Arhive etichetă:biblioteca revistei

FIICEI MELE Din oază de lumină, din înaltulceresc peste pământ ai revărsatbalsam de puritate cum nu-i altulmai nobil, mai frumos și mai curat… Din rădăcini înfipte-adânc în gliastrămoșilor, ce-ți este sfânt altar,te-ai întrupat s-arăți ce-i omenia,prin bunătatea-ți fără de hotar… Tu, un plăpând lăstar ce seva-ți storcidin armonie , crez și adevăr,pecete-ți pui, drept semnContinuă lectura „Tîrnăvean Ana-Corina”

COBOARĂ, DOAMNE! Deschide, Doamne, pleoapa ceruluiși varsă lacrimi peste noi,avem nevoie de-alinaresimțindu-ne în suflet goi.Privește Doamne către Terra!E jale, strigăt cu ardoare.Și vezi Grădina Maicii Tale,e marți, și sufletul ne doare.Coboară, Doamne, în spitaleși vindecă durerea oarbă,redă-ne iar Lumina noastrăca fericire să absoarbă.Și dă românilor puteresă se ridice din noroi,să-nceapă viața să-și trăiascăîn Lume nouă,Continuă lectura „Eugenia Enescu Gavrilescu”

CE AȘ FI FOST Ce aș fi fost de nu erai,ca să mă chemi pe nume?Probabil aș fi fost tot eu,cu altă-nfățișare,alt chip sau vorbă, stând pierdutla margine de lume,cu ochii pironiți spre cersă caut ceva, să caut…uitare. Ce aș fi fost de nu erai,ca să mă simt iubit?Probabil nu aș fi fost eu,poate așContinuă lectura „Ioan Ciurescu”

Pur şi simplu Am iubit puţin sau poateuneori prea multam scrijelit nume pe scoarţacopacului din mine însăîn adâncul meu literele au sângerat în mijlocul lucrurilor eram doar eu (Autor: Teodor Dume) Redactor șef Camelia Boț

O poezie al cărei mesaj a fost mut! Destin de Petre Poștașu’ Ce nobil răsare tristețeaÎn ochii ce-ți cad pe pământ,Când taci și te treci ca o umbrăȘi buzele palide-ți sunt! Oftezi și te-apasă pe umeriDestinul mai greu ca oricând,Te-ndoi ca o creangă subțireSub biciul bătăii de vânt. Te pierzi cu amurgul în noapte,Te doareContinuă lectura „Petre Vatuiu”

BAGAJUL VIEȚII(în afara concursului) Mai pune-mi, Doamne, în BAGAJUL viețiiUn picur de RĂSFĂȚ și alinare,Un simplu val din anii tinerețiiCând nu știam că-ngrijorarea DOARE. Mai dă-mi o clipă de copilărieȘi nu gândi că timpu-ți PRĂPĂDEȘTI,Ce-nseamnă-o clipa dintr-o veșnicie,Când râzi, când cânți, când zbori și când iubești? Acum, ca și NICICÂND dă-mi o POVAȚĂ,Dă-mi inocența dulce-aContinuă lectura „Mirela Cocheci”

Simfonie de vară Din petale sorbi-voi roua dimineții,Să-mi astâmpăr setea din seceta vieții.Petale de mătase, brocart și catifea,Roz, roșii și albe ca fulgii de nea.Și ca-ntr-un descântec mă voi transformaIn fiecare floare din grădina mea.Voi fi crin regal, bujor și iasomie,Voi fi și busuioc și trandafir,Si ce parfumuri, o nebunie,Miresme-mprăștiate, un delir !Cor de păsăreleContinuă lectura „Mariana Pezzolo”

Mărăcinii​​Ne-au invadat în noapte mărăcinii​și ne-au lovit ca valuri înspumate…​Ne-am depărtat încet, parcă și spinii​ți-au înțeles cuvântul – nu se poate!​​N-am stat de vorbă noi, pe îndelete,​să evităm cuvântul despărțire…​Ne-am acuzat de multe și cu sete,​uitând că dragostea e-un fir subțire!​​Orgoliul nostru rupt-a legământul​iar firul cel subțire s-a uscat…​A mai rămas ca martor doar pământul,​să-lContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

M-AM CUNUNAT CU SOARELE …de Georgeta Giurea M-am cununat cu soarele,Pe malul unei mări albastreCe-mi săruta picioarele,Sclipind înduioșării noastre. Și dorul nostru absolut ,Rătăcitor, printre catarge,În pacea serii- mbrățișaNisipul cald , cu iz de alge. M-am îmbrăcat în taina verii,În rochie albă , de voalȘi așteptam, în pacea serii,Să tragem dragostea spre mal. Pășeam ușor,Continuă lectura „Georgeta Giurea”

A iubi A iubi este un lucru mare,A fi iubit, e-o binecuvântare.Când amândouă se îmbină,Atunci sunt o forță divină. A iubi, nu poate orișicine.E un sentiment sublim ce vineDin sufletul curat, senin,Frumos și de iubire plin. Iubirea e un nobil sentiment.Un indispensabil elementDin lanțul dragostei si al unirii,Veriga necesară împlinirii. Iubind, a ta e lumeaContinuă lectura „Mariana Pezzolo”