ANOTIMP NEDEFINITAutor:Mirela Butacu N-am mai găsit nimic din ce era ‘nainte…Doar umbre și ecouri în gânduri și cuvinteNinsoarea hibernală,în ploaie transformatăIntră în pori de suflet,chiar și neinvitată Nici iarna nu e iarnă și vânturi rătăcite,Nisip au pe călcâie și tălpi neviscolite;Cresc flori în cimitire pe umedul pământȘi colțul ierbii urlă, sub nefiresc veșmânt. Din putredeleContinuă lectura „Mirela Butacu”
Arhive etichetă:Poezie
Adrian George Itoafă
Ochii au curs pe amurgAutor: Adrian George Itoafă……………………………………….. Ochii au curs pe amurg sfârșindla firul trestiei, în bule de apăasemenea ochilor, clipindîn secundele scufundateale lacul cuprins de ortaci nedumerițice acompaniază simfonia păsăriloracostate pe buzunarele nuferilor,unde albul acoperă frunzele înecate,în ochii dilatați plutea soarele pasatla fileu până când am strânsfascinat peisajul în ochii-mi cu lacrimi,am eșuatContinuă lectura „Adrian George Itoafă”
DIALOGURI POETICE-EXERCIȚIU LITERAR
11 decembrie 2021 IUBIREA DE FRATECând frații se iubesc, în viață nu-i furtună,Nu plouă, nu e vânt și-i veșnic vreme bună.Necazul de-a venit, cu toții au să-l poarte.Când frații se iubesc, sunt frați până la moarte.(Cristina Ghindar Greuruș)Când frații se iubesc viața este frumoasăCă dragostea frățească e mărinimoasă.De dragul lor renunți la codrul tău deContinuă lectura „DIALOGURI POETICE-EXERCIȚIU LITERAR”
Mirela Cocheci
IANUARIE Împodobită-n mantie-argintieCu stele mii țesute-n broderie,Ianuarie, din aștri se desprindeȘi-ntreaga zare-n brațe o cuprinde. Peste văzduh în haină cristalinăRevarsă lin petale de luminăȘi-așterne-un strat din albul ei feericPe frunțile pătrunse de-ntuneric. Venită-i parcă să albească glodulPe care-l poartă-n suflete norodul,Să-i mulțumim cu plecăciuni curateMinunii cu priviri imaculate! Mirela Cocheci Redactor șef: Camelia Boț
Mirela Cocheci
„A FOST ODATĂ” Într-un decembrie-adormitÎnvins de minți păgâneSe-aude-un cântec șopotit,Într-un decembrie-adormit,Un cântec deznădăjduit:„Deșteaptă-te române!”…Într-un decembrie-adormitÎnvins de minți păgâne. Un cântec despre-un vis pierdutNumit: „A fost odată”…Despre-un popor neîntrecut,Un vis în pulberi prefăcut,A fost cândva… dar s-a vândutBucată cu bucată…Un cântec despre-un vis pierdutNumit: „A fost odată „… Decembrie înfriguratCuprins de-amărăciune,Cu sufletul înlăcrimatÎmi amintesc cum ne-aiContinuă lectura „Mirela Cocheci”
Florentina Savu
E VREMEA…Florentina Savu E vremea colindei de CrăciunPe care-o așteaptă omul bun,Când somnul e scurt și pleci la drumSă cânți pe la porți de românCu flori, în mâini, de fericireCă îngerii privesc spre tine. Mergi prin nămeți, cu grea suflare,Dar cât de frumoasă e zare!Fulgi albi de nea plutesc din cer,Zburând și deșirându-și caier,Porți dragosteContinuă lectura „Florentina Savu”
Florentina Savu
DECEMBRIEFlorentina Savu În casă este cald și bine,Afară ninge neîncetat,E întuneric, gerul vine,Focul arde, în sobă, turbat! Este Decembrie și-i iarnăȘi zilele sunt tot mai scurte,Vântul simfonia-și toarnăZburătăcind întruna pârtie… Sfinte sărbători se-apropie,Fie zăpadă cât de multă,La drum plecăm cu bucurie,O lume-ntreagă ne ascultă! Pe la geamuri, cu bunătate,Vom merge cu urări străbune,Să le dorimContinuă lectura „Florentina Savu”
Maricica Miloievici
Ce-aș mai vrea…! Ce-aș mai vrea să curgă vremea înapoi!Să ajung din nou la copilărie,De griji ca să uit, de atâtea ploiCe mă bat întruna, nu-i mai armonie. Ninge pe-a mea cale, viscolul răsuflă,Ce-aș mai vrea să-mi dea vremea înapoi!Doar flori de cireș să-mi cadă pe tâmplă,Soarele să râdă peste amândoi. Aș săpa tunel prinContinuă lectura „Maricica Miloievici”
Pica Bostină
Plânge o chitară! Plânge norul, curge geanaPrintre flori ce-i învelit,Flori de gheață-n flori de cearăRâu de lacrimi s-au pornit! S-au rupt corzi de la chitară,Pleacă un sunet duios,Printre versuri trece-o umbră,Calcă-n paşi prea dureros! Cade umbra şi se pierde,Giugiul îl dă la o parte,Plânge geana ce nu-şi vedeLacrima de altă dată! Flori se-nşiră mărgăritaPe pământulContinuă lectura „Pica Bostină”
Floroiu Viorica
CÂNTECUL ELIZEI E noapte! Plouă afară! Sus pe cerul seninPun în lanțuri uitarea și ferecându-i zborulVoi înfrunta trecutul ce-asmute viitorul,Din cenușă voi renaște, precum Pasărea Spin. Așa cânta Eliza! Din buzele-i ca mierea,Curgea ca un pârâu, cântecul despărțirii.Lacrimile-i amare, mai amare ca fiereaPicau, arzând Pământul, uscând toți trandafirii. Plângeau toți trandafirii, cădeau pe jos rănitePetaleleContinuă lectura „Floroiu Viorica”
Zbor spre înălțimi 