Arhive etichetă:Poezie

Sub coaja unui ou Am renăscut sub coaja unui ou…Era atâta liniște, nici un ecou,Empirice esențe mă hrăneau,Mătăsuri albe trupu-mi îmbrăcau. În carapacea strâmtă am crescut,Nu mi-era dor să dorm în așternut,Acolo am găsit tot ce-mi lipsea,Tăcerea absolută, liniștea… În embrionul cald m-am regăsit,Eram eu, omul simplu, în sfârșit!Trăiam în noua viață, inocent,Totul se rezumaContinuă lectura „Răcătău Liliana”

LOVIT DE TREN Florian Petrache Bărbat bine, de la ţară, frumos foc şi drăgălaş,Cu o minte exemplară cum nu mai găseşti nici rar,Fac subit şi fac deodată un gest straniu de bizarŞi mă duc şi eu, odată, prima dată, la oraş.Ce să zic? A fost fantastic într-un fel de soi de gen:Lume multă, pungi deContinuă lectura „Umorul nu a ucis pe nimeni”

ZI DE SĂRBĂTOARE Florian Petrache A venit Crăciunul! Uraa! N-am de ce să mai ţin post!Moşu’-a dat iar lovitura: la toţi cei bogaţi a fost!A uitat din nou, se pare, de săraci şi de orfani!E normal, măi, frăţioare! Păi, de unde-atâţia bani?Petarde nenumărate bubuie melodiosŞi anunţă lumea, frate, că azi S-a născut Hristos!Manele încântătoare seContinuă lectura „Umorul nu a ucis pe nimeni”

La plecarea ta~Camelia Boț ~ La plecarea ta, cerul, rău a plânsNorii nu se iveau de nicăieri.Florile, culorile și-au strânsÎntr-un curcubeu incolor, de ieri. La plecarea ta, râul a tăcutCodrul și-a înlănțuit foșnetul,Cerbii-n boală adâncă au căzutVăzând cum sângereaza pământul. La plecarea ta, gândul mi-a amuțitTimpul mi s-a oprit în privire,Pe sub pleoape toamna aContinuă lectura „Camelia Boț”

Ciuta E o ciută-n pădure, hăituită…Speriată își caută un locpe un verde tăpșan.Ar vreasă se-ascundă-n frunzișul pădurii,Dar viața, frunzișul i l-a luatÎntr-o singură zi dintr-un an. Se-apropie ciuta de marginea apei,Cu buzele moi o soarbe încet,Odată cu apa își soarbe și viața…E o ciută-ngrozită de caii săi verzi. Se uită în stânga, în dreapta,Se uităContinuă lectura „Simina Paun”

Timpule! Dă-mă timpule-napoi,Fă-mă iar copil stingher,Fă-mă iar să-mi fie teamă,Că părinții-mi cresc și pier! Dă-mi credința minunatăCum că florile vorbescȘi mă fă să am speranțaCă-ntr-o zi mă regăsesc! Stinge soarele, când lunaVrea să-mi cânte din viori,Lăutari să-mi faci doar cuciiFără cuiburi, plângând până te-nfiori. Ia-mă timpule-n cătușe,Nu mă mai lăsa să cresc!Am fost tot ce-aiContinuă lectura „Simina Paun”

Trecutul, labirintul viselor… Capitolul 1- Întrebări și răspunsuri… Muntele se trezise la viață din momentul în care geana de lumină a soarelui începuse să-și facă simțită prezența printre ramurile copacilor care-l împodobeau.În jur, o îmbinare armonioasă a culorilor verii o teleportase pe Ioana către anii adolescenței când făcuse cunoștință pentru prima dată cu Măria Sa,Continuă lectura „Dumitru Gabriela”

VremeaCurge vremea ca o apă.Ce contează cum e-afară?Este cea ce ne adapă,fie iarnă, fie vară. Pic cu pic de-a valma trece,fie ploaie, fie soare,vremea noastră se petrece,sufletul adânc ne doare. Un ceasornic stă să sune,și când viața ni-e mai dragă,clipa noastră-n grabă vine…cernita doamnă nu-ntreabă. Curge vremea-ncetișor.Ce conteză cum e-afară?merg cu ea pân-am să mor…bine-arContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Când toamna iar va coborî pe deal Când toamna se adapă dinspre ceruri,regretul dragostei din vară cere îndurare,şi vântul foşnet lin strecoară-n ramuri,ca toamna girul de iubire să-l acorde iară, Pe solul presărat cu frunze arămii căzute,să-mi lase razele de soare îndrăzneţe,o mângîiere, cu căldura-i dulce peste frunte,şi un sărut tomnatic, de iubire şi fineţe.Continuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Lași în mine totul rece Și-n astă toamnă mi-s aripile frânte, iar bruma ei mi se-așază pe frunte, părul lung mi-i argintiuși ceasul de pe perete ticăie a târziu…Te privesc cum vii și pleci când vrei, lăsând în urmă pașii tăi grei pe aleile iubirii, aievea pierdute și-n agonia timpului din nou căzute. În căușulContinuă lectura „Camelia Boț”