Arhive etichetă:Poezie

Sonetul CLXX (libertatea cetluită…)Ovidiu Oana-pârâu Netrebnicii ne vând lumina zilei…Nu vă-mbulziți, n-o dau pe săturate!Cernite voaluri, bine cenzurateÎndestulează doar cutia milei.Tain diurn cu false ilustrate,Țesut măiastru în covorul grilei,Biet adevărul, geamăn al promilei,E disipat în legile castrate.Agonisim prezent pe veresieCetatea e-n minciuni învăluităȘi impregnați cu aspră lenevie,Prosperă bunăstarea măsluită.Ăst timp, în planetara colivieSuspină libertatea cetluită.Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Ultimul pastel O apă în zăgazuri și-un ciot cerșind un ram,O casă-n depărtare și-un frig pândind în geam,Deasupra, Luna roasă de umbre și de vânt;Un pas se zbate-n urmă, un altul e-n descânt. Mai zornăie un spațiu din frunză de arțar,În stele umblă viduri, un car și-un telegar,Adoarme-n gând cenușa, în visuri fără rost,Un dorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Mai mereu… Mai mereu, când se poate,Printre visuri se cern,Mai târziu, mai devreme,În zori sau în noapte,Iluzii deșarteÎn loc de refren. Mai mereu, în privirea-țiScrutând zărileSe-mbracă amurgulÎn zeci de curcubeie.Deseori, noapteaSe dezgheță cărările. Mai mereu, când aștepțiPe potecă să vină,Printre frunze de tei,Se strecoară ușorPasul ei de femeie,Pasul ei de felină. Mai mereu nu amContinuă lectura „Nely Vieru”

Primăvară intârziată Doar lacrimi se adună-n cupa zăriiÎn primăvara asta-ntârziatăŞi-n lupta soarelui cu noriiDoar ploaia rece capătă răsplată. Prea multe tratative asasineAu impânzit pământul crud,In caere de foc se torc suspine,Din Răsărit, doar clopote se aud. Spre cer, se-nalţă crengi a rugăVăzduhul țipă plâns de mamă,Inchise-n ziduri aspre, să nu fugăZac visele ce se destramă.Continuă lectura „Tatiana Pavel”

Visele nu mor Nu. Niciodată visele nu mor.Ele adorm, în stele căzătoare,și pescărușii le-nsoțesc, pe zare,purtând lumină pe aripa lor.Se odihnesc pentru o vreme-n mare,dar, când le cheamă glas cuprins de dor,se-ntorc la noi, prin timpul călător,să ne aline sufletul ce doare,cu blânda mângâiere-a stelelor,sau cu întâiul zâmbet de culoare,din veșnicia razelor de soare,căci, niciodată,Continuă lectura „Silvana Toma”

1)Mulți suntem săraci nu pentru că nu avem, ci pentru că nu ne ajunge. 2)Unii oameni cu cât îi cunosti mai mult cu atât ajungi să crezi că nu-i cunosti deloc. 3)Cu certitudine, problemele nu se sfârsesc niciodată, dar nici soluţiile nu au sfârșit. 4)Adevărata ta educație se vede atunci când crezi că nu vedeContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”

Clopoțelul primăverii Pe  cărarea prinsă-n gheață,Sub omătul alb și greuO fetiță strânge-n palmeMugur alb, de viață nou. Mamă, uite, l-am culesDintre frunze și omăt,E atât de mic, fragilCa un vis ținut la piept. Dacă-l ții aproape, mamăIarna n-o să mai revină,Că-n privirea ta se-aprindeCea dintâi, caldă lumină. Degetele-i sunt aprinseCa petalele de mac;Dar în gândulContinuă lectura „Ioana Nana Dodocioiu”

„Recuperarea alodiului pierdutEUGEN DORCESCU: „CASTELUL DE PE IBRU”Poem epic(Editura Waldpress, Timișoara, 2025) Subintitulat „poem epic”, Castelul de pe Ibru evocă frumoasa poveste a „solitarului castelan” cu nume de legendă, Don Arcan, stăpân peste un alodiul situat pe râul Ibru, undeva „nu departe de Arcani”, „spre Jaleș, spre Stroiești și Sohodol”. Acest întreg „univers autarhic”, înContinuă lectura „Zenovie Cărlugea – Eugen Dorcescu”

POETULUI NICOLAE DABIJA Cât trăi-ne-vor poeții,Vom cunoaște rostul cărții-Meniți súntem, prin cuvânt,Să sperăm spre ceva sfânt. La-nceput a fost CuvântulCe a consfințit pământul-Dumnezeu în armonieL-a turnat în Poezie. Cât răsună-n versuri graiul,Pe pământ, aici, e raiul,Căci din codru și din glieSe-nfiripă poezia. Versu-i piatră de-ncercareȘi furtună e pe mare,Și e liniște-n amurg,Când pe valuri steleContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”

În mine nu e loc de primăvară În mine nu e loc de primăvară,Prea multă iarnă-n suflet eu am strâns,Când soarele zâmbește, pe afară,La mine, cerul picură de plâns. În curtea mea nu înfloresc copacii,Au crengile uscate, din trecut,Și nici cocorii nu mai vin, săracii,Căci drumul către mine l-au pierdut. Brândușele nu pot să maiContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”