Arhive etichetă:Poezie

Dezmierdare Aș fi ninsoarea ta cu ochii mari …O clipă de mi-ai da să-ți fiu lumină,Te-aș îmbrăca în zâmbete de raiDin poala nopții fără de pricină. N-aș vrea nimic, decât să știu că-mi eștiUn bob de gând ferit de înserare,Un vis aievea-n ploape îngerești,O adiere… blândă dezmierdare. Sub brațul tău aș fi mereu colind,Zglobiul zurgălăuContinuă lectura „Daniela Konovală”

NOPȚI DE NOIEMBRIEde Georgeta Giurea Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor meleSau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse. Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,Se aude în răstimpuri, parcă,Continuă lectura „Georgeta Giurea”

Când te așteptCornelia Gheorghe Pe corabia tăcerii meleNorii curg în albe rotocoale,Sprijinit pe coate te așteptChiar de inima-mi sare din piept. Dorul îmi colindă între val și mal,Mi-este speranță, crez și ideal,În buchete muzica se-adunăCu vise moi ce curg dinspre lună. Cu sărut de ger și de ninsoareTopesc flori și semne de-ntrebare,Tristețea mi-o vărs înContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

SINGURĂTATEA PERLEIO perlă-n scoica ei visa că e iubită.Când Cerul ii zâmbea și-o mângâia pe frunteȘi fiecare perlă visa la rândul ei,Că avea să fie de-a pururi fericită. Dar prețioasa perlă-n naivitatea sa,N-a înțeles că-n jurul ei e-atâta ură.Au copleșit-o toți, lovind cu pietre în ea,Voind s-ascundă strălucirea ei sub zgură. Când toate pietrele strânseContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Măicuța întristată A trecut un secol și-ncă patru toamne,De când asuprite de gineri străini,S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,Fete măritate cu stăpâni haini!… Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearateCu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,Zornăind din salbă cetăți nestemate,Inima pulsându-i veacul mușatin! Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,Mireasmă latină pe trecutul rău,Cântau românește-n Ceremuș prigorii,Cernăuțiu-ți drag…Continuă lectura „Rotariu Dorel”

Magia zăpezii Argintii, fulgi mari coboară peste orașul adormitIar aleea de la bloc, ușor, s-a înzăpezit,Înveșmântați de zăpadă, pomii par maiestuoșiȘi se înalță către cerul acoperit de nori groși. Timpul parcă stă pe loc, totul e încremenitDoar zăpada se așterne cu steluțe de argint,Luminând în întuneric și alungându-l discretSă facă loc dimineții, cu feerie-n tapet.Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Artă Albastrul ochilor plânși fără vinăAm vrut să îl aștern pe șevaletIar negrului am vrut să-i dau luminăÎnsă pictam naiv, ca un poet. M-am inspirat dintr-un amurg tomnaticCu cerul îmbrăcat portocaliu,Visam că sunt un geniu carismatic,Însă eram un geniu cam pustiu. „Hai, pune puțin mov!”, mi-a zis o muză,„Culoarea asta place tuturor…”I-am arătat cu degetulContinuă lectura „Cătălin Iancu”

ÎN LIMBA MEA ROMÂNĂ MĂ ÎNCHIN Cutreier limba mea ca pe-o grădinăCu păsări și cu fluturi de lumină,Cu îngerul grădinii priveghind,Cu florile de crini îngenunchind. Și mă închin în dalba mea grădinăCa tot creștinul care se închinăSub tâmpla de biserică de-acasă,În graiul pâinii de pe Sfânta Masă. M-am botezat în ea ca în Iordan,În curțile-iContinuă lectura „Georgeta Rada”

PomenireEduard Bucium Se tânguie-n crengi despuiate salcâmiifemei cu broboade cerniteagale pășesc înspre deal, la bătrâniice-așteaptă, cuminți, amintiri împletite Colacii din coșuri miros precum viațaa trudă, a dor și-a uitaretrezind cimitirul din deal, dimineața,cu cruci de străbuni așteptând lumânare Se strâng la un loc; dintre ele un hohotde plâns își croiește cărareaspre turla bisericii; dangăt deContinuă lectura „Eduard Bucium”

VIS POLAR de Marian Florentin Ursu Dinspre tine zorii se ivesc,Se-ntâlnesc în mare taină cu ninsoarea,Între mit și nordul pământesc,Cerbii tăi mai iau în coarne depărtarea Doamnă, diminețile tresar,Ieri fugeai încă desculță spre o ceață,Încălzește-mă c-un vis polar,Eu sunt singurul atlant lăsat în viață ! Doamnă, niște duhuri tac în noiCând tu încă te plieziContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”