Zbor spre înălțimi

O dragoste pierdută

Acolo, undeva, în farmecul tăcerii,
Cufundată în lumea tragică-a durerii
Se-afundă încetișor în papura uitării
O viață de iubire pe marginea mării .

Doi tineri în amurg își dăruiau iubirea,
Își declarau prin vorbe deșarte fericirea
Ș-apoi se-ndepărtau lăsând în urmă șoapte
Ce-n timp încet piereau, ca soarele în noapte.

A doua zi la fel, și-a treia zi, și-a patra..
Trecură săptămâni până se-ntoarse soarta.
Acum, stând în tăcere pe marginea marii,
Mai zace doar o fată, și-o lume a uitării.

,, El unde o fi oare și unde-o fi plecat?
De ce m-o fi lăsat cu sufletul tăiat?
Mă doare amintirea… și sufletul mă doare…
Iubirea, cândva vie, o simt acum cum moare. „

Poezia zilei!
Felicitări autoarei și mult succes!

Iubește-mă
~Claudia M. Vlase~

Eu mi-am făcut din inimă căuș
Să sorbi, iubirea mea, din ea pe îndelete
Și te asigur că oricât de mult ai bea
Gustând din ea, întotdeauna-ți va fi sete
Căci este pură, limpede și-ar vrea
Să-ți simtă moliciunea buzelor de catifea
Și ca o floare-n soare, petalele să își desfacă
Ți-o dăruiesc, să știi că nu-i o joacă!
Iubește-mă…
Nu vreau să-ți fiu doar clipă
Desprinsă din al timpului cadran
Iubește-mă …
Aștept a ta chemare
Nu mai lăsa să treacă vremea în zadar!
P.S :
Auzi când îți șoptesc că te…iubesc??

26.08.2020

Poezia zilei!
Felicitări autoarei și mult succes!

O CLIPĂ DOAR

O clipă doar și totul se destramă,
Din flacără încet rămâne scrum ,
Privești iubirea, dar ea nu te cheamă,
Se risipește ca un nor de fum.

Închizi în ochi imaginea ce doare,
O scalzi în lacrimi care-adăpostesc,
Un suflet trist, o dragoste ce moare,
O șoaptă mută sau un „Te iubesc!”

Izvorul mic se scurge iar pe față,
Apoi coboară-n inimă pe-o ață,
O adiere dulce ce răsfață
Și pune iar în tine dor de viață.

Ridici privirea care încă doare,
Așezi ușor o lacrimă-n batistă,
Privești petala roșie de floare
Care ți-o dă și-ți spune: Nu fi tristă!

Azurul zării printre nori ridică
Din pânza transparentă, curcubeu,
O rază caldă în culori indică
Un drum ales și drumul sunt chiar EU!

Autor: Aurelia Oancă
imagine internet

Poezia zilei!
Felicitări autoarei și mult succes!

Te-aș zămisli

Te-aș zămisli din țărână
Dacă n-ai fi fost și n-ai fi,
M-aș transforma în înger, lună,
Doar să te pot însufleți!

Te-aș sculpta pe stânca din munți,
Ți-aș pune-n piept inima mea
Să nu poți vreodat’ să mă uiți,
Cât ești și cât este lumea!

Te-aș picta pe luciul mării
Să zâmbești și prin furtună,
Să porți soarele prin toți porii
Și să mă ții veșnic de mână!

Dar sunt doar om și ce pot face,
Este doar să îți fac altar
În inima-mi ce-n piept îmi zace,
De-o iubire de foc, de jar!

Andrada Ilie
28/08/2020
11:02

Perminteți-mi să vă aduc la cunoștință rezultatul concursului de ieri. În urma intenselor deliberări s-a alcătuit următorul clasament: primul premiu îi este acordat dlui Gheorghe Ungureanu cu poezia: Am vrut. Premiul doi se acordă dnei Cristina Tunsoiu, cu poezia: Plânsul pământului. Premiul trei se acordă dnei Andreea Pîrlea, cu poezia: Cu sufletul la arat.

Premianții concursului de ieri vor fi publicați în revista: Extemporal liric, condusă de dl. Teodor Dume, cât și în blogul grupului nostru, iar ca premiu special vor avea parte de recitarea poeziilor. Felicitări!

Mulțumesc cu sufletul tuturor pentru participare la acest examen literar. Vă doresc mult succes pe viitor!
Felicitări tuturor concurenților!

Am vrut
~Gheorghe Ungureanu ~

Ce pământ sărac și ce pustie toamnă!
N-a răsărit nimic din tot ce-am pus
Pentru că plugul tău, frumoasă doamnă,
A tot brăzdat cu vârful spre apus.

Sămânța aruncată-n arături, de-a valma,
A refuzat izvorul meu cu apă vie
Și-n toamna asta tristă, doar cu palma,
Pot aduna recolta din câmpie.

Am vrut un rod bogat să stea-ntre noi,
Dar tot ce-a fost arat c-un plug de vise,
N-a fost hrănit cu lacrimi sau cu ploi,
Iar toamna are legi știute și nescrise.

Poate că este vremea să mă ari din nou,
Să-mi dai pământul vieții peste cap,
Să-ți fiu și fier din plug, și carne de erou,
Să fiu chiar eu pământul ce îl sap.

Plânsul pämântului
~Cristina Tunsoiu ~

Plânge pământul și geme
De doruri, de patimi, de noi…
Împovărat de blesteme,
Și îmbătrânit de nevoi.

Plânge pământul și urlă…
Din umeri ridicăm cu toți,
Din vechea bisericii turlă,
Ne mustră strămoșii cei morți.

Nu asta-și doreau pentru glie…
Nu asta visau cei bătrâni,
Pământul ar vrea să-i învie…
La toate parcă suntem imuni.

Plânge pământul, refuză
Să fie sterp, fără roade,
Iar toamna așteaptă confuză…
Hambarele sunt sfărâmate.

Plânge pamântul, bocește
Parcă asistăm la priveghi,
Nimeni nu-l mai muncește,
Și plugu-i văndut la fier vechi!

Cu sufletul la arat
~Andreea Pîrlea~

Am tras brazde pe moarta hârtie
cu visul pe post de plug prin gând
și săpam în simțământ, agregând
taina reflectată-n nostalgie,
cum ară boii pe câmpie,
ca într-o tainică euharistie.

Plugul se-avântă prin toamnă și dor
și pare prin lut un conchistador
care înfruntă moartea ca să cucerească
ce este pentru el mană cerească.

Luptă cu timpul presărat prin veac
și frământă viața ca un tainic dac.
Își poartă viteaz coroana-i prin spini
și naște izvoare, chiar și în ochi străini.

Mi-a aprins lumină plugul pe hârtie
și-mi simțeam sufletul născând pe câmpie
descântece de aur picate din cer
pe pământul ce nu ne este grănicer.

Poezia zilei!
Felicitări autoarei și mult succes!
La mulți ani, limbii române!

ESTE UN RAI

Comori ascunde-ntre cuvinte,
Tezaur sfânt în rădăcini,
Ascultă deci, și ține minte
Suntem, vom fi în veci români!

Mai dulce este decât mierea
Când limba noastră o rostim,
Dar de-o blamezi, va fi ca fierea
Și ține minte, de-o iubim

Ea ne va arăta cuprinsul
Din graiul sfânt și strămoșesc,
În ea te liniștește plânsul,
În ea poți spune „Te iubesc!”

În limba noastră românească
Există un cuvânt ce-i greu,
Să-l duci în suflet și să crească,
Acesta este dorul meu.

Și nu se mai găsește-n lume
Cuvântul dor, ca-n limba noastră,
El prinde-n el și trup, și nume,
Și e și casă, și fereastră.

E dulce și melodioasă,
Este lumina ce-am văzut,
Este un rai și prima casă
În care ești și te-ai născut!

Autor: Aurelia Oancă
31.08.2020

Poezia săptămânii!
Felicitări autoarei și mult succes!

Ca o floare fără timp…
autor: Daniela Konovală

Mi-am legat cu lună rana clipelor din amintiri
Am strâns noduri de albastru peste fostele iubiri
Și-am pus gând curat la poartă să vegheze noul drum,
În opaițe de ceară am pus miere peste scrum.

Haină nouă, primenită peste trupul încercat
În cântare iscusită inima mi-am îmbrăcat,
Dorul mi-am adus acasă din pustiul cu noroi…
I-am spalat cu rouă talpa cea trudită în nevoi.

Am aprins lumina serii la fereastra dinspre drum
Si-am pus gând de Lună nouă într-al stelelor cătun
Să-mi arate calea dreaptă spre iubirea fără nod,
Fără piedici inventate, fără teamă de norod.

Om în trup asemeni mie, aripi simple strălucind,
Dragoste în cuib de miere, ca o floare fără timp.

O2/04.09.2020

Poezia zilei!
Felicitări autorului și mult succes!

M-am întors
*
de Anatol Covalli
*
M-am întors şi bat timid în poartă.
Obosit şi-nfrigurat aştept
să văd dacă dragostea mă iartă
că o zdreanţă-mi flutură în piept.
*
Stau şi-aştept, dar nimeni nu răspunde.
Poate că palatul este gol
sau prinţesa-ntr-un bordei se-ascunde
unde-aşteaptă ca din somn s-o scol.
*
Aş pleca s-o caut, dar cărarea
ce m-a dus aici a dispărut,
iar din amintire înserarea
plouă peste mine cu trecut.
*
Dintr-o vreme nu mai bat. Cad bezne
şi-am uitat ce-aştept şi ce doresc.
Mi s-au pus cătuşi la mâini şi glezne
şi-s speriat că-mi pare că-i firesc.

05.09.2020

Bună ziua, dragii mei!

Permiteți-mi să anunț premianții concursului de ieri:

Primul loc este ocupat de Ionut Zamfira, cu poezia „În lumea-n care visele-s reale”.
Al doilea premiu îi este acordat dlui Gheorghe Ungureanu, cu poezia „Și buza mi-e arsă de tine”.
Al treilea premiu îi este acordat dnei Cristina Ghindar Greurus, cu poezia „Îți citesc pe buze”.
Mulțumim tuturor pentru participare!
Felicitări premianților! Succes pe mai departe!

În lumea-n care visele-s reale

Eu nu-ți doresc doar trupul niciodată
Că sângele-mi ia naștere din tine.
Cu sufletul mi te-am pictat odată,
Lăsând să cadă ziua peste mine!

Și ți-am furat iubirea prematură,
Tot deslușind sărutul lung și moale…
Cu buzele m-ai vindecat de ură,
În lumea-n care visele-s reale.

Mi-am pus iubirea -n palma ta desprinsă,
De setea agoniei ce mă arde,
Pe buze mi-ai lăsat dorința -aprinsă,
Dând naștere la clipe dulci și tandre.

Și te sărut din zori și până-n seară,
Să-ți simt adâncul dezlegat de taine…
Iubirea mea e piatra funerară,
Ce o slăvești rămasă fără haine!

Georgian Ionut Zamfira 06.09.2020
Poet debutant

Și buza mi-e arsă de tine

Și cum vrei să plec dacă gura
Cu buzele tale mi-a pus
Sărutul cărunt pe făptura
Ce urcă mereu spre apus?

Și dacă se-ntâmplă cu mine
S-adorm uneori in fotoliu,
Veni-va un dor de la tine
Să-mi pună tăcerea în doliu?

Să curgă pe pleoape, pe buze
Lumina din mări argintii
În dans liniștit de meduze
Ce saltă prin valuri zglobii.

Și cum vrei s-aud, dacă glasul,
Ți-e șoaptă pe buzele moi
Și tropot în minte mi-e pasul
Și plânge iubirea in noi?

Și buza mi-e arsă de tine
Și nu sunt cuvinte pe drum,
Rămân să te-adorm lângă mine,
În ploaie de stele și scrum.

Gh. Ungureanu
Poet consacrat

Îţi citesc pe buze

Azi simt sãrutul tãu
Pe buze tremurând,
Pãrerile de rãu
Ţi-au nãvãlit în gând.
Ş sunt tot mai departe
De tine şi de noi,
Aud tãcute şoapte
Chemându-mã ‘napoi.

Pe buze-ţi mai citesc,
Prin lacrimi şi durere,
Cuvinte ce-mi rostesc
Dorita mângâiere.
Mã vrei, te vreau şi eu,
Deşi, azi ne minţim.
Din ce în ce-i mai greu,
Dar ştim cã ne iubim.

Cristina Ghindar Greuruş
Poet debutant

07.09.2020