Zbor spre înălțimi

Redactor, coordonator Ana Văcărășu, grup Zbor spre înălțimi

29.12.2020

PRIETENI,
săptămâna aceasta revenim la concursul dedicat lui EMINESCU.
TEMA acestei săptămâni se va numi DESPĂRȚIRE (de anul care e pe punctul de a se încheia, de o persoană dragă, de cine vreți dumneavoastră).
REGULILE sunt cele pe care le cunoașteți deja, dar cu o mică modificare:
-alegeți versul care vă place din exemplele de mai jos și folosiți-l ca prim vers al creației dumneavoastră;
-din celelalte trei versuri mai puteți folosi încă unul în poem, cu acest scop am selectat versuri cu metrică similară;
-mai multe creații, mai multe șanse de a ajunge în topul 5;
-nu uitați să respectați întocmai versul citat și să-l încadrați în ghilimele;
-atașați la poezia dumneavoastră imaginea din acest articol;
-lucrările vor fi trimise de astăzi până vineri, inclusiv.

Versurile citate sunt următoarele:
1: „Mai bine-aș smulge sufletul din mine”
2: „Ah, mierea buzei tale am gustat-o”
3: „Răsare luna,-mi bate drept în față”
4: „De ce nu-s o floare uscată de vînt”.

Vă urez SUCCES și multă inspirație!

DRAGI PRIETENI!….02.01.2021
Cu bucurie și cu mult drag vă anunț câștigătorii de săptămâna  aceasta a concursului dedicat lui EMINESCU.
Țin să menționez că din nou au fost multe creații demne de-a sta într-un top 5, motiv pentru care avem —iarăși— câte două pe un loc.
De asemenea, vin cu o observație: au intrat în concurs creații care nu au respectat întocmai regulile impuse: versul eminescian nu a fost corect reprodus, tematica nu a fost întru totul respectată sau, în unul din cazuri, lipsea titlul poeziei.
Așadar, cei care nu vă regăsiți în top dar sunteți siguri de calitatea creațiilor dumneavoastră, recitiți ceea ce ați scris, vedeți unde ați greșit (eu vă mai atrag atenția asupra erorilor, dar nu-mi permite timpul mai mult) pentru a nu pune la îndoială obiectivitatea selecției câștigătorilor. Aş mai adăuga şi faptul că unele poezii chiar bune, n-au fost selectate din cauza greşelilor gramaticale.

Deci, top 5:

1: Răsare luna
~ Mihaela Moisescu ~

„Răsare luna, -mi bate drept în față”
Și noaptea își aprinde felinare,
Veghează dorul până dimineață,
Eu mă mai pierd prin clipe curgătoare!

Îmi netezesc din ridurile vieții,
Pun ordine-n noianul de trăiri
Și retrăiesc dulceața tinereții
Tot mângâind pe frunte amintiri!

Nu mă ia somnul dar mă simt în pace
Și liniștea inundă încăperea
Atâta timp am stat în viață ca pe ace
Că-i timpul să ascult și eu tăcerea!

Luna mă strigă parcă din abis
Și luminează slab prin gândul meu,
Îmi pare că din ceruri s-a desprins
Și-a coborât pe-un vis violaceu!

Am stat o noapte-ntreagă la taifas
Și la fereastră-au coborât și stele
Nu mai doream să-i spun un bun rămas
Dar ziua se-anunța printre perdele!

-Ne vom mai întâlni când moartea mea
Năpraznică și neîndurătoare
Va înnopta pe-o clipă undeva
Și îmi va lua și ultima suflare!

-O să te-aștept în crânguri cu verdeață
La capăt de amurg și de tristețe
Și vom începe-n ceruri altă viață
Vom fi doar stropi de soare-n râulețe!

1: Sterian Vio
~Bobocul Macilor~

    ,,Ah, mierea buzei tale am gustat-o”,
Din floarea ta de tei, m-am adăpat,
Pe sub sprînceana mea albastră, adorato,
Iar te strecori, un dor din visul ne-ncetat.

     În fiecare seară, în lăsat de-amurguri,
Te-aștept, răcoarea nopților fierbinți,
Să te dezbrac în repetate rânduri,
Boboc neînflorit, în lan de maci cuminți.

     Și în orice șoaptă care mușcă noaptea,
Tresari în pieptu-mi setea din fântâni,
Îți sorb amorul din orice sărut, aievea,
Ce-ți înflorește dragostea pe sâni.

    Când clipa ne va întâlni în viață,
Sprijiniți pe floarea de salcâm,
Ne-om așeza pe buze iar dulceață,
Sărut etern, dintr-o iubire să murim.

2: Cristina Ghindar Greuruș
~Dulceaţa gurii tale~

„Ah, mierea buzei tale am gustat-o”!
Cum s-o mai uit acum, dupã mult timp?
Toatã durerea-n suflet mi-ai vãrsat-o
Şi-a înflorit ca-n primul anotimp.

Aş alunga tristeţea ce m-apasã
Cu un sãrut ce mi-l doresc de mult
Şi-aş vrea ca-n amintirea mea frumoasã,
Tu sã fii cel de care sã ascult.

Pe drumul ce-am pornit spre împlinire
Aş presãra doar zâmbete şi flori,
M-aş strãdui s-ajung la fericire
Şi-aş inventa, în curcubeu, alte culori.

Aş dizolva-n uitare tot amarul
Care atâţia ani m-a chinuit
Şi-aş mai gusta din buze dulci nectarul
Iubirii care-n mine-a-nmugurit.

Decât sã uit tot ce-am trãit cu tine
Sau dorul care-atâta m-a durut,
„Mai bine-aş smulge sufletul din mine”,
Mai bine aş uita cã m-am nãscut.

2: Cristina Tunsoiu
~Floare de cireș ~

,,Răsare luna,-mi bate drept în față”
Sunt singur așteptând să te întorci,
Că fără tine nu există viață…
Lipsind acum dezastru-n cer provoci!

Doar tu știai să mă dezmierzi regește,
Erai busola mea ce nu dă greș…
Prins în năvod mă zbat precum un pește,
Minunea mea ca floarea de cireș!

Mă simt pierdut prin recile fiorduri,
Agonizând cu ultime puteri…
În minte-mi sună caldele acorduri,
Ale pierdutei noastre primăveri!

Chiar legea firii eu am încălcat-o,
Nimic n-a mai contat, totu-i pustiu…
,,Ah, mierea buzei tale am gustat-o”
Cu ochii minții astăzi te descriu!

3: Tamara Tomiris Gorincioi
~Despărțirea~

„Mai bine-aş smulge sufletul din mine”,
Și inima aș arunca-o câinlor flămânzi,
Decât să știu că mâine nu e mâine,
Și m-ai lăsat cu ochii în oglinzi.

M-aș arunca în ape-nvolburate,
Să nu mai știu de dulcea suferință.
Te-aș invoca pe strune fermecate,
Ca să revii, să-ți fiu a ta căință.

Mi-aș da foc în piață, ca și o  vestală,
Aș aștepta să mă salvezi de moarte.
Să mă acoperi de trufia ca de smoală,
Să mă-ncălzești de umbre-n noapte.

Iar, dacă pleci, ia-mi sufletul cu tine,
Și inima  ce-mi arde și bate ca nebună.
Mi-e viața o răscoală și îmi sunt străine,
Cuvintele rostite ce îmi aduc furtună.

Nu voi mai ști de tine-n veci de veci,
Vei răsări pe cerul meu o dulce arătare.
Și luna se va opri ușor pe cer, tu pleci,
Iar eu rămân mereu în gând c-o-mbrățișare.

Redactor șef Camelia Boț

Redactor, coordonator Ana Văcărășu, grup Zbor spre înălțimi

15.12.2020

Bună dimineața și bun venit la o nouă etapă a concursului dedicat lui EMINESCU!
Săptămâna aceasta vom continua cu aceeași temă din etapa anterioară:
PE URMELE POETULUI, deoarece opera sa ne oferă o infinitate de posibilități în acest sens.
Așadar, vă reamintesc regulile:

• se dau 5 citate din poezia eminesciană;
• alegeți unul dintre ele, cel cu care considerați că vă veți descurca mai bine și îl folosiți ca prim vers în creația dumneavoastră (fără a-l repeta în poem);
• reproduceți citatul cu mare atenție, nu uitați să-l încadrați în ghilimele și nu faceți două versuri din unul singur;
• vă reamintesc: mai multe creații înseamnă mai multe șanse de a urca în top;
• puneți un titlu poemului dumneavoastră (săptămâna trecută a fost prezentat în concurs un poem fără titlu);
• atașați la creația personală imaginea din această publicație;
• lucrările se pot trimite de astăzi până vineri, inclusiv.

Versurile eminesciene citate sunt următoarele:
1: „Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită”
2: „Cu durere-adîncă marea vrea pămîntul să-l răstoarne”
3: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
4: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri”
5: „Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”.

BUN GĂSIT, dragi creatori de frumos!….19.12.2020
E vremea de cules roadele muncii depuse în slujba poeziei și în amintirea marelui EMINESCU, cel care, dacă ne luăm după unele surse, s-ar fi născut chiar pe 19 sau 20 decembrie (1849).
Înainte de toate, FELICITĂRI și mii de mulțumiri tuturor pentru participare!
Astăzi avem din nou (și) câte doi câștigători pe un loc, deoarece este foarte greu de stabilit un clasament când aproape toate creațiile ar merita să se regăsească în el.
Așadar, topul 5 al câștigătorilor acestei etape este următorul:

1: Vio Sterian cu poemul Șipote de dor;

2: Mihaela Moisescu cu poemul Resemnare;
2: Cristina Tunsoiu cu poemul Iubirea pierdută;

3: Cristina Ghindar Greuruș cu poemul Între multe…;
3: Violeta Andrei Stoicescu cu poemul Un abur sunt;

4: Tamara Tomiris Gorincioi cu poemul Sunt umbra unui vis;
4: Cristina Mihăiloiu cu poemul Dualitate;

5: Coca Mahalu cu poemul Lacrimi și gânduri rebele;
5: Andreea Pîrlea cu poemul Rod funerar;

Mențiune: Doina Sandu cu poemul Libertatea divină.

ȘIPOTE DE DOR- VIO STERIAN -primul premiu

,,Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
Să mă cearnă cerul, ploaia printre astre,
Să-mi trezească noaptea, șoapta revelată
Praf de stea căzută, pe pamânturi caste. Nu credeam că boarea ce dansează clipa

Și-a sfărâmat vioara, în concertul nopții,
Draga mea din visuri, ți-ai frânt iar aripa
Rătăcind cu cheia de la poarta sorții.Eu în albăstreala ochilor de flăcări,

Mă topesc din ceara mărului mușcat,
Sângerează macii, frânți de nepăsări,
Să-ți sărute talpa, dintr-un dor uitat.Eu te-aștept oricum, floarea primăverii,

Să-ți așez pe umăr, rănile ce dor,
De nu-ți știu cărarea, pașii în taina serii,
Lasă-mă o șoaptă, în gândul tău să mor.

Resemnare- premiul doi
de Mihaela Moisescu

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”,
Să-mi îngrop ființa între ziduri mute
Și să știu, iubire, că tu niciodată
N-ai avut în suflet visele pierdute!

Nu credeam să simt cum îmi plâng de milă
Și mă descompun în fluide amare,
În iubirea noastră visul era tihnă,
Și sărutul dulce, dulce alinare!

Ai lăsat în urmă multe jurăminte,
Nopțile căzute în păcate seci,
Sufletul meu astăzi plânge pe morminte
Unde-ai îngropat sentimente reci!

Mi-ai promis oceanul de lumină albastră,
Cerul să ne poarte prin senine seri,
Nu credeam să simt că iubirea noastră
Se sfârșea fatidic între renunțări.

Dar te-au prins de mână alte împliniri,
Voci din emisfere mult necunoscute,
Și te-ai dus, iubire, lăsând amintiri,
Inima mea blândă și iubiri căzute!

Nu credeam vreodată să rămân cu vântul,
El să mă îngâne și să-mi plângă frunze,
Să ascult de noapte, să sărut pământul,
Dumnezeu să-mi lase cântecul pe buze!

Să doinesc tristețea, să scriu vers pe șoapte,
Să învăț să mor, să respir angoase,
Să te plâng, iubire, rătăcind în noapte
Să-ți recit cu patos versuri prea frumoase!

Nimeni, însă, nu e să-mi asculte dorul,
Stelele și ele își sărută luna,
Eu mă las în neguri să mă prindă golul,
De trăiesc sau mor chiar îmi e totuna!

Iubirea pierdută -premiul doi

Cristina Tunsoiu

,,Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”
S-a pierdut iubirea noastră, a pierit a ei candoare…
S-a împrăștiat parfumul florilor de tei suave,
Dar a mai rămas doar unul, cel al toamnelor bolnave …

Numai când privesc aleea, care-ți adora prezența,
Îmi renaște iar ideea, și mă macină absența…
Numai tu dulce minune, cu ochi negri, două mure,
Ai putut a mă seduce, și-a mea inimă să urle..

Ai știut să mă învălui cu o ceață arămie,
Am putut să mă destăinui, c-o imensă bucurie…
Dar mi te-a furat pădurea, și te-a transformat în frunze,
Eu am hoinărit aiurea, după nurii altor muze!

De-nchid ochii-n pragul serii, ascultând a lumii șoapte,
Simt profund gustul durerii și pumnalu- nfipt în spate…
Am căzut, mă doare trupul, iar tu nu mai ai culoare
M-am întors acum în lutul sângeriu… iubirea moare!

Între multe-premiul trei

Cristina Ghindar Greuruș

„Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”,
A trecut atâta vreme şi atâta nepăsare,
Au trecut atâtea clipe ce-au lăsat în urma lor
Visuri ce-s neîmplinite şi tristeţe şi mult dor.

Între pagini ce-au fost scrise cu iubire sau cu ură,
Mai găsim, dacă ne zbatem, frumuseţe şi căldură,
Mai găsim o vorbă bună, un cuvânt de-ncurajare,
Chiar dacă se mai strecoară câte-o vorbă care doare.

Între-atâtea sentimente ce ne-ntorc viaţa pe dos,
Sigur mai există unul să ne fie de folos,
Sigur mai există clipe c-e ne fac să mai zâmbim
Şi îndemnul că e cazul, mult mai mult să ne iubim.

Între multe adevăruri care încă nu s-au spus,
Mai găsim, astăzi, puterea să privim umili în sus,
Mai găsim o adiere să ne mângâie în timp
Şi voinţa să ne naştem anotimp după-anotimp.

Un abur sunt-premiul trei

Violeta Andrei Stoicescu

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”
Viața trece iute, doar un abur sunt,
Şi cuprins aici, în a vremii roată,
Timpul cerne clipe dinspre cer mărunt.

Sunt un călător printre ani si vise
Amintiri plecate-mi hoinăresc în gând
Se grăbesc spre seară zilele ucise
Clipa suspendată se topeşte-n vânt.

Şi din necuprins se aud ecouri
Sunt o adiere, doar un abur sunt
Dinspre ieri răsună tainice acorduri
Iar în piept îmi arde-un dor cărunt.

Parc-aş vrea să zbor, să m-avânt departe
Din nemărginire să îmi țes veşmânt
Dar încătuşat rătăcesc în noapte
Abur trecător sunt pe acest pământ…

Redactor șef Camelia Boț