Arhive etichetă:Poezie

Și te-ai dus ca o frunză… Te-am văzut primăvara, într-o seară de mai;Cu privirea senină către stele cătai.Ce frumoasă! Din ceruri mi-ai părut a veni.Nu văzusem vreodată ochi atâta de vii. O tăcere oprise stele, freamăt și flori,Cu o vorbă nespusă m-ai aprins într-un dor.Vremea mea se pierduse, erai tu vremea meaȘi sub aripa nopțiiContinuă lectura „Petre Vătuiu”

Seninuri și șoapte Se adâncește noaptea seninurilor noastre,Te-mbrățisez cu zorii, până la flori albastre!Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră! Pe coapsă-mi cântă lotuși în veghe statuară,Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară…Mă dezvelesc de vise, nu vreau să-mpart destine,În piept am ceruri line, cu toate vinContinuă lectura „Mira Minu”

Să nu mă crezi Să nu mă crezi când spun că-i Toamnă, că-i vremea recilor regrete,că bruma albă ne pictează în miliarde de paiete.Tu nu privi nici frunza udă, nici nu foșnește nici nu plângedoar în tăcere-și duce dorul, în filigran țesut cu sânge.De pleci, să iei cu tine Vara, lumini și umbre pe-nserate,și trandafiriContinuă lectura „Cristian Valentin Grigore”

BILANȚ M-au pârjolit amaruri,M-au înțepat suspine,Iar inima, sărmana,A stat sub ghilotine! Ce-a mai rămas din viață?Doar mugurii pe ramuri…În rest, mă dor nămețiiCe urcă pân la geamuri. Ce-a mai rămas din mine?O umbră, o liană…M-a zămislit tristețea,M-ascund de ea, cu teamă! M-au pârjolit amaruri,Pustiuri mă destramă,Iar moartea mă pândește,Din când în când mă cheamă! Pierdute-sContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

. VIOLETE Între pământ și cer Cerul a privitmersul liniștital pașilor meipe cărări șerpuiteși alei pietruiresau trepte urcândpe scări de pământ… pân’ la el ,pân’ la cer,printre stele ce pierscări de timp…efemer!Cerul a privitpasul meu liniștitcătre steleîntre pleoapele telestrălucind! Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: Camelia Boț

Tăgade Sunt rob al necredinței meleîn învieri reduse la absurdde clipa arderii de stelepeste cadavrul unui orb și surd. Sunt rob al nemișcărilor de haos,când ordinea firească se-nspăimântăîn ochii-nțepeniți de un pronaoscu viziune de revoltă sfântă. Sunt rob al infinitelor tempestezăcând în nemurindul din ființă,când viața arde-n jerbele funeste,sub algoritmul vrere-conștiință. Sunt rob al plănuirilorContinuă lectura „Ionuț Pande”

Atât de departe și totuși aproape Mi-e jale în suflet și funebre gânduriÎmi macină mintea în vâltori de ape,C-un lan de-ndoieli fremătând peste timpuri,Atât de departe și totuși aproape. Străbat universuri, cândva, interzisePrivirilor noastre, în ceață-afundateȘi-mi reapar imagini pe foile scriseCu tine-mpreună, zburând printre șoapte. Prin perdeaua lunii-ți zăresc umbra rece,Mișcându-se agale pe cerul pustiu,UnContinuă lectura „Felicia Percec”

Răspuns de Petre Poștașu’ Cine-am fost? Am fost un omCu suflet și naiv,Ce credea că a fi bunE un imperativ.Și a da e omenesc,La fel și a iubi;Tinerețea mea fostUn câmp cu bucurii.Să-mi țin capul sus și drept,Mă opinteam ades;Să mă ierte toți aceiCe nu m-au înțeles! Și acelui ce-şi țineaPrivirea în pământ,Încercam să-i luminezTristețeaContinuă lectura „Petre Vătuiu”

TU, FRUNZA MEA…de Georgeta Giurea Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,Plecată-n vântul toamnei nemilos,Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,Te-ai așternut, cu resemnare, jos. Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,Cu dorul după zilele senine,Sub cerul ce durerile-și înmoaie,Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine. Și tot privești la păsări care zboarăSau, melancolic, către-o nouă stea,Când toamnaContinuă lectura „Georgeta Giurea”

Am văzut că astăzi este Ziua internațională a Păcii. Rugă pentru pace Tu, cel care poți preface,Apa-n vin dintr-un cuvânt,Fă din nou să fie pace,Între oameni pe pământ.Ia-le armele, Scriptura,S-o țină în loc de tun,Amintește-le că ura,Nu aduce nimic bun. Tu, cel care încă simți,În palme pironul greu,Cum de lași niște ticniți,Să joace de-a Dumnezeu?SăContinuă lectura „Andreea Văduva”