Arhive etichetă:Poezie

CLOPOT PESTE MOARTE Copile, dă-mi un telefon,Dă-mi un semnal de bun-rămas,Mă paşte cel mai mare somn,Şi bate-un clopot prin oraş Copile, dă-mi un telefon,Mă strigă-afară un surugiu,Vreau să te-aud, apoi să dorm,Cât trece dricul prin pustiu Eu cred că voi pleca de-acum,Te voi veghea ca mai demult,M-aşteaptă caii peste drumŞi popii cântă-n ritm ocult, ŞiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Prietenie De ce să plângi cu mine? Să râdem amândoi,De mine și de tine,De ce e peste noi… De gură și vorbire,De cer, de-mbătrânire,De ceas și asfințire,De văz și de orbire… De pas și de grăbire,De ruga făr’ rostire,De vers, de necitire,De-a mea nenorocire… De stele și neștire,De muște și mustire,De ploaie, liniștire,De tot ceContinuă lectura „Cristina Pasca”

Cerc Noi suntem două emisfere orbecăind spre-un pol greșit,Două fantasme de zăpadă pierdute-n zări de anotimp,Două fântâni rătăcitoare pe drumuri seci fără izvor,Purtând orfane, goale ciuturi, pe brațe sfâșiate-n dor. Noi suntem două nestemate pe cerul stelelor perechi,Două culori îngemanate sub curcubeiele străvechi,Pe-un portativ, alături veșnic, noi două note sub un ton,Balade-n cerul de luminăContinuă lectura „Daniela Konovală”

CAL ÎNARIPAT Tu tragi de mine ca de-un cal bătrân,mă biciuieşti să merg spre nicăieri,eu mi-am pierdut potcoavele prin fânşi dorurile prin trecute primăveri Mai dă-mi jăratic dacă vrei să zborşi-am să te duc, prin ceruri, hăt departe,călători-vom iute, ca un nor,până la viaţa cea fără de moarte. Hai să fugim din lumea în ruineceContinuă lectura „Dumitru Grui”

CRĂCIUNUL SĂ-L ÎNTÂLNIM Hai, azi să ne adunăm, surorilor, toate,Cunună să împlitim până-n miez de noapte.La masă să ne așezăm cu frații de sânge,Crăciunul să-l întâlnim, ca-n cer mama plânge. Avem astăzi noi de toate, masa este încărcată,Dar ni-e dor de un Crăciun, cu mamă și tată.Și ne roagă ei pe toți într-o așa ziContinuă lectura „Sofia Roșca”

Dator… Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieClepsidrei n-ai să-i furi nicicând nisipul…Dator eşti timpului cu o simbrie,Oricare-n lume ți-ar fi anotimpul!Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieUmple-ți paharul, soarbe din secundăZâmbeşte-i timpului pe datorie,Şi vezi cum fericirea te inundă!Miroase-a flori de tei şi-a veşnicieChiar dacă gongul nu ştii când va bate,Să dai dovadă de mărinimie,Trăieşte-n lumeaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Sfârșit de an, 2025 Miros de pâine caldă, pas mărunt…și-mi ești așa aproape încât parecă m-am îndepărtat de tot ce suntca să mă pierd în toate ale tale! Prima zăpadă a venit oricum.Lasă să ningă! Noi trăim în versuripe care tu le scrii mai…nu știu cum…iar eu ghicesc în ele mii de sensuri! În iarnă,Continuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

DOÑA ALBA, DOÑA SOL Privesc peste vreme, uimit te revădtrecând majestos pe podul Triana,pe valuri albastre tresaltă coroana,desprinsă din umbra-ți rămasă pe pod.Ești Doña Alba, sau Doña Sol? –aleargă prin minte această-ntrebare,dar umbra căzută pe unde dispare…O, Doña Alba! … O, Doña Sol! Exultă pe soclu Adolfo Becquer,în parcul central Maria Luisa,când simte venind, odatăContinuă lectura „Corneliu Neagu”

Doar plutirea păpădiei Crapă zorii pe câmpie,Înghioldiți de macii roșii;Neolitice cortegiiÎși petrec tăcut strămoșii. Picură din pâine rouă,Lacrimi gintelor agrare;Trag căruțele pierduții;Blânzii bivoli n-au culoare. Rostul păsării de vegheA-nlemnit pe-o culme clară;Doar plutirea păpădieiÎn tăcere se scoboară… Unduiesc prin lanuri umbre;Pleve se ridică-n zareȘi miroase glodu-a reavăn;Vino Vânt, te-arată Soare! Triste kipuri, cercuri, cercuriSe încheagăContinuă lectura „Gabriel Cristea”

BALADA UNEI NOPȚI DE IARNĂ În anotimpul alb și indecis al firii tale stau acum să cadă, în noaptea lungă rece tristă-n giulgiul ei de gheață-, zăpezile cu rost de veșnicii, în gândul tău aprins tăcute, în strai cusut cu fir de borangic, purtat de seri în viscol, cerdac și prag, cu el acoperite, viațaContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”