Vino-n luna lui Prier Pași presară-n iarbă, Alb-roziu din flori de meri, Ți-l voi strânge salbă. Și din cupele de soc, Vreau să guști polen, Pe obraji, din soare, foc, Duios să-ți aștern. Magnolia, o feerie, Fuge-n ochii tăi, Orchestreaz-o simfonie, Păsările-n văi. Când alint aduce vântul, Își plâng caiși cămașa, Și din gura ta, cuvântul Dulce-i ca cireașa. Zboar-o mie de miresme Din cireși și pruni, Din măceșii de pe creste, Din salcâmi nebuni… Dacă-n luna lui Prier, Focul viu mă frige, De cunoști al lui mister, Fie-mi râul care-l stinge!…
Pe când tot ce-i pur dispare și te-ngropi-n suferință, Pe când lupta ta te doare, nu mai ai nicio dorință, Toți prietenii s-au dus, nu mai vor să-ți țină seama, Dar un înger blând te ține și-acel înger este mama.
Ochii tăi îți plâng durere, viața însăși te doboară, Însă mama-i lângă tine și în iad de se coboară. Asta e adolescența: lupta grea cu mii de morți, Unul intră, zece pleacă, toți prieteni pe la porți.
Mama însă nu te lasă și când sufletu-ți se frânge, Ea cu grijă și blândețe suferințele îți strânge. Și le-ar pune ea în suflet, ca durerea ta s-o fure Și ți-ar da în schimb pe ele inimi dragi și gânduri pure.
Da, în lumea asta aspră totul e o luptă cruntă Și tu ești doar o furnică, o ființă prea măruntă. Ține cont însă copile, ca cedarea nu-i a ta! Moartea ta este sfârșitul pentru tine, pentru ea.. Ca durerea ta să plece, cere-ți viața prin putere! Mama-ți dragă este acolo, simte și ea, doar durere…
Bună dimineața, dragii mei! Vă invit cu drag la lectură, dar nu înainte de a vă ura să aveți parte de o zi minunată!
Este onoarea mea să trec în portofoliul scurtelor articole o personalitate precum Costin Nenițescu – o figură emblematică a României, însă mai puțin cunoscută publicului larg. Chimist de excepție cu prestigiu internațional, Costin Nenițescu a fost un promotor al științei românești în lumea largă.
Născut la data de 15 iulie 1902, Costin Nenițescu este fiul lui Dimitrie Nenițescu – un alt personaj istoric deosebit de important în istoria României. A fost un avocat desăvârșit, ocupând pe rând funcții precum director al Băncii Naționale Române, ori ministru al Industriei și Comerțului (1910-1912).
Spre deosebire de tatăl său, care era atras de științele umaniste, Costin s-a dedicat în întregime studiului științelor exacte. A terminat studiile la Munchen, avându-l ca mentor pe Hans Fischer – un vestit chimist german, laureat al premiului Nobel.
Revenit în țară, Costin Nenițescu a început să predea chimie organică și generala la Universitatea București, între anii 1925 – 1935. Nu se sfia niciodată să răspundă studenților săi cu replici precum „nu știu”, ori „nu se știe încă”.
La doar 26 de ani publică două tratate: „Chimie generală” și „Chimie organică”, după care au învățat peste 40 de generații.
A fost căsătorit de două ori. Ecaterina Ciorănescu, cea de-a doua soție, i-a fost, pe rând, studentă, asistentă, doctorandă și parteneră de viață.
Datorită contribuțiilor aduse în studiul chimiei, Costin Nenițescu a fost ales membru al Academiei Române. Mai mult decât atât, a fost ales membru și al altor Academii din Germania, Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Atât de apreciată era munca sa neobosită.
A fost decorat cu numeroase distincții, primind o sumedenie de premii. Printre cele mai importante, ofer exemplu medalia „August Wilhelm von Hofmann” – acordată celor mai buni chimiști ai lumii. A fost extraordinar de aproape de premiul Nobel, însă faptul că provenea dintr-o țară comunistă nu i-a permis niciodată accesul la premiu.
Numele unor reacții ori compuși organici încă îi poartă numele datorită descoperirilor sale. „Hidrocarbura Nenițescu” este prima anulenă CH(10) descoperită (compus organic monociclic). Prepararea cis-diclorociclobutenei este denumită „diclorura Nenițescu”. Alte exemple sunt „sinteza Nenițescu” ori „dimerul Nenițescu”.
Fără doar și poate, românul Costin Nenițescu este cel care a deschis un orizont larg în sinteza organică modernă. La baza acestei afirmații stau toate cele de mai sus. Rudolf Criegee (*chimist organic german) spunea despre studenții pe care Nenițescu i-a pregătit că sunt cei mai buni din laboratoarele lui.
Rolf Huisgen depune și el mărturie în ceea ce privește capacitățile excepționale ale chimistului român: „Costin Nenițescu, ca și Hans Fischer, aparține marilor arhitecți ai chimiei organice”.
Un fumător înfocat, Costin Nenițescu se stinge din viață în urma unui atac de cord, la Bușteni. A lăsat în spate cunoștințe care vor dăinui peste veacuri încă mult timp de acum încolo. O mândrie de a aparține aceluiași popor cu Costin Nenițescu.
O lume de mistere și visuri ne-mplinite, O lume de durere și lacrimi risipite, O lume-ncrâncenată ce zace în război, Care trăiește astăzi dar moare-ncet, cu noi.
E lumea ce ne ține, ne știe și ne doare, În care răsar stele și străluceşte-un soare, În care păsări cântă pe ramu-nmugurit Și-n care primăvara, se pare, n-a murit.
E lumea ce devine, încet, mult mai străină, Iar pentru toate astea, doar noi suntem de vină. E lumea ce se stinge încet, fără să știm, În care totu-ngheață, iar noi nu mai iubim.
O lume ce se pierde de-atâta nepăsare Și care-i rătăcită în noapte și-n uitare. O lume pregătită să dea ultima luptă Dar, fără să regrete, mai pierde o redută.
Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant Coordonator – doamna Florentina Savu Grup – Zbor spre înãlţimi 02.04.2021
