A. substantiv aflat în cazul nominativ Exemplu: Andrei citește.
B. locuțiune substantivală Exemplu: „Lauda de sine nu miroase-a bine.”
C. numeral (cu valoare substantivală) aflat în cazul nominativ
Exemple: Trei au venit la școală. (numeral cardinal) Amândoi sunt vinovați. (numeral colectiv) O treime este de ajuns. (numeral fracționar) Câte patru pleacă în excursie. (numeral distributiv) Al cincilea a câștigat cursa. (numeral ordinal)
D. pronume aflat în cazul nominativ
Exemple: Ei au ajuns mai devreme. (pronume personal) Dumneavoastră aveți o opinie controversată. (pronume personal de politețe) Al tău a reușit la examen. (pronume posesiv) Aceea este mai frumoasă. (pronume demonstrativ) Toți merită câte un premiu. (pronume nehotărât) Niciuna nu îmi place foarte mult. (pronume negativ) Cine vrea să se joace în parc? (pronume interogativ) Să vorbească cine a ridicat mâna. (pronume relativ)
E. verb la diferite moduri
Exemple: A pierde o persoană dragă este o nenorocire. (infinitiv) De învățat mai mult este util. (supin) Se aude strigând. (gerunziu)
F. locuțiune verbală
Exemplu:
A cădea de acord asupra unei probleme este dificil. (infinitiv) Este greu de băgat de seamă adevărul. (supin)
G. interjecție (doar după un reflexiv-pasiv impersonal)
Exemplu: Se aude poc!
Există cazuri în care propozițiilor le lipsește subiectul. Acestea sunt propozițiile care conțin verbe impersonale, care indică adesea fenomene ale naturii. Alte exemple includ propoziții ce conțin expresii de tip impersonal.
Exemple: Se înserează. Afară plouă. E vai de capul nostru. Subiectul și verbul „a fi” – predicat verbal și nominal
Într-o propoziție în care verbul „a fi” are sens de „a exista” sau „a se afla”, subiectul este poziționat după predicat, fiind ușor de confundat cu numele predicativ.
Exemplu: În cameră sunt două fete. (două fete – subiect)
Dacă substantivul aflat după predicatul verbal (exprimat prin verbul „a fi”) indică anotimpuri, fenomene ale naturii sau stări sufletești, atunci acesta va îndeplini funcția sintactică de subiect.
Exemple: E vară. Afară e cald.
Subiectul nu are o poziție bine determinată în cadrul unei propoziții, astfel încât acesta se poate găsi atât la începutul, cât și la mijlocul sau la finalul construcției. Aceeași regulă este valabilă în ceea ce privește poziția subiectului față de predicat. Astfel, subiectul se poate afla înainte sau după acesta.
Exemple: Maria învață bine. Când sosește Maria înapoi acasă? În bibliotecă citește Maria
Azi Poeta Nora Iuga împlinește 90 de ani! La mulți ani frumoși! cu ce citim poezia cu sensibilitatea nu cu inteligența nici atât cu bunul-gust ai spus și te-ai micșorat poezia se citește cu ce se scrie: fața nevăzută a lunii wikipedia: Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino; n. 4 ianuarie 1931, București, România) este o poetă română, romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino. Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană „Neuer Weg” și „Volk und Kultur” (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor „Gellu Naum”) în perioada 1999 – 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie și nu și-a făcut niciodată o meserie din scris. La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar[2], în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din „Girafa albastră”, o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial.
…un interviu bun cu Nora Iuga realizat de Melnicu Roxana. Avem de învățat viață și poezie! Felicitări! La mulți ani!
Ce mesaj ai pentru un tânăr căruia i-a venit azi ideea de a scrie literatură? Să înceapă cu Bacovia și să ajungă la Paul Celan…
Cerule cu-alai de stele și luceferi ce se sting, Unde-s norii de-altă dată să-i mai văd și azi cum ning? Să-i mai văd cum cern prin sita iernilor de mai demult… Glasul mamei când doinește, iar si iar să îl ascult.
Vântule cu frunze-n plete si cu puf de păpădii, Nu-mi lăsa atâtea doruri pe la geamul meu când vii. Că eu îl deschid. Iar ele nepoftite-mi intră-n casă. Stau cât stau, si-apoi când pleacă doar prăpăd în urmă lasă.
Dar nu-i geamul de la casă. Că acela-i cu zăbrele. Neînchis si fără lacăt, e geamul inimii mele Am să merg la târg să cumpăr un foraib, sau poate două Să-nchid geamul dragei mele inimi, când afară plouă.
Sau când bate câte-un vifor care-aduce doruri grele. Nici un dor să nu-i mai lase răni adânci inimii mele. Că e toată numai petec frănjurit de doruri multe. Fiindcă n-a vrut niciodată glasul minții să-l asculte.
Cerule cu lună plină si frumos alai de stele, Scânteiază și-astă noapte la fereastra maicei mele. Și-i mai spune printre multe alte vorbe de alin, Să m-aștepte-n poarta casei negreșit, că am să vin.
m.a. 3.03. 2021 Northampton autor Maria Poiana coordonator Flori Cristea grup Zbor spre Înălțimi
Strigă iar în lunca verde, nuferi rătăciți pe ape,
S-a întors iar căprioara, la izvor să se adape, Balade-n aripi de greieri, gândurile mi le întinde, Pe o bancă, într-un parc, floarea teiul își desprinde. M-am lovit de amintirea, doar cu tine colorată,
Pastelându-mi curcubeul, ploilor de altă dată, Mă înfing în lutul vieții, cu picioarele desculți, Și îmi strig în rugă cerul, ce doar tu știi să asculți. Pe cărarea ta din stele, îți pun semn iubirea mea,
Să te-înțepe în tălpi dorința ce îmbracă dragostea, Cu Luceafărul de mână, să te întorci în nopți târzii, Pe tărâmurile calde, praf de stele să reînvii. Sângerează trandafirii sub cămașa ta de noapte,
Din parfumul tău iscoadă, urlă vârcolacii șoapte, Eu cu focul tău în suflet, grăbesc pasul pe-o alee, Vin să rup tăcerea nopții, când urli în mine femeie.
Aș vrea să fiu COPAC cu rădăcini adânci, Să dăinuiesc în veac, ca un SIMBOL pe stânci… Și frunzele să-mi fie, al toamnei CALENDAR, În vânt să zboare o mie, nici una în zadar!
Să am ca REUȘITĂ o nouă înfrunzire, RĂBDARE infinită, SURÂS și nemurire… Biet călător ce trece azi istovit de MUNCĂ, Răcoarea să-mi încerce, iar vara să-mi aducă
Sub ale mele ramuri, vlăstare de COPII, Cu zâmbete ca daruri, iar razele argintii Să mângăie a mea frunte, de lacrimi astăzi udă, FRUMOS să mă sărute…dorința mi-e absurdă?
La LIMITĂ cu cerul, mă simt fără noroc, Să aflu tot misterul, și iernii să-i fac loc… Mă macină dorințe, tare mi-e dor de verde, Îl port prin suferințe, pădurea nu mă crede!
Locul doi: În cartea vieții scriem file Anca Man
În CALENDAR atâtea zile S-au scurs și încă se vor scurge… În cartea vieții scriem file Până la CAPĂT… de-om ajunge.
Că sunt ușoare sau sunt grele, Le trecem toate cu RĂBDARE, Iar filele vieții mele Le scriu FRUMOS în continuare.
La cuvinte, LIMITĂ îmi pun Însă la fapte n-am hotare, Prin MUNCĂ satisfacții adun Pentru o REUȘITĂ mare.
Un SIMBOL să fiu pentru COPII, Să le fiu scut și apărare… Precum un COPAC înalt voi fi, Furtuna să nu mă doboare.
Iar când soarele-mi va apune Și ultimul cuvânt e sfârșit, Cu un SURÂS pe chip pot spune, Că nu degeaba eu am trăit.
Locul trei: Dorința Monica David
Doresc ca la sfârșit de an Din foile de calendar Să vă sădesc copac-cuvinte Ca simbol de luare-aminte .
Eu cu răbdare, ce-i frumos Am scris să fie de folos Iar voi, copii, o reușită Să știți, înseamnă, muncă multă.
La limită de an vă las Copacul ca loc de popas, Un strop de suflet mai aparte Surâs de slove într-o carte.
Locul patru: Dreptul la nemurire de Mihaela Moisescu
În Calendar s-a strâns atâta vreme Cu bucurii, cu Muncă, cu Surâs, Și anii noștri au trecut alene Noi am trăit și am trăit Frumos!
Am mai căzut pe treptele iubirii, Am mai simțit în noi și Reușită, Am căutat în traista fericirii O viața hohotind de împlinită!
Și cu Răbdare am crescut Copii, Ei ne sunt rodul ce în noi se naște, Prin ei dorința noastră de a fi Rămâne în pământul ce ne crește!
Și am plantat și câte un Copac Să înmulțim iubirea de prea verde, Noi știm că tot ce nouă ne e drag Vom proteja căci altfel se va pierde!
Deja suntem la Limită de timp, Ne căutăm un Simbol în iubire, Mereu, mereu suntem în contratimp, Ne vindem scump dreptul la nemurire!
Locul cinci: CREATOR autor: Daniela Konovală
Cu RĂBDARE, un SIMBOL am brodat în CALENDAR… Vii cu mine?! Doi COPII, un COPAC și-un cer de jar, Fără LIMITĂ-om zburda împletind FRUMOS SURÂS, Ochii tăi de peruzea, pentru rai mi-or fi de-ajuns!
Înger om și înger stea vom fi veșnic amândoi, Între ceruri ne-om lega fericirea-n trup de ploi.
MUNCĂ de Sisif voi-lua și-oi învinge orice iad, Dragostea-mi voi apăra de al oamenilor sfat, Voi fi lut în trup de zeu și-oi fi sabie de foc! Am brodat în calendar REUȘITA mea, în tot!
Zbor spre înălțimi 