Arhive etichetă:Poezie

PLUS ABSOLUT Să-mi întinzi mâna ta înapoi peste timpcă am fost amândoi doar un anotimpşi când frunzele- au devenit ruginiiconjugam la trecut verbul de a iubi Dacă vrei să mă ai, dacă vrei să-ţi mai cânt,să pui semnul egal între cer şi pământcă ne-aşteaptă acum un teribil sfârşit,dintre minus nimic înspre plus infinit Mă cunoştiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

ADIO Nu mi-a fost dat să-ți înțeleg plecarea,Nici nu am căutat să înțeleg,Cum nu-nțelege țărmul de ce mareaDuce-n adânc tot zbuciumu-i întreg. N-am alergat plângând în urma ta,Deși izvor de lacrimi necurmatMi-s ochii. Ce mai folosea,Să știi ce mare-i dorul meu turbat! Nu ți-am mai scris apoi nici o scrisoare,N-am mai vorbit de tine nimănui.AmContinuă lectura „Flori Cristea”

existență asimptomatică am sărit peste-o geană de lunăam plivit un fir de lacrimă nudăam tors un fus de nor alungatşi umărul într-o subțioară mi l-am surpatam cusut ploaia de cer şi de pământlegământ pe viață că sunt şi nu suntşi-am deschis un oblon înspre nu vreau să fiucând un flutur s-a pus pe genunchiu’-ncă viuîntr-unContinuă lectura „Julia Dragomir”

Enigmă Am răsărit, dar nu din întâmplare,ci din apusul meu, din coborârem-a ridicat o forţă în picioarelăsând în urmă-o viaţă printre dâre,nu-mi amintesc exact ce-am fost odat’,dar simt c-am făcut salt spre infinitşi-n urmele de viaţă ce-am lăsatstă adn-ul din care-am pornit.Trăim în vis, sau visul ne trăieşteacest mister ce nu e dezlegat?ce forţă dinContinuă lectura „Voica Rusu”

Fără tine Cerul mă condamnă la răscruce,Unde vara a-nflorit iluzii,Nu știu de e rătăcire sau mi-e cruce,Toamna-mi vine fredonând confuzii. Mi te caut în tăcerea nopții,Am albastrul tot în buzunar,Vreau să îl plantez în fața porțiiȘi te strig în gândul meu hoinar. Vreau să mă auzi ca pe un clopot,Ce îți bate-n piept, cu stânciContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

E toamnă Soarele colțos zâmbește,Frunzele foșnesc în vânt,Natura îngălbenește,Schimbă fața la pământ. Trandafirii, rând pe rând,Toți își scutură cununa.Apele, învolburând,De la cer își cer arvuna. Vremea picură în sufletNostalgii demult apuse,Potolite doar prin umblet,Pe cărările ascunse. Vântu-n părul meu se joacă.Vrea să-mi prindă în cununăFrunze ruginii…și-ncearcăUn liant de voie bună. Dunărea ascultă glasulGândului și clipocește.Legănat,Continuă lectura „Tănase Costina”

Pe-al vremii fus se rotesc toamne Se lasă vara dusă greuChiar dacă toamna-i bate-n poartă,Iar noi, de gât cu-aceeași soartăTrăim alt anotimp mereu. Se duce anul ca o ziȘi ziua trece ca și-o clipă,Când noi, pe-a timpului aripăNu știm de mâine vom mai fi. Cât viețuim pe-acest pământ,Suntem doar picături de rouă,Pe care-n palmele-amândouăLe ocroteșteContinuă lectura „Anca Man”

Împărțire Am să-ți mai spun două cuvinte la finalSau poate trei de luna mă inspirăȘi am să strig cărunt, avid și colosalIn timp ce-njunghii cerul cu o spiră Tu vei privi cum curge bolta printre noiTiptil cu remușcare fuge-albastrulSe-imparte cerul și pământul tot la doiIn mine și în tine stă dezastrul Tu ești o simplăContinuă lectura „Dragoș Radu”

Bumerang… Nu am averi și nici palate…De mică am învățat ce înseamnă a răbdaChiar de mereu m-au tot lovit săgeți înveninate,Eu Tată, am lăsat să fie voia ta!Acelora ce socotesc cu pizmuialăDe ce primesc răsplată făr” să cer,Am vărsat râu de lacrimi, zeciuială,Dar m-a ținut de mână Tatăl, să nu pier! Se întorc pe rândContinuă lectura „Nela Viorica Boca”

Nu te întoarce! Te-am așteptat o tinerețe,Că nu știam că nu mai viiȘi mi-am hrănit-o cu tristețe,În nopți târzii, în nopți târzii. Și tot ardea, ardea în mineUn dor pe care l-ai uitatȘi mă ținea legat de tineDeși demult te-ai depărtat. Și câte lacrimi pentru tineAu curs în fiecare zi!De dorul tău, cu orișicineAveam aContinuă lectura „Petre Vatuiu”