HAI SĂ FIM FRUMOȘI !
Vedem tot mai mult, în zilele noastre, cum urâtul, răutatea, anormalul, imoralitatea, etc. sunt promovate la tot pasul, pe toate canalele, încât am fi tentați să credem că frumosul, binele, moralitatea, firescul, etc. au dispărut.
Vorbeam azi cu o prietenă despre OAMENI, despre lucrurile frumoase din jurul nostru. Am concluzionat că multe dintre ele nu se cunosc. De ce? Fiindcă nu se vorbește despre ele.
Derulând pagina de Facebook, sau privind știrile, câte lucruri frumoase vedeți, ori aflați despre modele de viață, despre persoane simple care pot fi adevărate exemple pentru ceilalți? Probabil, uneori, vedeți, eu una văd pentru că am în lista de prieteni și persoane care distribuie și frumosul din lume, nu doar mizeriile, lucrurile triste ori tot soiul de stupizenii.
Până la urmă de ce se întâmplă tragedii? Nu tocmai pentru că frumosul e din ce în ce mai ascuns privirii, iar prostia și urâțenia au tupeu suficient cât să ocupe locul rămas gol (pe deasupra, din cauza egoismului, încearcă să umbrească și locul destinat frumosului). Ce ne înconjoară mai mult? Ce văd copiii noștri pe internet sau la televizor, uneori chiar și pe stradă ? De unde să învețe să aprecieze frumosul, dacă noi permitem să fie bombardați cu nimicuri urâte? Dacă în casă nu întâlnesc frumosul, pe stradă sunt șanse mai mici să o facă. Dacă nu-l cunosc, nu sunt capabili să facă distincția dintre bine și rău. Ajung și ei să considere oamenii normali nebuni, iar pe cei nebuni să îi catalogheze ca fiind normali. Antimodelele ajung să fie modele. Telefoanele ajung să fie cele mai bune prietene ale copiilor, iar socializarea reală ajunge să fie uitată…
Vă propun să încercați, măcar timp de câteva zile, să includeți în postările voastre frumosul, să prezentați persoane care pot servi drept modele, să vorbiți chiar și despre voi înșivă (dacă ați întreprins activități care pot fi luate ca bune exemple) . Să promovăm normalitatea și frumosul din lume și să le evidențiem acolo unde le vedem. Să aducem în atenția copiilor noștri viața așa cum trebuie ea să fie. Vorbiți despre oamenii care v-au influențat în mod pozitiv viața, care v-au fost alături, fie și pentru un moment. Nu e o rușine să recunoști că ai fost ajutat și nici o laudă când spui că ajuți. Da, ajuți pentru tine și pentru sufletul tău. Dumnezeu știe asta. Dar, în ajutorul nostru, trebuie să îi implicăm și pe cei din jur, să privească acest lucru ca pe o normalitate. Să învețe copiii să facă și ei acest lucru și să îl privească, nu ca pe ceva spectaculos , ci ca pe un lucru firesc. Acesta e un prim pas în combaterea urâtului (cu tot ce implică el).
Dacă nu știm despre existența lucrurilor frumoase, vom ajunge să privim frumosul, atunci când îl întâlnim ca excepție, iar partea urâtă a vieții va deveni un firesc, pe care, ușor – ușor, îl vom accepta.
De pildă, mulți, când vorbesc despre pandemie, zic doar despre suferințele pacientilor și despre lipsurile sistemului sanitar, dar nu vorbesc și cei care au fost ajutați, fie în spital, fie acasă. Nimeni nu știe de preoții, sau oamenii de rând care au mers în vizite la bătrâni sau familii cu dificultăți financiare și le-au dus alimente (cumpărate din bani lor, nu neapărat fiindcă aveau prea mulți, ci pentru că puteau fi de folos celorlalți), ori care le-au făcut cumpărăturile, sau le-au ținut un pic de urat. Puțini vorbesc despre unii profesori care le-au influențat viitorul, ori despre șoferii de autobuz care le-au fost îngeri într-un anumit episod din viață. Câți vorbesc despre ajutorul primit de la vecini, de la oamenii ,,anonimi „? Dacă nu vorbim, e ca și cum nu ar fi existat. Câți vorbesc despre oamenii care le sunt alături la un simplu apel, indiferent de ora din zi sau noapte, dacă simt că prezența lor contează, fără a le fi neapărat prieteni? EI sunt doar OAMENI.
A ajuta nu înseamnă că am făcut o faptă măreață. Așa e normal. Aceasta e frumusețea vieții. Ea stă ascunsă într-o floare, într-un apus, dar, cel mai mult, stă tăinuită într-un suflet.
HAI SĂ FIM FRUMOȘI!
Partajează acest lucru pe:
Zbor spre înălțimi 