Zbor spre înălțimi

Pentru tine, pentru noi

Şi voi chema ninsoarea pentru tine
Să scrie cerul tot ce nu ţi-am spus,
Şi voi pleca în iarna care vine
Să mă întorc în albul nesupus.

Şi voi lăsa zăpezile senine
Să fie cuvântarea dintre noi
Şi simt că sunt o iarnă pentru tine
Când albul se întoarce pentru doi.

Şi voi trăda amurguri pentru tine,
Să poarte ele tot ce ne-a unit
Şi simt în mine iarna că revine
Şi mă întorc la albul din zenit.

Eu voi afla în ceruri şi destine
De ce ninsoarea este doar a ta
Şi ştiu că iarna vine pentru mine,
Dar fără ochii tăi n-ar exista.

Îngerii din cer făcut-au legământ

Mi-e sufletul pustiu de-atâta ură
de lacrimi vii vărsate pe pământ,
îngeri din cer făcut-au legământ
să nu mai curgă, nicio picătură,
din ochiul drept al îngerului sfânt.

Suflete triste, deocheate, fără minte
ademenite cu promisiuni deșarte
și-ascunse-n vise veșnic ferecate
de nu mai știu-nțelege prin cuvinte
cin’ le-a strecurat în gânduri, moarte.

Azi în nemuritoarele poeme de iubire
când Feți-Frumoși, Ilene Cosânzene
se furișau în vene-n prag de Sânzâiene
iar tainicele muze au parte de trăire
muțit-au toate cuprinse doar de lene.

Autor: Daniela Damian
București, 27.11.2020

Iubirea din destin

O noapte plânge tristă și lacrima-i îngheață,
Pe geam se-ntruchipează mică floare de crin,
Lumina se revarsă pe-o nouă dimineață,
Iar gândul se trezește din nou un pelerin.

Străbate iarăși drumuri să-și ostoiască dorul,
Ar vrea să lase-n urmă noianul de tăceri,
Cu miile de fluturi ce își trimite norul
Ca să-l transforme-n albul uitărilor de ieri.

Din galaxii aprinse ar vrea ca să culeagă
Dorințele arzânde ce-n timp le-a semănat,
Clipele netrăite din ele să aleagă…
La cumpăna iubirii toate le-a-ngemanat

Să ți le lase-n suflet atunci când te-ntâlnește,
Să te îmbrățișeze cu soare și senin.
Cu ochii plini de rouă gândul meu îți șoptește:
,,Ești sufletul pereche, iubirea din destin.”

Rodica Ochiș

Același nume

De dincolo de vremea ce trece în neștire
Ne strigă azi străbunii, pioasă amintire.
Să nu-i uităm, ne-ndeamnă, să nu lăsăm trecutul
Să zacă în uitare! Acolo-i începutul.

De dincolo de cruci, ce umplu cimitire
Ne-ndeamnă azi străbunii, pioasă amintire,
Să nu lasăm pământul iar pradă disperării!
Să dăruim iubire și libertate țării!

De dincolo de imnuri, coroane, sărbători,
Ne-ndeamnă, azi, străbunii din cele patru zări.
Ne-ncurajează chiar, la pace și iubire
Și un imbold ne dau, spre marea împlinire.

Să ne unim cu frații de dincolo de Prut!
Distanța ne desparte și timpul a durut.
Avem aceeași țară, vorbim același grai
Și ne alină doina cântată lin din nai.

Ne leagă amintiri, istoria trecută,
Ne doare nepăsarea, chinul, durerea mută.
Avem o legătură de sânge, avem glia,
Ne leagă același nume de țară: ROMÂNIA.

Cristina Ghindar Greuruș

Colind pentru Țară

Linu-i lin, floare de colţ, Ţara mea e-o catedrală,
Cupolă de munţi înalţi, o icoană ancestrală.
Ninge lin peste Moldova, viscoleşte pe moșie,
Înflorește Tricolorul, flori de dor pe mândra iie.

Linu-i lin, floare de brad, Ţara mea e Ţară Blândă,
Dacia din cer renaşte, cu străbunii în colindă.
Şi-n Muntenia e iarnă, ninge-n Ţara Românească,
La mulţi ani, Ţară din vise, la mulţi ani, Ţară aleasă.

Linu-i lin, floare de măr, spini ghimpoşi ca un gemut,
Un hotar ne mai desparte, hai să-l dărâmăm la Prut.
Peste-Ardeal ninge cu îngeri şi cu flori de măr în prag,
Cine ar putea să calce peste sufletul de dac?!

Linu-i Lin, flori de mălin, Țara mea cu Ler din leruri,
Te cuprind în vis albastru, ninsă-n colind din ceruri.
Tamara Tomiris Gorincioi

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

De ce scriu?
Scriu pentru că scrisul este singura metodă prin care pot iubi necondiționat; pentru că atunci când scriu sunt cel mai aproape de miezul ființei mele; pentru că întotdeauna am iubit oamenii și am dorit să trezesc în ei sentimente înalte, să împărtăsesc cu ei această viziunea a mea asupra existenței, asupra iubirii și ale lucrurilor minunate pe care Universul ni le-a dăruit.

De ce scriu? Pentru că iubesc limba românească, muzica și forma ei pe care o ia atunci când este atinsă de condei. Nicăieri în lume nu există o limbă mai bogată, mai frumoasă și atât de ofertantă.

De ce scriu? Pentru că prin scris sunt mai aproape de mine însumi, mai aproape de acel Eu din ceilalți. Este o forma de contopire cu poezia Universului, cu sublimul și infinitul său – liniștea sa – pacea lăuntrică.

De ce scriu? Pentru că scrisul îmi oferă o menire în această existență dincolo de deșertăciunea acestei lumi de praf și sticlă.

m-am pierdut în poezie

de nu mă găsești iubito, m-am pierdut în poezie
ți-am lăsat câteva versuri scrise cu petale roz
am căzut vrăjit de vise pe tărâm de fantezie,
sunt captiv ca și vestitul, bunul vrăjitor din Oz

știu că-ți este lumea tristă, ți-am lăsat și trei batiste
să nu vii ca să mă cauți, chiar de dorul nu te lasă
aicea sunt vrăjitoare rele și avangardiste
de nimic nu vor să știe, de nimica nu le pasă

tu să cumperi Arianei pantofiorii din argintul cel mai pur
s-o îmbraci cum alta nu e, în catrință și în ie,
m-am ascuns printre catrene, nu mă las sedus, îți jur!!
și oricum nu-s vrăjitoare cu habar de poezie

va veni să mă salveze, nepoțica mea cea dragă,
poate nu întârziem când va fi vremea de cină
dacă totuși se întâmplă, nu pleca în lumea largă
caută-ne printre flori, caută-ne în grădină!!