Arhive etichetă:Poezie

Casa din ceruri Copila se arată în visul nestinsde când întunericul a întredeschiso rază curată, pribeagă, de soarepeste ramuri și frunzișuri pictatăde ploaia vremelnică, a norilor șoaptă.El stă în ascuns –neatins, nemărginit, nepătruns. Rochia ei răcoroasă solară,din mătăsuri și lumina de vară,precum aripa străvezie și clară,în rugă coboară seară de seară,împreună cu crestele munților senini,spreContinuă lectura „Ana Cris”

Caii Sunt Dumnezeul cailor de lemnDin caruselul bâlciurilor sparteSi nu mai știu ce vreau și ce însemnSi câtă viață este după moarteCâți îngeri mă urmează decăzuți?Căte lumini se sting în ochii mei?Si cum mai poți icoane să săruțiCând iadul e prea plin de Dumnezei? Dintr-un album cu poze ruginiteMă tot privesc părinții și-mi fac semnAruncContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Cărți nescrise Mai pleacă-o zi de vară peste obloane traseIar cucuveaua cântă un dor de ducă viuDin coasta mea apasă printre iubiri rămaseSărutul prefăcut din focul vinețiu. Ne regăsim, iubito, în cărți nescrise încăSunt pețitorul orei ce a pierdut un veacAm tot cioplit in piept același vârf de stâncăBolnav de-atâta moarte am căutat un leac.Continuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Destin Tremură focul în unde, în pleteȘi-mi arde lumina de fulger prin minte…Un roșu de sânge prin unghii pătrunde,Ce grea agonie-n cuptorul cuminteDin gura de șarpe… Adânc spre sorginte… E ultima mână la mine, olare,Dar ție nu-ți pasă cât chin eu mai gem,Mai pui un cărbune și focu-i mai tare,Că lutul acesta se crapă, măContinuă lectura „Cristina Pașca”

Cântec… Se bat prin luminișuri frunze verzi,Și brațele copacilor se-nalță a rugăLa schit bat clopotele-n dungăȘi-o simfonie de culori e prin livezi… Cristale de lumină-și cântă joculÎn unde limpezi din torentul viu…Iar păstrăvii își poartă argintiuLitania de jale unde arde focul… Nu sunt decât un muritor ca orișicare…Un păcătos sătul să tot greșescDar pentru căContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Nu știu cum… Nu știu cum m-am îmbolnăvit de tineEste ilogic, n-are niciun sensSă-mi fie dor când știu că noaptea vine,Să mă aprind, apoi să ard intens. Nu știu cum mi te-ai strecurat în viseȘi mi-ai adus culoare și parfum,Ferestrele mi le știam închiseDar ai trecut de ele nu știu cum. Nu știu în sufletContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Haiducind prin fagi Te percep în mine zâmbet și parfumRăspândit sub pașii macilor de seară,Când adie vara peste noi râzând,Plămădind apusuri în topiri de ceară. Mă gândesc la tine ca la un sonetAșternut pe chipul nopților cu Lună,Baletând serafic într-un menuetTandru și albastru înflorit pe-o strună. Te găsesc în toate cele ce-mi sunt dragi,În petalaContinuă lectura „Daniela Konovală”

Joc neasfințit Mă suii pe-o culme nouă,Să-mpart norișoru-n două!Jumătate să dea ploaie,Jumătate, flori bălaie. Flori bălaie-n asfințituri,Să le-nșir ca pe zenituri,Să-mi fac salbă fermecată,Să-i fiu dragă, adorată Dragului, ce dor îmi poartă,Când pe umeri, când de-o toartă,Când prin raiuri, prin grădină,Sprijinit de o sulfină. Să-mi pun aur în cosițăȘi, cu haruri de zeiță,Nurii să-mi tăvălContinuă lectura „Mira Minu”

Românul și lucrurile sale sfinte Popor român cu inima în palmă,Ți-ai purtat visul până-n larga zare!Nu ai primit dușmanii cu sudalmă,Le-ai dat să guste din pâine și sare. Tu munților le-ai suit vesel creastaȘi râurilor le-ai cântat din frunză.Ai strâns acasă bărbatul și nevasta,Un dor le-ai pus pe însetata buză. C-așa-i românul, ține la moșieȘiContinuă lectura „Angelica Manole”

Cea de azi La urmă,am pornit înspre Tine!Tu m-ai înțelesașa cum nici eunu mă înțelegeam. În palmele Tale,mi-am golit amărăciunea, Din Tine,mi-am umplut golurile. După toate acestea,n-am mai fost cea de ieri;nimic, nimic n-a rămas,m-am reconstruit…prin liniștea ce-și țeseaculorile în sufletul meu. Acea linișteplină de diversitateaunui câmp înflorit.Acea liniște ruptădin colțul ochiului Tău… Nu mai suntContinuă lectura „Camelia Corina Boț”