Zbor spre înălțimi

Rugă

Dă-mi Doamne înapoi aripa frântă
fă-mă la loc cu toate cum erau
să-mi amintesc cum florile ardeau
și să ma-nalț din nou spre steaua sfântă

Să-mi pui în suflet zborul din poveste,
și cântecul ce nu l-am cunoscut,
prin mugurii ce tremură în lut.
să simt din nou cum cerul îmi dă veste

Lumina toamnei palidă și slabă
când dorul nu e vină, ci altar,
prin care lebăda cu gust amar
și-a rătăcit și ultima silabă

Iar dacă-n mine cerul va renaște,
în tot ce sunt sau n-am știut să fiu,
îl voi purta ca pe un vis târziu
de dragoste ce nu se va mai naște

Căci din cădere a-nvățat lumina,
că numai cel ce plânge poate ști
spre miezul cald al altei veșnicii,
cum din cenușă-i crește rădăcina.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cad frunzele…

De câte ori prin toamnă trec,

Nu-mi pare viața roză…

Cad frunzele şi le petrec

Trăiesc metamorfoză!

Şi ele în căderea lor

Mă atenționează, 

Să nu prea uit că şi eu mor

Clipa e ce contează!

Şi-nvăț un lucru important,

Accept a mea cădere…

Că timpul nu este galant,

Nu-mi ține cont de vrere!

De ce părerile de rău 

Te năpădesc în toamnă,

De ce în suflet ai doar hău

Şi ochii lacrimi toarnă?

De ce vezi visul ne-mplinit

Şi clipa netrăită…

De ce nici versul n-ai sfârşit

De ce toamna-i grăbită?

De ce doar toamna parcă vezi,

Ce importantă-i viața…

De ce în nimeni nu mai crezi

Şi-ncepi să-ți cânți romanța?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

RONDELUL DEZNĂDEJDII

Nu te-aștepta să mai renască
Această țară-ngenunchiată
Stând cu coloana-ncovoiată
Fără ca biciul să pleznascsă !

Privirea-i tâmpă, nefirească,
O-adunătură idioată,
Nu te-aștepta să mai renască
Această țară-ngenunchiată !

O națiune dezmembrată
Ce stă ca proasta : ,,gură-cască”,
Da-i place, mult, să trăncănească
S-arate cât e de ,,dășteaptă” !

Nu te-aștepta să mai renască
Această țară-ngenunchiată… !

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Târziu

De ce
te cerți cu mine aşa târziu,
când se prelinge frigul
prin crăpătura lemnului uscat
din podul unde-am tot urcat
ce am crezut că pot
lăsa in alte anotimpuri?
De ce nu vrei să-mi stai alături,
pribeag uitat
pe-o margine de drum?
Eu incă vreau să te alint!
Doar mă atingi cu desfrunzirea si
toti mestecenii bătrâni,
se pleacă-n fața ta…
Nu e păcat?
Eram doar eu, cu tine!
Si pe atunci nu imi spuneai
străine vorbe când ne-ngânam
cu diminețile din mai
şi nu îmi luai credința…
şi …ca şi mine, suflete, visai!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Se sting lumini

E noapte iar și iar e lună plină,

din stele cade peste Univers,

o mantie de liniște deplină…

De nicăieri, cuvinte-ncep să vină,

să se îmbrace-n haine de lumină 

și să se împletească-n ultim vers.

Târziu, când pleacă luna la culcare,

foșnește doar o foaie-ntr-un caiet,

rămas deschis pe-un colț de taburet

si, în secundele ce trec încet,

spre zorii albi, la răsărit de soare,

se sting lumini în suflet de poet.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Acasă

…mergi cu mine? Te țin de mână şi,

uite, am o cutie de chibrituri! 

O păstrez de la ultima împărtăşanie… 

Nu-ți fie teamă! 

Dacă ne va trebui lumină, 

voi aprinde candalebrele din castanul de la poartă; 

aşa vom şti locul.

Ție ți-a spus cineva: eşti frumoasă? 

Eşti aproape la fel de frumoasă 

ca trestia ruptă şi pusă in glastră.

Trupul tău înalt 

până aproape de nori 

îşi subțiază umbra căutărilor 

odihnind pe masa pe care străbunii 

şi-au ținut ochii închişi.Mâinile tale, 

pistruiate de timp, 

au degetele împreunate pentru 

o ultimă rugă, chipul prelung

adună-n obraji picuri de ceară, 

plete cu miros de ambră strânse-n 

cocul cu bucle de nori iți dau, 

firesc, loc de icoană-n peretele alb.

…mergi cu mine? Uite, 

am primit o scrisoare, ce dacă e 

din secolul trecut! 

Ne cheamă -copii cu aripi de păsări

acasă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Țesători

Adesea trec prin fața casei albe
Să mi te văd în umbre de perdea,
De te zăresc cu genele-aplecate
Peste-un poem… mi-e dor de dumneata!

M-aș mulțumi cu străluciri de zâmbet,
Ori un cuvânt rotund să-mi dăruiești,
Din când în când un gând pornit din suflet
Să-mi umple călimara cu povești.

Nu voi din tine carne juruită,
Știu că nu-i rostul tău să-mi fii mereu…
Îmi ești aproape-n file îngrijite
Și-n vârful de grafit ești doar al meu!

Puțin?! Nu, nu-i puțin să țesem șoapte,
Să dăruim culori celor sărmani,
Prin diamantul lutului terestru
Vom țese aripi pentru îngeri albi!

Fotografie și compoziție: Daniela Konovală

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gust de limpede

Am să m-așez pe frunze uluite,
Am să te-aștept venind eliberat
Din ale toamnei pagini îndoite,
În semn de trecere spre neuitat.

Ai să m-aduni cu strugurii din vie
Și-n zori, cu prima brumă de oftat,
Cu gust de limpede-ți va fi doar ție,
Senin mușcat din bobul meu perlat.

Am să te cer răstimpului tăcerii,
De-nsoțitor sau prinț nefermecat,
Să mă-nconjori cu mugurii plăcerii,
Cu șoapte de cocori ce n-au plecat.

Ai să mă vezi frumoasă ca o miere,
Curgând ca aurul topit în văi de cer,
Nu e nimic tocmit, nu-i nici părere,
Îți voi renaște-n piept, în timp ce pier.

Ne vom găsi deodată cu venirea
Unei mulțimi de îngeri peste gând,
Ne vom alege singuri nemurirea,
Vom nemuri cu toate, rând pe rând!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dansul frunzelor arămii
Pe scena toamnei s-a ‘nunțat

Un nou concurs de dans ritmat

Și s-au înscris cu zeci, cu mii

De frunze galbene-arămii.

Pe muzică de vânt turbat

Cu toate-n sus s-au înălțat.

Dansau și se-nvârteau de zor,

Creând cel mai frumos decor.

Apoi, în piruete largi,

Îmbrățișând razele dragi,

Se înroșeau în văzul lor,

Purtând pe frunte-al toamnei dor.

Se unduiau în ultim dans,

Prinse-n al timpului balans

Și, sărutând huma ușor,

O înveleau într-un covor.

Ce frumusețe, ce culoare

Pe-alei, pe dealuri, prin răzoare…

N-a existat frunză învinsă,

Toate purtau coroana ninsă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tramonto d’autunno

Rosato
come il vino
nel calice della vita.

Momento
di muta saggezza,
si rispecchia nel mare
e accarezza il viso.

Tramonto d’autunno
invita a sognare,
mette le ali,
insegna a non sprecare
nessuna goccia
di quel vino,
a proseguire
passo dopo passo
con la saggezza acquisita.

Apus de toamnă

Roșu
precum vinul
în cupa vieții.

Momente
de tăcută înțelepciune
se oglindește în mare
mângâie chipul.

Apus de toamnă
invită la visare,
pune aripi
învață a nu risipi
nicio picătură
din acel vin,
a urma
pas după pas
cu înțelepciunea dobândită.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț