Arhive etichetă:Poezie

Colinda se aude rarAutor: Andreea Văduva Colinda din strămoși,Se-aude rar prin sate,Puțini sunt bucuroși,Având porți ferecate,Uitănd de „Leru-i ler!”,Și de Nașterea Sfântă,Cu chei, lacăt de fier,Tradiția înspăimântă.Colinda din străbuni,„Jelește” prin cătune,Și-n sobă doi cărbuni,Ard de parc-ar spune,Povești… de-odinioară,Cu cei „duși” în alt loc,Cu lemn la subțioară,În Cer s-aprindă foc.Colinda din bătrâni,Nu prea are urmași,Căci mulțiContinuă lectura „Andreea Văduvă”

Fragment din romanul „MĂRIUCA” (apărut la editura StudIS în februarie 2022) (…) Seara s-a lăsat peste sat ca o mantie întunecată. Colindătorii își croiau drum prin omătul ce le ajungea până la genunchi, înaintând încet sub puzderia de fulgi albi. Pamfil a lu’ Cremene mergea în față, încercând să facă urme prin zăpadă, iar înContinuă lectura „Lucian Domșa”

Târziu Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină. Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghereŞi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere. E târziu… iar dinspre mâineContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Doamne dacă mă iubești Doamne dacă mă iubești ,și Te doare-al meu suspin,Aruncă-mi din Sfânta-Ți palmă,niscaiva stropi de seninSă-i zidesc pe tâmpla zării, din care astăzi se-adapăNămeți de-ntuneric crud, ce cu sete zorii-ngroapă Să-i așez pe vârf de munte, unde-și au credința braziiCând izvoarele se ceartă, să-mi lumineze obrajiiPrintre ramurile verzi, să străbată cu dorContinuă lectura „Petronela Mocanu”

Fluturi albaștri Fluturi albaștri noaptea mi-o inundăCând somnul nu vrea pleoapa să-mi închidă,O lună străvezie și rotundăMi-ascunde visele într-o firidă. Mi-e gândul vid, privirea aiurităȘi rănile din talpă încă dor,Mă cheamă o sirenă rătăcităCe s-a îndrăgostit de un vapor. Un albatros cu aripi obositePlutește pe o mare în derivă,Plâng fără lacrimi Anele zidite,Măicuțele au aereContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Liniste de iarnă Din noi se desprind începuturi,drumuri care merg înainte.Grăbiți de vreme,pașii rătăcesc în plecări.Sunt grei darîncă mai poartă în eialbul primei chemări.E timp de omăt și mirare. În mijlocul pustietății,departe de restul lumii,inima creste în tineși cu tine… (Mihaela Vaida, 02.01.2023) Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru) Redactor șef: Camelia Boț

CUTEZANȚA, ZBOR SPRE STELE-acrostih- Câte păsări migratoareUrmând drumul lor de zor,Trec mereu cutezătoareEternul drum obositor ?Zăcând pe punți de vapoare,Apoi, se înalță în zbor!Navigând, pe cer călătoare,Țesând speranțe-n drumul lor.Aripi, între cer și mare ! Zboară-n stoluri către zări,Balans între pământ și cer,O speranță spre calde țări,Repetând drumul efemer. Se întorc în primăvarăPe potecile cerului,RegăsindContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

UN NOU ÎNCEPUTde Georgeta Giurea Te uită! Râd la geamuri stropi de soare…De două zile, anul a-nceput.Lumina se transformă-n sărbătoare,Urmându-și drumul, doar de ea știut. Prin crengi de meri, curg poleite razeȘi-n creștet li se-așază păsări mute,Iar pe sub cerul tainic, de topaze,Zăpezile s-au șters demult, tăcute. Se-ntorc acasă, versurile meleȘi se-mpletesc prin gânduri fărăContinuă lectura „Georgeta Giurea”

SÂMBURI DE DRUM Furcile caudine Dezghețul Nu de singurătate mi-e frică,De lume mi-e teamă acum.Asemenea ultimului sunetDin nerostitul cuvântChipurile se pierd prin perdeaua de fum. Nu de moarte mi-e frică,Nu de singurătate mă tem,Nici de ceață ce se lasă pe luncă…De prea multă lumină mi-e teamă,Acum când te strig, acum când te chem. Mi-am făcutContinuă lectura „Nely Vieru”

GARA IUBIRII Iubirea nu este o simplă gară obişnuită.Are peronul luminat, destinat pentru iubire.Când fără cumpănire alegi calea greşită,Cu regret, ajungi pe peronul despărţire. Are, pentru mulţi, o sală mută de aşteptare,Cu mâini încrucişate, te rogi de zor să vină,Ca o boare blândă de vânt, iubirea cea mare.Dar timpul trece tăcut şi nu are nici-oContinuă lectura „Dan Lupu”