TrăiescȘi trăiesc acumȘi trăiam și ieriȘi poate voi trăiȘi mâine în zoriCum îmi pierd gândul cel bunÎntre două labirinturiCa un nătângMă pierd când într-unulCând într-altulDisperare construindȘi eu cel adevăratSunt aici și vă chemȘi voi oare auzițiVenirea meaSunt aici și clipescȘi oare am mai fost cândvaSau mâine-n zori voi mai priviÎnserarea așteptândAceste gânduri țâșnescÎnfometate de chemareDeContinuă lectura „Nicolae Toma”
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Ioan Avram
PașiiAutor Ioan Avram Pornim în viață unul câte unul,Cu pași vioi sau poate doar târâș,Cu inima umflată ca păunulSau strânsă-n chingi, bătând adesea câș. Și pașii noștri-aleargă ca nebunii,Spre ținte noi din visuri, pe poteci,Prin flăcările vieții, cum străbuniiAu alergat în zilele mai reci. Pașii ne duc prin filele de carte,Sorbind licoarea cuvintelor cuminți,Să înălțămContinuă lectura „Ioan Avram”
Flori Cristea
Mă-ntorc la tine azi Azi mă întorc la tine cum se întoarce valul,Înfrigurat și dornic, purtând un aprig dor,Să-îmbrățișeze tandru și să sărute malul,Și-apoi să piară-n larg cu dulcele-i fior. Am să mă-ntorc cum seara se-ntorc la mal pescarii,Cu fruntea asudată, cu ochi strălucitori,Cu gândul la iubita ce-și plimbă icusarii,Iubind-o cu nesaț pănă-n vărsat deContinuă lectura „Flori Cristea”
Ștefan Olaru
Te chemTe chem lângă mine iubire de vară,Izvor contopit în preasfântul ocean…Când plouă și ninge pe-un plâns pământeanȘi lampa se scurge aproape să moară, Te chem lângă mine iubire de-o clipa,Când ninge păgân pe-al iubirilor fard…Ca-n brațele tale aproape să ardCu umărul smuls din a vieții aripa … Te chem lângă mine iubire sfioasă,Când lumeaContinuă lectura „Ștefan Olaru”
Aforisme: Teodor Dume
Cea mai valoroasă măsură a vieții este Omul(Teodor Dume) Spovedania sângelui Asemeni umbrei mă retrag în mine pentru a mi se ierta ceea ce am fost…(Teodor Dume) Sunt două lucruri care îți pot răni sufletul: iubirea și prietenii. ~Teodor Dume~ Prin dragoste se însămânţează dar fără iubire nu va rodi nimic ~Teodor Dume~ Cea maiContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
Constantin Enescu Gavrilescu
CÂND CURCUBEUL SE ARATĂ Și dacă am cânta mereucând curcubeul se arată,vorbește lumea, spun și eu,viața aici, e minunată!Când curcubeul se aratăpe lângă norii ce-au rămas,natura toată-i înzestratăcu bucurii, în fiecare ceas.Vor spune sufletele noastrecă este Raiul pe Pământ,cel veșnic, luminat de astre,făcând cu Domnul legământ.Curată, limpede, frumoasă,cu cer senin, și fără nori,natura este-armonioasăși neContinuă lectura „Constantin Enescu Gavrilescu”
Pica Boștină
Orhideea Doamne ce minune mareSă vezi floare răsărind,S-o vezi desfåcând petale,Så vezi viațå pe pământ! Intr-atâta frumusețeA culorilor de maiAl florilor rai înfloreșteȘi parfumul lor îl ai! A-nflorit și orhideea,Arătoase, scumpå floare,Alb cu mov, șatirată,Elegantä-i, o splendoare! O alta surată a eiA-mpupit, s-ar și desface,Ìncå este mult prea mică,Printre frunze loc își face! Și deContinuă lectura „Pica Boștină”
Anatol Covalli
Rostul meu… Rostul meu de-abia începe. Semăn vise şi-aştept lanuride mirabile elanuri în pustiuri şi în stepe.În sfârşit pot azi pricepe de ce-s plin de noi limanurişi regretele-n noianuri au uitat să mai înţepe. Vreau ca trista mea ursită să înceapă să zâmbească,lumea-mi să fie firească şi s-o văd mai împlinită.Pe-a speranţelor orbită noi luceferiContinuă lectura „Anatol Covalli”
Ionel Arădoaie
Paradox S-a rupt spinarea unui hat,Sub pașii indiferenței mele,Din coastă-îi curge un izvor săratAscuns sub pietre, potcoave și caiele. Îl străjuiesc ciupercării otrăvitoare,Acid e malul ce apele îl mușcă,Miroase-a pucioasă și-a lacrime amareCu luciri de curcubeie, puse de Lună-n cușcă. Când va fi ceasul să se împlinească,Am să strâng, pe culme,ochi de lupȘi în ValeaContinuă lectura „Ionel Arădoaie”
Ștefan Sitaru
PRIVEȘTE-MĂ CU OCHII TĂI! Privește-mă cu ochii tăi profunziȘi ai să vezi cum dăruireaȚi se așterne-n calea taPrimăvăratică, iubirea…. Precum un cântec nesfârșitCe se înalță înspre cerTu, care crezi în nemurireIubirea caldă, blând mister Când toate trec, se duc în zborIubirea singură rămâneE focul sacru ce-l purtămDin vremurile vechi, păgâne… Deschide-mi poarta nemuririiSpre un tărâmContinuă lectura „Ștefan Sitaru”
