La natura si risveglia La triste pioggiatentava di persuadereil mio essereper vivere insiemelo stesso sentimento.Ma, al di là dell’orizzonte,i raggi del solescintillavanoper ricompensaretutte le mie fatiche,dipingevano il cielocon i colori dell’arcobaleno,risvegliavano i fiori freschidi mille colori,tra il cinguettio degli uccellie le risate dei bambiniin corsa risuonaìl mio grido di felicità.Questo èil migliore dei Buongiorno. LaContinuă lectura „Rîpă Paul Andrei”
Arhive etichetă:Poezie
Camelia Boț
Strigăt de primăvară Te leagănîn poala doruluice freamătă prin mine,sub mantia nopțiibrodată-n flori de stele,sub clar de lună,mă cununcu mugurii cecrapă-n durere,soarelemi se strecoară-nprivire și se leagăde tâmpla mea,mi-s umerii greide atâta verde crud și roua ce descântăfirul ierbii, îmi sărutăglezna,covor de ghioceiaștern pe umbra taneclintită,mi-e verde-n luncagândului și strigătde primăvarăîmi cuprinde firea,mă arde-n palmădorulContinuă lectura „Camelia Boț”
Coca Elena Mahalu
Pe cărarea dintre vii Pe cărarea dintre viiTe-aștept, dorule, să viiPurtat de ai iernii fulgiCând vântul aspru, străpungi. Să mi-aduci, tare-aș mai vrea,Chipuri dragi, de undeva,Din noianul cel de steleUnde s-au dus de o vreme Lăsându-mă să tânjesc,Rănile să-mi oblojescCu lacrimi și ofuri greleCe durerea vor să spele. Dorul trece mâniosCă fulgii-l întorc pe dos,Aruncându-miContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”
Paula Abiculisei
Insomnii Ce mirare că-mi ești,Un întreg univers…Ascuns te zăresc,În umbra unui gând… Ce tremură de spaimăTot așteptând un semnO clipă sau o viață,Iubire sau blestem! Șăgalnică întristare,Ascunsele dureri…Cu chipul fără zâmbetȘi umblet… fără mers, Ca ziua fără noapteȘi luna fără stele,Ca ploaia și furtuna,Pătrunse de tăcere… Sublimă încercare,De a tăinui destinul…Ca nimeni să nu știe,CâtContinuă lectura „Paula Abiculisei”
Mira Minu
Mărțișor din Dor– Mira Minu- Ți-am adus un mărțișor!E neprețuit… ca tine!E cules din mări de dor,Făurit chiar de ondine! Daru-i este purtătorDe puteri nelimitateȘi-ți va fi tot mai ușorSă le înțelegi pe toate. Să te înconjori de rai,Să iubești… nevinovateToate florile în straiDe zânuțe dezmierdate. Să te-mpodopești frumosCu un zvon de primăvară,Cu un gândContinuă lectura „Mira Minu”
Flori Cristea
PRIMĂVARĂ DE VÂNZARE Cine vinde astăzi timp frumos?Iarna asta ca o pacoste,Mi-a întors iar zilele pe dos.I-aș ura ceva… cu dragoste! Vinde cineva zile senine?Doar o săptămână aș mai vrea,Răsuflarea rece de și-ar ține,Și-ar pleca puțin din calea mea. Are cineva de dat căldură?Ceva raze dac-aveți în plus,Să le pun la mine-n bătătură,Dau oricât! DarContinuă lectura „Flori Cristea”
Ionuț Pande
Mai DorIonuț PandeȘi au tăiat din Maica mea bucată Sfântă, roditoare!Dar unde-ai fost atunci, hai, spune, unde, Sfinția Ta Soare,Când a pătruns în trupul fraged arma crudă-a necredințeiȘi florile au plâns în curcubeul ploilor ființei?! În carnea roșie a macilor străbuni au murit fluturi,Pe buza văilor stau râurile, plopii, cerbul scuturiȘi limba, portul, glia s-auContinuă lectura „Ionuț Pande”
Daniela Damian
Vântul blând de dimineață Vântul blând de dimineață mi s-a așezat pe sufletȘi mi-a desenat, sub gene, mii de forme de iubire,Mi-a cotrobăit prin vene, potolind al meu răsufletȘi-apoi, s-a ascuns de ciudă, tocmai în plete la mine. Toate razele de soare mi le-adună în mănunchi,Muguri verzi de primăvară și-i așază în perechi.Mierlele coboară-n valeContinuă lectura „Daniela Damian”
Daniela Konovală
Silabe ninse Blând, tăcerea orei leagană chemări,Dorm cocorii umbrei în dospiri de rouă,Strecurând o taină peste depărtăriLuna-și suie gândul în poemă nouă. Șoaptele-și măsoară bobul de nisip,În clepsidre oarbe curg silabe ninse,Din rostiri de ceață vise înfiripÎnundând înaltul bolților promise. Veacul se grăbește în cadențe mov,Culegând din iarbă îngeri fără harpă,Lumea își rezervă loc într-unContinuă lectura „Daniela Konovală”
Liliana Răcătău
Pilde „Ce dai cu stânga să nu știe dreapta!Milostenia n-o face cu cine ți-e neam!La nimeni să nu te lauzi cu fapta!”Așa-mi spunea mama când copilă eram. Priveam atunci cu nedumerireCum curge firescul nestingherit,Cuvântul cu aură de nemurireIeșea din gura mamei, smerit. Fiecare zi era o poveste,Un puzzle cu ițe de neînțeles,Pildele mamei acum suntContinuă lectura „Liliana Răcătău”
