Arhive etichetă:biblioteca revistei

D i n c â n d î n c â n d Să vă-amintiţi, nu daţi uităriitrecerea mea pe-acest pământ,care s-a vrut mai acătăriişi-n poezie şi în cânt. Să vă-amintiţi c-am pus în toatetot sufletul şi că am vrutsă-mi simt şi inima cum bateîn ritmul altui început. Să vă-amintiţi de-a mea menirecare-a avut mereuContinuă lectura „Anatol Covalli”

Suntem sau am putea fi lumină…. Sonetul CLVI (pepite infinitezimale…)ovidiu oana-pârâu Noi doar vedem lumina, n-o-nțelegem!Cât întuneric este-n fiecare!Dezavuăm celesta spintecareStăm siderați, mințindu-ne că mergem.Tânjim spre viitorul oarecare,Dar încotro e calea ce alegemCând înainte rodul să-l culegemNe îngropăm trecutul în uitare?În ochii strânşi, privirile ascunse,Sub umilinţa fricii ancestraleConjugă numai deveniri vernaleȘi-nvederează taine nepătrunseDe pepite infinitezimale,SupuseContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

Bogdan Florin Boitan, aduce lumină vorbindu-ne despre poezia: Acela – Nichita Stănescu El a venit şi mi-a spus:viaţaeste o absenţăîntre două inexistenţe. Eu m-am uitat la el lung,i-am surâspână cândam izbucnit în plâns. Poezia devoalează cu stringentă evidență spiritul neomodernist în care a fost scrisă.Compoziția, pe cât este de redusă ca întindere, pe atât esteContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Prin beznă lumina se înfășoară în ranăsuspină timpul pe drumul de searăcopacii rupți se clatină-n ramădacă mă vei întreba cine suntnu îți voi răspundenu trăiesc aici, nici dincoloaici mă sufocă durereaprin beznă căutam steleletrecând firesc pe lângă elecu aripile frânte atingeam casauitând să deschid poartadoar bătăia de sufletașteaptă privirea în lumină Redactor: Florentina Savu RedactorContinuă lectura „Viorel Birtu-Pirăianu”

Colind Mi-amintesc cu drag de copilăriecând fiinţa mea clocotea de lavă,iar sufletul pur părea ciocârliecântând în slavă. Colind uneori dulcea tinereţeplină de iubiri şi-abundând de visuricând viaţa-îmi dădea vesele bineţedin paradisuri. Merg adeseori prin maturitatecare pare-un lan mândru şi-n rodireşi surâd când văd câtă vastutatee-n împlinire. Ca-n amurg, acum, să strâng rodul caremi-a fost idealContinuă lectura „Anatol Covalli”

LA PATRU ORE FIX.Perete scund din fals opalla nișa strâmtă de sub scarăascunde măști de carnavaluitate-acolo de-astă vară,le-am căutat fără folosprin debaraua fără ușă,dar am găsit doar brad stufosîmpodobit cu o păpușă..Cu ochii din mărgăritar,ea m-a privit cu-un fel de milăși mi-a șoptit cu glas amarcă-mi va prezice o sibilă.Eu n-am crezut ce îmi spuneacăciContinuă lectura „Cornel Neagu”

PLANETA MAIMUȚELOR – „„SOLILOC”(VIU) Maimuțoi, maimuțoi…Fel de fel de maimuțoifără suflet, cu ochi goi…Amețiți de opulență,în mandate cu scadență,îi dictează vieții ritmul,mutilându-ne destinul.Noi, cu fața la perete,deveniți marionete,ne-ntrebăm de zor, în cor:„ce se-ntâmplă, fraților?!” Maimuțoi, maimuțoi,bătrâni, tineri, vechi sau noi…Maimuțoii s-au spălat,de păduchi s-au curățatși din mers au învățattârâișul șarpeluiprin somnul poporului,scriu șefilor dări deContinuă lectura „Georgeta Radu”

EU, ADICĂ UMBRA MEA Răscolită de cutremure astralecare cad din univers mereutrece pe la umbra porții taleumbra mea, adică însumi eu ne oprim un secol cât o clipăobosiţi şi frânţi să ne-odihnimdar la tine, Doamne, sub aripăamiroase-a flori de ţintirim şi atunci, învins de boli astralefără să trezesc pe cinevaplec din faţa umbrei porţii taleeu,Continuă lectura „Paul Spirescu”

EUGEN DORCESCU CUVÂNT DESPRE POEZIA MANOLITEI DRAGOMIR-FILIMONESCU Cu puțină vreme în urmă, Doamna Manolita Dragomir- Filimonescu mi-a încredințat spre lectură și, eventual, spre formularea unei opinii o culegere de poeme inedite, intitulată Poemul se scrie singur în palmă. Îi cunoșteam, desigur, scrisul, am și comentat unele dintre măiestritele-i tălmăciri din literatura franceză. Dar acest volumContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană. Mi-s ochii steleovidiu oana-pârâu Mi-s ochii stele, picură luminăMilenii, rămân găvane goale,Încarcerate-n rătăciri astraleTărâm sărman cu bezna-n el, regină. Şi peste toate bântuie tăcerea,Torcând din caier firele de smoală,Păienjeniş de nedorită boalăŞi bocet mut ce mântuie durerea. Ultima rază îşi urmează calea,Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,Nebănuind că-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”