Georgeta Rada

PROPOZIȚIE SIMPLĂ

Am obosit de-atâtea vorbe goale
Zvârlite-n sus, care îți cad în cap,
Am obosit de verbul fără țoale,
De adjective am dorit să scap.

Am obosit de fraze inventate,
Rămân la subiect și predicat!
Eu sunt.Desigur, fără doar și poate!
Un complement de timp m-a abordat,

Dar îl ignor, e pisălg, nu tace…
Eu sunt. Ce simplă propoziție!…
Sunt prinsă-n timp ca într-o carapace,
Cu subiectu-n apoziție.

Vreau să rămân un substantiv comun,
Îmi las majuscula închisă-n casă,
Cu un pronume personal, imun
La călimara plină cu angoasă.

Îmi pun doar un articol hotărât
Într-un rucsac și… fără numerale,
Așa, cu orișicum și orișicât,
Ca muntele, spre șes, o iau la vale.

Voi candida pe locuri fără taxă,
Desculț, total lipsit de inhibiții
La o academie de sintaxă
A unei mult prea simple propoziții.

De-o fi eliptică de subiect,
Va fi, desigur, cu atât mai bine.
Ca tot născutul într-un an bisect,
O să mă simt mai bine fără mine.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tei George

RONDEL MIORITIC

Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă,
La stâna lor ciobanii ţin stelele sub pleoapă
Când ugerul luminii e gol pe jumătate

Şi totuşi împăcarea doar pe la colţuri sapă
Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate,
Se gudură-nserarea spre ultimele sate
Şi tremură cămaşa pe mine ca o apă

Pădurile nebune se-ntorc la mine, toate
Şi-n fiecare piatră singurătatea crapă
Iar visele trecute în vară-s încrustate.
Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă

Se gudură-nserarea spre ultimele sate…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Radu

AM STRÂNS

Am strâns un pumn de păsări care zburau spre soare,
Să-mi cânte-a primăvară, în iernile geroase.
Le cuibăresc în gânduri, din vremuri dulci, întoarse,
Și le adăp, spre seară, cu susur de izvoare.

Am strâns și-un pumn de fluturi pudrați cu praf de stele,
Să îmi păzească somnul, de rătăciri prin neguri,
Lin să îmi poarte duhul prin înfloriri de muguri,
Pentru-a-mi aduce-aminte de aripile mele.

Am strâns un pumn de clipe din miez de bob zăbavă,
Să-mi înmulțească timpul, că tooot se-mpuținează…
O să le-așez cu mine la masă, la amiază,
Iar noaptea-o să ne-adoarmă cu murmur de otavă.

Am strâns Lumina Lină din Taina Învierii,
În candela credinței din lut de primăvară,
Să-mi ardă deznădejdea din lacrima de ceară
Și să-mi arate Calea-n răscrucea căutării.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Serghiescu

Căutări

Cauți flori înmiresmate,
În câmpiile din gând,
Calci pe spinii de dreptate,
Strigă un călcâi flămând.

Cauți roua îmbunării,
Pe tulpini de sentimente,
Cântă sevele iertării,
Ard trăirile latente.

Cauți stolul bucuriei,
Lângă nori de exclamări,
Trezești palma dărniciei,
Îndrepți surde întrebări.

Cauți munții ispășirii,
Azi, îngenunchezi tăcut,
Râde ploaia fericirii,
Spală un minut durut.

Cauți marginea tăcerii,
Învii albele cuvinte,
Crești un lan al învierii,
Într-un colț de vis fierbinte.

Cauți galbenul potent,
Pictezi pânza întristării,
Alungi griul indecent,
De pe șesul nerăbdării.

Cauți muguri de lumină,
Îi înșiri pe-un fir de viață,
Speli a timpului retină,
Sperii amăgiri de gheață.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Neputință

Am învățat o pasăre să zboare
Și câinele să latre la vecini
Un cerb nebun să meargă în picioare
Și-un sfânt să stea frumos să te închini

Am învățat copacul să foșnească
Copilul să se bucure că-l crești
Am învățat și moartea să trăiască
Dar nu pot să te-nvăț să mă iubești.

Fără rost
Alexandru Ioan Filip

E foarte seară-n dimineața mea
și-aproape iarnă-n vara mea fierbinte
că umbra-mi se ascunde undeva
și îngerul se scurge pe cuvinte

Mereu am fost golit de idealuri
Secătuit de traiul fără rost
Mereu lovit de marea fără valuri
Mereu am vrut să fiu și nu am fost

Si-acum bătrân la ceasul cu-amintiri
aștept să mă citească cineva
Dar e târziu cuvintele-s subțiri
și e prea noapte-n dimineața mea

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lucica Mocanu

Tăcerea culorilor

Prin porii nopții, 
s-a furișat înserarea, 
răsfoiește filele somnului, 
retușează întrebarea, 
mâzgălește mirarea.

Mai curg ecourile verii, 
cu poamele date-n pârg, 
mai curg ecourile primăverii, 
cu mugurii clipind pe altoi; 
toate mai curg pe tâmple, 
în flori de iasomie văruite.

Fluturii nu-și mai găsesc aripile, 
prin jocul de umbre din zări, 
urcând, ciocârlia falsează, 
când soarele e furat de nori. 
Se-ntinde Deșertul Namib, 
se îmbrățișează două pustiuri; 
peste sălbăticia din nisipuri, 
crinii nu-i mai pun nimb.

Epilogul ploii nu mai e-n culori, 
nu mai râde roua 
pe cenușiul din flori; 
cad notele viorilor de pe strune 
și desenez lumea mea 
numai în cărbune.

Drumul luminii s-a îngustat, 
tot mai mulți copci rămân în urmă, 
din cenușa lor se naște 
răsăritul altei lumi –
simt foșnetul nebuniei 
din salcâmi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Pasca

Mandale

Când gându-mi, peste leagăn, s-ancolocit nespus,
Și-n neguri fără capăt, el l-a urmat supus —
Nu-i fu doar rătăcirea umbrei ce s-a stins,
Ci patosul trăirii în ochiul prea închis.

Un scutec de orbire pe pleoape-i fuse pus,
Și-adâncul neștiinței l-a frânt într-un apus.

Dar vine peste viață un cântec în surdină:
Tu-mi ești, mult-preaiubito, dorita mea lumină!

Își dete din fuioare un vânt să mă anin,
Și-am priceput că altul e-al minții-mi greu suspin:
Acela de-a te cere, logodnică de stea,
Să-mi fii a-nțelepciunii, podoaba cea mai grea.

Și-n clipa fără nume, când toate se destramă,
Cuvântul se preface în taină și în teamă…

Atunci, din umbre mute, un licăr te-a grăit —
Nu e mai grea lumină decât ce s-a-mplinit.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ștefan Olaru

Pribeag

La focul meu am tot îmbătrânit
Și-am înghețat când n-am știut iubi…
Suntem bătrâni deja și n-ai să ști
În îndoiala mea cât te-am iubit…
,
Și câte nopți am strâns cerșind supliciul,
Și sângele mi-am supt, să simt durere,
Sunt sclav pe o galeră care-și cere
Și mângâierea umbrei dar și biciul…

Mă simt legat de ciuta cea plăpândă
Când buzele-mi sunt arse de iubire,
Pribeag cerșind un strop de mântuire
Când gheare de jivină stau la pândă…

La focul meu am tot îmbătrânit
Vâslind între credință si-ndoială
Am smuls fâșii de cer cu mâna goală
Dar n-am știut să-ți spun cat te-am iubit….

Din spini se scurge miere și parfum
Și cerul pe obraz în boabe grele,
Tu îngerul și biciul zilei mele
De ți-am greșit ai să mă ierți acum…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Madiana Domnița Lascu

Cum ar fi?

Cum ar fi viața fără culoare?
Cum ar fi ţărmul fără de mare?
Cum ar fi cerul fără de nori?
Şi dimineața fără de zori?

Cum ar fi iarba fără culoare?
Cum ar fi cerul fără de soare?
Cum ar fi iarna fără ninsori?
Şi-ntinse câmpuri fără de flori?

Cum ar fi viața fără iubire?
Cum ar fi mintea fără gândire?
Cum ar fi ochi fără să vadă?
Şi credincios fără să creadă?

Cum ar fi marea fără de valuri?
Cum ar fi munţii fără coclauri?
Cum ar fi cerul fără de zare?
Şi pescăruşi fără de mare?

Cum ar fi munţii fără abisuri?
Cum ar fi ţinta fără de visuri?
Cum ar fi ape fără şuvoaie?
Şi curcubeu fără de ploaie?

Cum ar fi viața fără culoare?
Te-ai întrebat vreodată oare?

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Enda Zura: Tricolorul – inima nevăzută a României

Tricolorul – inima nevăzută a României
Enda Zura Astăzi, tricolorul românesc se înalță nu doar pe catarge, ci și în suflete. E mai mult decât o pânză cu trei culori – e o amintire vie a cine suntem, un legământ nevăzut între trecut, prezent și viitor. Albastrul lui spune povestea cerului sub care ne-am născut și a credinței care ne-a ținut drepți în fața vremurilor. Galbenul – lumina holdelor, dar și strălucirea culturii noastre, a oamenilor simpli care au clădit, cu mâinile și inima, o țară. Roșul – sângele celor care au murit ca să putem trăi liberi și dragostea care ne unește dincolo de granițe, de timp, de cuvinte. Tricolorul nu este al statului. Este al fiecărui român care poartă în el dorul, speranța și rădăcina. Al celor plecați și al celor rămași. Al bunicilor care au sărutat pământul și al copiilor care învață să-i spună pe nume: steag, patrie, acasă. Astăzi nu e doar ziua drapelului. E ziua unei iubiri care nu moare – iubirea de țară.

Să-l purtăm cu demnitate, în suflet și în fapte.
Să nu uităm că, înainte de a fi un simbol, e o inimă care bate în trei culori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț