Iubesc Limba Română Iubesc această limbă minunată,Primită-n dar de la străbunii mei!Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,Mă pârjolesc în frumusețea ei. E grai curat din nesecat izvor,Revărsat peste vatra cea străbună,Ce-mbracă cuvintele în mult dorȘi-n străluciri de stele le adună. În limba mea-am primit botezul vieții,Pecetluit pe fruntea arzătoare,În ea mă spală zorii dimineții,CuContinuă lectura „Felicia Percec”
Arhive etichetă:Poezie
Liliana Răcătău
Clocot în cer Bate toaca-n ceruri, ploaia îl inundă,Zmei slobozi scot biciul în foc ascuțit,Nori de alabastru în catran se-afundă,Repezi stropi de gheață pământul cuprind. Zăngăne cazanul de atâta clocot,Furibunde așchii bat în geam grăbit,Răsună în turlă dangătul de clopot,Uscăciunea zării a luat sfârșit. Se apleacă ramul dăruit cu roade,Sfârâie pământul aprig dogorit,Scutură sălbatec pletele-Continuă lectura „Liliana Răcătău”
Daniela Damian
Mi-e dor de tine mamă Mi-e dor de tine mamă…Încă mă mai doareși-opresc o lacrimă căzând din ochiul stângși mă gândesc așa, cum n-ai putut tu oaresă mai rămâi cu noi, o vreme pe pământ? Dulceața vocii tale îmi mai răsună-n minteși podul palmei tale îl simt cum mă mângâieși m-alintai frumos, c-am fost copilContinuă lectura „Daniela Damian”
Cristina Ghindar Greuruș
Antidot Azi mă doare ridul toamneiCare m-a lovit din nou.Nu răspund chemării „Doamnei”Rămânând simplu ecou. Nu vreau să renunț la vise,Parc-aș mai trăi puțin.Jurămintele nescriseLasă-n urma lor venin. Nu vreau să mă dau bătută!(Multe am să împlinesc).Nu voi renunța la luptăȘi cât pot, am să zâmbesc. Azi, de-s pusă la-ncercare,Mă voi ridica din nou.Toamna viețiiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”
Marilena Răghinaru
Iubiţi Limba Română! Oriunde-aţi umbla prin lume, nu uitaţi de-al vostru grai,Neuitând să spuneţi: casă, mămăligă sau mălai,Învăţaţi-i pe copii limba neaoşă, curată,Rostind: milostiv, ţărână, cum ziceau bunic şi tată! Ştim, v-au izgonit ,,afară” griji, nevoi sau grea durere,Dar de ce să alungaţi scumpa slovă în tăcere ?Ea e singura ce poate graniţele să doboare,FraţiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Maria Poiană
Descretește Doamne, cerul( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)Descrețeste Doamne, cerul, care mi s-a prins de clipăȘi tot cerne printre nouri, fulgi, pe rana din aripă.Dar nu-s fulgi albi de zăpadă, care să închidă rana.Sunt fulgi grei de neputință care îmi adapă teama. Dragă mamă, dragă tată, mai întineriți o dată!Măcar pentr-un veac sau douăContinuă lectura „Maria Poiană”
Mira Minu
Puri, ca infinitul– Mira Minu- Îmi recapăt doruldin înaltul Clipeiși trezesc un astruinspirat de zbor!Pulbere de aurîmi presară ziuape un gând albastru,izgonind un nor…Soare de- ar fi, noaptea,s-ar întoarce lumeadulce și amară,ca înțelepciunea! Nu alerg prin ploaie,ploaia nu-i doar sete,e azurul firii,în secvențe fine,revelând secrete!Mă-nfășor în rouă și,prin verzi păduri,aud zeii tineri,puri ca infinitul,răscolind minuni…Continuă lectura „Mira Minu”
Iancu Cătălin
Plouă tomnatic Plouă tomnatic, plouă furibund,Un vânăt nor se-ntinde peste zare,Îmi e pustiu și vreau să mă ascundPe vârf de munte sau pe fund de mare. Plouă tomnatic, plouă infernal,Stropi grei și reci îmi biciuiesc retina,Șuieră vântul un refren banal,Spre asfințit dispare-ncet lumina. Plouă tomnatic, plouă fără rost,Îmi este toamnă grea și infinită,Mă simt stingherContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Daniela Konovală
În pulsul firii Acolo unde florile își scriu povestea în fâșii de curcubeie,Unde apusu-și plimbă pasul viu printre cărări de nor violacee,Unde durerea e-un tărâm închis între culori de rai și o aripă,Acolo te aștept, ca-ntr-un serai cu văluri mov și zâmbete-n risipă. Te-aștept sub Luna plină de fior, cu gându-mbujorat de-atâta vară,Să plămădim dinContinuă lectura „Daniela Konovală”
Ioan Avram
Prin tainele lumii Ioan Avram Visele mele, culese într-o carte,Surâd dintr-un colț timid de măsea,Valsează întruna, frumos colorate,Prin tainele lumii și-a cerului stea. Mă mistuie timpul ce repede trece,Ca vântul ce suflă, prin munți, la urechi,Potopuri ce-aleargă pe-o aripă receSă-ntoarne o lume din rostu-i străvechi. Mereu ne-nconjoară făclii nebuloase,Ca focul de paie ce fumegă-n cale,SăContinuă lectura „Ioan Avram”
