Zbor spre înălțimi

Despre cărți

Când primești daruri de la prieteni și încerci să vorbești despre multitudinea de forme în care poate fi definită o stare:

Poezia, această prezență difuză care nu poate fi înțeleasă decât în felul în care privim, în interiorul și în afara unei imaginare ferestre sau oglinzi, reflexia noastră. Nu, nu este modul în care sunt așezate cuvintele, ci modul în care aerul lor te lovește în piept. Este spațiul în care un corp se întrepătrunde cu umbra sa, așa cum se infuzează carnea cu dorințele sale. Este acel colț înghețat care dislocă orizonturile unui schelet, vertebră cu vertebră, care poate tăia mierea lucrurilor de zi cu zi, care poate construi cele mai simple și mai fragile bucurii.
Poezia poate fi acel partener pe care îl faci părtaș la frica ta. Este scrâșnet și insomnie este setea fiarei care se apropie să bea din visele noastre.
Poezie este și acea pagină goală pentru toți cei care și-au pierdut speranța în cuvinte. Poezie sunt toate acele cuvinte care ne prind de mâini, care ne apasă în palmă încruntarea și ura, tot ce ne rănește lăsând în urmă tumefieri invizibile. Poezia nu este o prezență, nu este un corp pe care să-l putem încălzi. Este memorie. Este amintire. Este absență și vid, și distanță. Apa ei sărată se dizolvă în râul uitării și apoi se întoarce încercând să ne înece. Ne împietrește ochii, ne umflă pleoapele… ca un răspuns pe care refuzăm să-l vedem pentru că îl știm. Și odată ce simțim căldura poeziei în corp, ne adăpostim în ea ca într-un nisip, parcă anume făcut să șlefuiască, să ne îmbrace în luminiscența ei ca într-un giulgiu.

Material semnat, Mioara Băluță!

Mulțumesc, Teodor Dume!
Drum bun spre cititori volumelor tale!

Redactor șef Camelia Boț

Constantin Nicolae Gavrilescu

E mărțișor!

Sunt ultimile zile, și adio!
Ici-colo, neaua se topește.
De undeva, la radio,
un cântec vesel înflorește.

Zâmbește soarele-n ferestre,
căldura țurțurii-i dezgheață,
rămâne iarna fără zestre
când strălucește–n dimineață.

E mărțișor! Vin babe multe
și ghiocelul a-nflorit,
zăpadă este sus la munte
în zilele ce s-au mărit.

E început de primăvară.
Pe jgheaburi curge apa iernii,
se-agită totul pe afară
când răsăriți sunt ghioceii.

Încep să-apară călătorii
plecați din toamnă peste mări,
se-ntorc și berzele, cocorii,
acasă, de prin depărtări.

E primăvara ce-i grăbește
să reînceapă ciclul sfânt,
al dragostei ce izvodește
și redă viața pe Pământ.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Memento mori

Sar scântei răvăşitoare,
aprinzând mintea uimită
privind viaţa de sub Soare,
a Lumii cea umilită.

Sunt sclipiri ce explorează
pătrunzând durerea seacă,
neuroni-n cap valsează
în ritm şchiop, după o placă.

După şocul suferit
sufletul în chin se zbate,
tinzând către infinit
unde nu există moarte.

Însă-n noaptea-ntunecată,
brusc, năluca-mi se disipă,
Universul îl încarcă
întregindu-l într-o clipă.

Sar scântei răvăşitoare,
explodează în eter,
nu-s ca razele de Soare
strălucind pe eşicher.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

Mihail Janto

Redactor șef Camelia Boț

Rodica Ochiș

Lacrima trandafirului

Își plânge trandafirul lacrima
Pe firul ierbii care l-ai călcat,
Trecând cu gândul și cu patima
În nopți târzii cu cerul înstelat,

Să culegi aroma dulce-amară,
Să o strecori în sufletu-nsetat…
Penița uitată-n călimară
Tînjește dup-un dor înrourat

Născut din roșu-aprins de catifea ,
Un orizont întreg a colorat
Să-și lase asfințitu-n palma mea.
A vântului necunoscut oftat

Să-mi cânte la fereastră simfonii,
Compuse din fiorul unui dor,
Să nu ne fie clipele târzii,
Când ceru-și cerne umbra dintr-un nor.

Din lacrimile ploilor ce cad,
Trandafirul a ales trei boabe
Să picure pe sufletu-mi de jad,
Cu patima ce-otrava ei o soarbe.

Iarba frematândă-ți poartă pasul
Pe malul gândului însingurat,
Atunci când îți vei trăi popasul
Pe brațele de dor înrourat.

Eternități promise

Te cere șoapta mea însingurată
Ce se-adâncește în clipele târzii,
În ea, raza de soare strecurată
Îți încălzește nopțile pustii.

Daca-aș putea ți-aș da o fremătare
Prin ramuri desfrunzite dintre gânduri,
Cu primavara mea le-aș îmbracă în floare,
Să-ți fiu o poezie printre rânduri.

Să mă culegi cu mâna-ți tremurândă,
Să mă așezi pe boltă printre stele,
Să-ți fiu pe-altar de foc ofranda blândă
Ce te-a salvat din joc nebun de iele.

Păcatul o să-l port o veșnicie
Să nu te-atingă negura uitării,
Să fiu izvorul tău de apă vie,
Din el să sorbi nectarul vindecării.

Și dacă toate-acestea te vor cere,
Să-ți faci culcuș în ale mele vise…
Vei șterge lacrimile mele grele,
Să-mi dăruiești eternități promise.

Rodica Ochiș

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Reverie ~Iancu Cătălin~

Zile se scurg
Înspre amurg,
Mult prea grăbit
Spre infinit,
Pași rătăciți,
Muguri striviți,
Stele se sting,
Îngerii ning,
Clopote bat
Pe înserat,
Un alb catarg
Se pierde-n larg,
Mări fără fund
Taine ascund,
În ceas târziu
Un vers mai scriu,
Născut din patimi,
Stropit cu lacrimi,
Vreau să fiu iar
Spirit hoinar,
Să zbor râzând
La tine-n gând,
Să te cuprind,
Să mă aprind,
Să îți sărut
Cuvântul mut,
Buzele moi,
Umerii goi,
Să ne iubim,
Să-ntinerim,
Cuplu de vis
În Paradis. Câtălin Iancu

14.02.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

NUNTA DE FLORI
Autor:Mirela Butacu

La tine-i încă iarnă, iarnă siberiană
Și arctică-i privirea din gânduri cenușii
De-aceea-ți scriu iubite cu-a primăverii pană
Ce-o-nmoi azi în cerneala de muguri timpurii.

Voi pune mult, mult soare în versurile mele
Polenizându-ți calea spre inima-ți cu dor
Și-un Paradis albastru din mii de viorele
În tine se va naște, cu fluturi mulți în zbor.

Să-ți curgă primăvara prin gânduri și prin vene
Și mugurii de zâmbet să se desfacă iar
Nimic să nu rămână din vechile troiene,
Să-nvie colțul ierbii din albul glaciar.

Să-ți umple liliacul privirea de petale
Cu ea să mă întâmpini la nunta cea de flori
Să-ți fiu din nou mireasă în timpuri noi, florale
Să ne cunune cerul cu-albastrele-i culori.

Dansa-vom sub magnolii tangoul vieții noastre
Și reîntoarse păsări suav ne vor cânta,
Răscolind prin zodii, găsi-vom cele faste
Să ne surâdă soarta, în vremi ce vor urma!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Maria Defrancz

LA GEAMUL CU RÂNDUNELE

Norii plini de rândunele străbătură drumul lung,
Printre ploi și vremuri rele care penele le smulg.

Poartă haine de mătase negre de cărbune stins,
Papioane roșii toarse și cămăși pe care-a nins.

Văd pe cer cum se întoarce norul viu de rândunele,
Primăvara iute-și coace, raze dulci prin rămurele.

Până seara construiră cuib din paie și noroi,
Iar din pene pregătiră paturi pentru puii goi.

La geamul cu rândunele, iasă puii din găoace,
Iar o mână dintre stele, vine ca să îi îmbrace!

Înc-o primăvară zboară, cine le-o mai număra,
Și la geam a câta oară vine rânduneaua mea?

Maria Defrancz
06 03 2021

Redactor șef Camelia Boț

Maria Chivăran

PRIVIND APUSUL ~Maria Chivăran~

Privind apusul,
Gândul pleacă hoinar către tine.
Te chem în gândul meu
Să fii lângă mine.
Este spactaculos
Când valul stropește faleza.
Îti trimit spectacolul grandios,
Când mii de curcubeie,
Ce cântă uvertura
Nopții de basm,
Ce trage cortina.
Peste soarele plecat la culcare,
Daincolo de zare.
Cerul sărută marea,
Luna strălucește,
Privesc cerul cu stele.
Din patru puncte cardinale.
Luna își oglindește,
Chipul îndrăgostit.
Privind peste umăr
Soarele adormit.

CAUTĂ-MĂ

Caută-mă, în sufletul tău
Acolo, mă rătăcesc mereu.
Ți-am lăsat o rază de soare,
Să te-alinte cu candoare.
Caută-mă pe câmpul cu maci
Acolo, vei găsi scânteia de iubire,
Ce sufletu-ți va mângâia
Și vei simți a mea fericire.
Caută-mă, când stelele răsar,
Pe ale parcului alei.
Vei găsi scânteia de iubire
Și vei afla sublima fericire.
Caută-mă, pe nisipul fierbinte
O scoică din mare o perla îți întinde.
Să te vadă fericit,
Să te simți din nou iubit.
Caută-mă, în inima ta
Acolo, vei descoperi cerul cu stele
Din inima mea.
Vei regăsi Petalele iubirii tale.
Iubirea-i floare de cireș,
Niciodată nu dă greș.
Va inflori pe ramurile inimii tale
O vei recunoaște pe cale.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia săptămânii, grup Zbor spre înălțimi

A mai rămas

A mai rămas o umbră tristă
Din tot ce s-a numit iubire
Și nu știu, azi, de mai există
Un drum măreț spre fericire.

A mai rămas o amintire
Ce se va pierde în trecut
Și-n taină va pleca-n neștire
Pe un drum nou, necunoscut.

Miros tristețea de departe
Și milă mi-e acum de tine,
Doar visul mai îngână-n noapte
Tăcutele urări de bine.

Privesc cu ochii plânși și goi
O depărtare necuprinsă,
Prăpastia ce-i între noi
E-așa de mare și de-ntinsă!

Mă-mbrac în negru absolut
Să duc durerea mai departe.
Mi te-am dorit atât de mult!
Dar viață crudă ne desparte.

…………………………………….

Aștern tăcută pe hârtie
Gând istovit de așteptări
Și-aș vrea, această poezie,
S-ajungă peste mări și țări.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înălţimi
08.02.2021

Eşti…
Eduard Bucium

Femeie ce ştii a rămâne frumoasă
Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată,
Cu gleznele fine dar talpa crăpată,
Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!

Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii,
Tu porţi rânduiala bunicilor tale,
Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale
Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”

De visele nopţii vorbesc numai ochii
Când plouă în ei ori mijesc răsărituri,
Din taina puterilor tale cresc mituri,
Dar tu le ascunzi între falduri de rochii

Eşti mamă și soră, iubită și muză,
Și pâine pe masă, și „sare-n bucate”
Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!”
Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză

Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă
Și ești rugăciunea din vreme de seară
Când totul e iarnă, tu ești primăvară,
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă…
16 februarie 2021

Steaua fără nume ~Iancu Cătălin ~

Prinde-mă de mână, du-mă sus ,la nori,
Alungă-mi tristețea c-un sărut aprins,
Desenează-mi vise în mii de culori,
Vreau să îmi fii vară pe-ntregul cuprins .

Strânge-mă în brațe, mă simți cum vibrez?
Aprinde-mi pe cerul nopții galaxii,
Doar iubirea noastră să ne fie crez,
Să culegem macii roșii din câmpii.

Ninge-mă în suflet cu aripi de dor,
Mai plouă-mi în gânduri lacrimi din ochi verzi,
Spune-mi o poveste să adorm ușor,
Leagă-mă de tine strâns, să nu mă pierzi.

Prinde-mă de mână, hai să alergăm
Dincolo de zare, dincolo de lume,
Să deschidem ochii larg și să visăm
La o stea a noastră, steaua fără nume. Câtălin Iancu 24.02.2021

E viața ~Cristina Ghindar Greuruș~

În văi se prăbușesc cascade,
Pe vârfuri se înalță soare
Și păsări zboară în arcade
Plutind în stoluri visătoare.

Pe munți sunt foșnete ascunse,
În mări, luciri tremurătoare,
În suflet, taine nepătrunse
Acoperite de splendoare.

Pe dealuri e mirosul viei
Învins de roua dimineții,
La câmp e trilul ciocârliei
Care surâde iarăși vieții.

Și totul este din natură,
Mirosul rânced al pădurii,
E apa cristalină, pură,
Surâsul tainic al trăirii.

Și e candoarea tinereții,
E zâmbetu-nflorit pe față,
Nescrisul vers al frumuseții,
E viața care te învață.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înãlţimi
26.02.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

ȘOAPTE Autor : VIO STERIAN

Mi-a șoptit în vis tăcerea nopții,
Despre sărutarea ta divină,
Îmi stătea-n singurătăți pricină,
Dintr-un vis lăsat la voia sorții.

Mi-a șoptit iar noaptea despre tine,
Scormoneai prin visuri amintiri,
Strânse-n palma vechilor iubiri,
Dintr-un oarecare dor de mine.

Mi-au tăcut și șoaptele din nopți,
Nu te mai găsesc trecând prin visuri,
Ard coșmarurile-n flăcări paradisuri,
Și-mi cresc ziduri înalte-n loc de porți.

Mi-a șoptit și inima tot despre noi,
Cum c-aș fi eu un nesfârșit izvor,
Tu, căprioara care-mi bea din dor,
Într-o pădure exilată de-amândoi.

Vino la mine-n vis de dor în noapte,
Lasă-mă să-ți sărut iar sânul crud,
Să îți fac din iubirea sufletului scud,
Și-apoi să-ți vindec buzele de șoapte.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: