Zbor spre înălțimi

Tăceri

Tăceri se cern în crucea nopții
Când țipă lung un pui de cuc,
Mă chemi? De zaci în fața porții
Te-ngrop în frunze, dor năuc.

Când strigi în van și-ngâni izvoare,
N-aud cutremurul din ploi,
Nimic din susurul ce doare
Nu-mpart cu rest amar la doi.

Contur de-mi cauți în surdină
Te leg la ochi…şi te reneg,
Sărutul încărcat de vină
A rupt în două…un întreg!

N-am ce să iert, căci nu exişti.
Pe-altar şi focul a-nghețat;
Icoana-ți, șir de idoli trişti,
S-a şters demult; eu n-am păcat.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE VOI ÎMBĂTRÂNI…

Pentru că timpul mă fugărește
ca un lup flămând
mă voi refugia în zborul unei păsări,
acolo unde suflarea lui nemiloasă
nu mă va putea atinge
nici măcar cu un gând.

Sau poate voi coborî
în undele tămăduitoare ale izvorului
unde n-a avut niciodată dreptul la cuvânt.

De nu vor mai fi izvoare și nici păsări
mă voi ascunde în jocuri de copii
unde îmi voi căli trupul cu bucuria lor
ca el să nu mi-l poată îndoi.

Iar dacă vreodată voi îmbătrâni
mă voi împreuna cu umbra verde a pădurii,
unde timpul, oricât ar fi de flâmând,
nu mă va putea găsi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Chipul morții

Am privit îndelung
chipul nemaivăzut al durerii
care m-a absorbit
în profunzimi de abis…
La fiece cotitură,
îl priveam iar și iar.
Ochii,
ochii îi erau de gheață,
iar timpul atârna
de cearcănele groase,
ciorchini de struguri
pe sub pielea creponată.
Oh…gura, gura-i
falii de pământ suprapuse
peste o respirație ghemuită.
Îi priveam chipul arcuit
sub pulpa degetelor
ce-mi brăzdau fața…
era chipul morții,
spre vindecare.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ARDERI LATENTE

Mai auzi, mai vezi cum suspină în ploi
Toți copacii vitregi ai zilelor de joi?
Îți mai fuge gândul de pe-un nor pe altul?
Încă spui cã ceru-i sinonim cu neantul?

Te mai doare, iarăși înc-un vis pierdut
Sau, poate, secunda lipsă din minut?
Trec pe lângă tine himere obscene
Sau cariatide cu gene șatene?

Nu-mi spune nimic, nu vreau un răspuns
Fiindcă-n râs m-am ascuns, să nu dau în plâns,
Dorm pe apucate și mănânc pe sponci,
Și printre cuvinte mai omit triftongi,
Încerc să vorbesc numai în consoane
Până îmi zdrelesc corzile vocale
Și te-aștept într-o gară fără căi ferate
Năpădită de melci și nevertebrate…
Ieri am scos din sipet rochia de mireasă,
Dantela e ruptă însă nu îmi pasă,
În sâni îmi ard latent ispite și păcate
Și-aș vrea să mă cufund în ochii tăi de noapte…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mă părăsi

Nu mă părăsi, Iisuse,
azi, când toate mi-s apuse,
lacrimile toate, plânse,
răsăriturile-apuse,
bucuriile răpuse.
N-a rămas nimic!

Stau în noapte și Te strig,
și mi-e moarte, și mi-e frig,
și mi-e dor de timpuri duse,
când, în prag de sărbătoare,
te-așteptam, cu mic, cu mare,
așternând pe drumu-Ți floare,
și-mpletind în gând cu soare,
ramuri de finic.

Îmi e dor de ziua-n care
m-a luat în brațe mama,
alungând din suflet teama,
și c-un zâmbet mic,
mi-a șoptit: „fetița mamii,
peste noi vor trece anii,
și ne-om despărți o vreme.
Nicio clipă nu te teme,
ne vom revedea odată,
Domnul când va fi să cheme,
într-o lume minunată,
unde Pacea și Lumina
ne vor dărui odihna
binemeritată „.

Dacă-i voia Ta, Părinte,
dacă vocea Ta mă cheamă,
primește-mă, Doamne Sfinte
și m-așază-n Cer, de-a dreapta.
…
Am de regăsit o mamă,
și mi-e tare dor de tata!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

S-a scuturat tot liliacul

S-a scuturat tot liliacul
Cu el și tinerețea mea,
Dorului nu-i pot găsi leacul
Doar amintiri mai pot avea.

Caut norocul în petale
Să-l pun cu o dorință-n sân,
Dar florile uscate-s tare
De timpul ăsta, prea hapsân.

Unde te duci așa grăbită
Viață frumoasă, trecătoare,
De nu te mai oprești o clipă
Să vezi un răsărit de soare?

Mai stai în loc, privește cerul
Și florile de pe câmpie,
Ascultă munții și izvorul
Respiră umbra de sub vie.

Iar când s-o coborî apusul
Dă-mi liniștea și împăcarea
Și pune-mi sub căpătâi versul,
El să îmi caute cărarea.

S-a scuturat tot liliacul
Și anii tineri, au zburat,
Cu el s-a dus dorul, pribeagul
Spre alte zări, de înfruntat
Sus, înspre cerul înstelat.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

LĂSAȚI-MĂ LA CRUCE!

Lăsați-mă la cruce, în umbra răstignirii,
Să-mi plâng nevrednicia sub nimbul nemuririi,
Acolo-i rădăcina iubirii dăruite
Și rana Lui e poartă spre ceruri nesfârșite!

Lăsați-mă la cruce, când valul mă doboară,
Când nu mai pot purta a vinei grea povară,
Căci lemnul ei mi-e sprijin, iar sângele scăpare
Și fiecare cui e-un psalm de înălțare…

Lăsați-mă la cruce, căci m-a chemat pe nume,
Când rătăceam departe, pierdut în astă lume,
Acolo-nvăț tăcerea, acolo-nvăț s-ascult,
Doar lângă cruce tace al inimii tumult…

Lăsați-mă la cruce, nu-i drum mai drept sub soare
Decât cel care urcă pe urme de iertare,
Acolo cerul plânge și îngerii coboară,
Iar harul nu se vinde, ci iartă iar și iară…

Lăsați-mă la cruce, în praful rugii mele,
Să-mi pun obrazul ars în palmele Lui grele,
Să simt cum bate Viața în pieptul istovit
Și cum din morți se-nalță Isus, Cel răstignit.

Lăsați-mă la cruce, acolo nu-i sfârșitul,
Acolo, pentru mine, începe infinitul,
Acolo mi-e izvorul, acolo-i vindecare,
Și-n palma Lui străpunsă renaște fiecare…

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cine crede că mă știe…

Cine-mi este-n depărtare
va veni să mă cunoască,
negreșit, pe orice cale,
nu vrea iarba să mai crească.
cine știe că mă știe,
sigur că-mi găsește calea
ce pe ea-ncepe să scrie,
linii ce-mi marchează zarea.

când nu vrea, nici nu căznește,
drum să facă, nici cărare,
marea nu îi trebuiește
n-o înfruntă, e prea mare.
În zadar aleargă timpul,
toată viața-i efemeră,
în zadar cuprinde nimbul
dragostei ce înc-o speră.

de pe mal, vedenii arse
strâmb privesc la focul stins,
e real sau poate-s farse,
dar sunt zgomote de râs.
umbre frânte-n cerc aleargă
cu povești cărate-n spate,
și tăcute vor să șteargă
trei cărări ce-s neumblate.

suflete nebănuite,
de la marginile lumii,
aduc vești ce sunt privite
motiv de topirea brumii.
chiar de-i secetă nebună,
mai găsești un strop de apă,
și-n pustiu o plantă bună
ce de foame te mai scapă.

cele mai grăbite clipe
s-au oprit să mă asculte,
și de tac încep să țipe
și să-mi verse vorbe mute.
smerită și cu credință,
mă tot rog spre vindecare
cerului să-mi dea putunță,
să-mi fac punte pân’ la soare.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Metamorfoze dintr-o singurătate parolată
 
am crescut într-o formulă a plecării
mereu un alt prag dincolo de care
se licitează umbra unui glonț cu pălărie
când serile sunt bărci abstracte pentru
gramatica celuilalt mal
care taie mărul și întâmplarea
bufonul de treflă pe logaritmul grimasei
ceasul cu roze și șoareci de tuș
hărți din memoria zorilor
axiome și aproximări insolente
o încâlceală suavă de pietre sonore
în zumzet alb de melci care torc
maidanul cu statui decapitate
lumea un gol aplaudând fachiri în derivă
rănile exersând surâsul unui manechin
și-același zero barat de aripa unui înger
e jumătatea primului sărut
o ploaie dintr-o pleoapă de măr
dar unde-ai uitat cealaltă jumătate?!

am trecut prin fracția cu renunțări
ora cinci și câteva profeții șchioape
caravana cu procente și cripto-săruturi
într-un decor cu presupuneri expirate
butaforii pentru indicele ratărilor duble
e ovală tăcerea dintr-o ninsoare de greieri
ecranul și iarba între acoladele perdelei
scrumiera în cealaltă jumătate de ramă
cineva caută dealul cu semnele uitării
pentru textul care scrie mâna

ți-amintești dialogul cu acel Orfeu digitalizat
dar cine va găsi parola?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Liniște

Ce liniște pe tâmple mă apasă,
Parcă aud și stelele clipind,
Îmi e târziu, puterile mă lasă
Și iernile în brațe mă cuprind.

Se-aprinde luna, palid candelabru,
Lumina ei se scurge printre văi,
Dansează demonii un dans macabru,
Eu ard de dor visând la ochii tăi.

Se răzvrătesc cuvintele-n poeme,
Din ochii nopții stele cad arzând,
Iubește-mă acum, cât mai e vreme
Și nu mă da uitării prea curând.

E prea pustie lumea fără tine
Iar primăvara este în zadar,
În gara tristă trenul nu mai vine,
Duminici nu mai sunt în calendar.

Cu ruginite corzi chitara plânge
Iar plânsul ei mă arde până-n os,
Femeie, mi te-ai strecurat în sânge,
Cu tine vreau să-mbătrânesc frumos.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț