Arhive etichetă:Poezie

Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”

NOIEMBRIE Miroase a noiembrie și a cafea.Miroase a toamnă aburind în cană.Mă uit pe geam de parc-aștept pe cineva,Dar nu-i nimic, e doar o altă toamnă. Gândul astăzi mi se întoarce în trecut,Când viața parc-abia înmuguriseȘi toate tainele erau la început,Iar ochii mei erau izvor de vise. Miroase a noiembrie și a gutui,Iar linistea seContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”

PLÂNGEA ARCUȘUL PE VIOARĂ Plângea arcuşul pe vioarăîn ziua când ne-am cunoscut,şi tu, şi eu, întâia oară,în parc, pe-alei am petrecut.Privirea-n taină surâdea,însă o lacrima ce curge,trădând emoția, ardea,din dorul tainic de-a seduce.Eu aş fi vrut, bine’nţeles,să-ți mângâi chipul ne’ncetat,pornit din sentiment ales,din ițe de iubire croșetat.Plângeau şi greierii în iarbă,de parcă își doreau sărut,dinContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Rondel de toamnă Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite,Mă ning frunzele cerniteCe mă ‘ntâmpină în cale… Și îmi spune pe șoptiteSă gust vinul din pocale,Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite. Vântul rece-mi dă târcoaleAșa pe nepregătiteȘi încep să merg agale,Drumurile-s pustiite,Stau cu Toamna la taclale! Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

FIUL PĂMÂNTULUI Iubește-ți pământul de sub picioare!El este odihna tălpilor tale.Ai grijă, pășește ușor să nu-l doarăȘi dă-i un sărut cu buzele tale. Te ține în viață și te ocrotește,Tu trebuie doar să-l asculți.Apleacă urechea, s-auzi cum rosteșteO rugă doar ție, OMULE SFÂNT! Strânge în pumn pământul careSe vrea frământat, să nască ulcior,Aleargă cu elContinuă lectura „Camelia Ștefan”

Ce rămâne! Se scuturătură de toamnă salcâmii brumării,Și din copacul șubred bătut de vânt și ploiCad picuri care mâine se vor preface-n sloiȘi care printre lacrimi in vis se vor topi… Se scutură de suflet iubirea neînțeleasă,Ca aurul de zgură, ca cea dintâi vestalăCe moare pentru lume petală cu petală,Ca floare dintre pietre ce nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Iertare Avem puterea de a iertaGreșelile care curg în cascadă,Apusul să nu ne prindă-n tornadăCând capul pe pernă vom așeza. Greșim la tot pasul, e omenesc,Cine n-o face s-arunce cu piatra,Greșelile sapă în suflet cu daltaDacă iertarea nu și-o primesc. Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,Intrați în viață, fără scăpareSe-mpiedică deContinuă lectura „Liliana Răcătău”