Ionuț Zamfira

Te port ca pe-o icoană Te port ca pe-o icoană în calea vieții meleȘi-alăturea de tine m-am ridicat mereu.Tu-mi arătai măicuță un cer cuprins de steleȘi îmi spuneai că-n viață mă voi lovi de greu. Mi-ai spus că demnitatea și cinstea e-o virtute,Să nu las ochii-mi sfinți, vreodată la pământ…Că dincolo de poartă sunt gliileContinuă lectura „Ionuț Zamfira”

Anca Man

Vis de dor Când noaptea îți sărută ochii,Sub pleoape vreau să mă strecorȘi-n verdele ce-mi fură visul,Să las o lacrimă de dor. Apoi, în gândurile tale,Să hoinăresc întreaga noapteIar sufletul să îmi culeagă,Din visul tău, tăcute șoapte Cu care-apoi să țes povestea,Fără-nceput, dar cu sfârșit,A unui vis născut din dorȘi în iubire plămădit. Pecete deContinuă lectura „Anca Man”

Rodica Ochiș

Toamna noastră Am străbătut un drum pe lângă tineȘi-a fost atât de scurtă-o departare,Dar n-am putut să-ți las decât suspineȘi-o lacrimă ce-avea gustul de sare. Azi s-a desprins o frunză dintre ramuri,Să măsure ea pașii înspre tineȘi stropi de dor să-ți lase pe la geamuriȘi-o toamnă ce te strigă-acum dîn mine. Ascultă-i tânguirea ce teContinuă lectura „Rodica Ochiș”

Nelu Cazan

Te aştept Am vrut să-ți scriu, dar m-am oprit.N-am vrut să crezi că-s vre-un tămpit,Sau şi mai rău, doamne fereşteVreun cioflingar ce te iubeşte,Ne-mai putănd de dorul tăuŞi m-am oprit.N-am vrut să ştii cum stau în drumAşa cum face călăuza, adulmecănd al tău parfumŞi căutând privirea ta, iscodind frunza,N-am vrut să ştii.N-am vrut să-ți scriuŞiContinuă lectura „Nelu Cazan”

Ana Văcărășu

DILEME Doamne, de ce ai picurat blândețeîn sufletul meu trist, naiv și simțitor,nu vezi că poezie, dor și frumusețe,mă mușcă-n carne vie și mă dor? Nu știi c-o lacrimă-mi zidește clipa,în care inima-n cuvinte mi se frânge,nu vezi și Tu că mi s-a rupt aripa,și-n urma Ta, azi îngerul meu plânge? De ce mi-ai pusContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Cristina Tunsoiu

Crenguțe de măr Prin dansul lasciv al ploilor nude,Regretul tardiv de azi nu includeȘi jocul de-a vara ce-și strânge fugară,Rochița, chitara și cireașa amară!Se aude in surdină, un foșnet de frunze…Septembrie îmbină sentimente confuze,Ce par ruginite, cu mireasme de toamnăDemult adormite, și-n cupe ne toarnă,Licoarea uitării, să trecem prin viață…Dar stop resemnării! Esti om nuContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Oanca Aurelia

SPLENDID ANOTIMP Sub licăriri de vreme se trezeșteNatura în veșmânt multicolor,Pădurea-ncet, încet se desfrunzește,Iar printre ramuri cântecele mor. Și-n mângâierea cerului albastru,Mai tremură o undă pe un râu,Luându-și chip de zeu din alabastruCâte un nor mai pune vremii frâu. Și trestiile parcă mai implorăO zi de vară să mai stea puțin,Dar timpul trece-a nu știuContinuă lectura „Oanca Aurelia”

Avram Ioan

Ți-aș dărui Ți-aș dărui stelele albastrului infinit,Le-aș pune într-un buchet de roze,Luceafărul speranței în zenit,Să lumineze calea gingașelor mimoze. Ți-aș dărui luna cu haina ei bălaie,Să-ți lumineze chipul și sufletul tău pur,Ți-aș dărui tot cerul cuprins de vâlvătaieȘi sufletu-mi ce arde ți-aș dărui, îți jur. Ți-aș dărui munții cu creste de smaralde,Cu brazii lor semețiContinuă lectura „Avram Ioan”

Doina Badila

~….nimicul te aduce, nimicul te reia. Nimic din tine – n urma nu va ramanea.. Veronica Micle o lacrimă din timpte cheamă stins…și liniștea din anotimptrăind al toamnei vis,cu frunzele rebelete-a adormit prin ele. cu o perdea de gânduri,acoperi clipa regăsirii.mă crezi umil , văd printre rânduri,aștept doar clipa mântuirii…iubirile de pe planeta stinsărămân plângând,Continuă lectura „Doina Badila”

Ioan Avram

Ești Ești ploaia ce dă rod câmpului arat în primăvară,Ești raza senină ce-mi mângâie chipul obosit,Plutind pe aripi de stele, arcuș de vioară,O blândă făptură născută din ramuri de hit. Ești lacrima pură, cursă din ochi de copil,Când cerul se scutură și vine furtună,Te caut cu sârg , alerg pe câmpul vernil,O vorba de duhContinuă lectura „Ioan Avram”