Costina Tănasă

Dansul frunzelor arămiiPe scena toamnei s-a ‘nunțat Un nou concurs de dans ritmat Și s-au înscris cu zeci, cu mii De frunze galbene-arămii. Pe muzică de vânt turbat Cu toate-n sus s-au înălțat. Dansau și se-nvârteau de zor, Creând cel mai frumos decor. Apoi, în piruete largi, Îmbrățișând razele dragi, Se înroșeau în văzul lor,Continuă lectura „Costina Tănasă”

Angelica Manole

Împrăștiind secunde… Am strâns în viață ani, clipe, secunde…N-am numărat în palmă firfiricii!Eu n-am lăsat tristeți să mă inundeȘi n-am îngenunchiat în ochiul fricii. În gându-mi vestejit un orologiuA tot sunat în nopți fără de ziuă.Lui Cronos i-am adus mereu elogiuȘi-am tot bătut minutele în piuă. Când tinerețea-și flutura orbirea,Credeam că minutarul stă în loc…CuContinuă lectura „Angelica Manole”

Camelia Marin

MIERCUREA ÎN CARE AM ALES FOCUL… În acea zi de miercuriAm ales focul.Știam, știam prea bineCă o să mă ardă,Că o să mă pârjolească,O să mă perpelească…Dar am ales brațele taleSă mă mistuieÎntre Rai și Infern,Ochii tăiSă-mi deslușeascăInfinitulPe care nu îl pot străbateAltfel, decât privindu-te.Am ales să fiu cenușaPresărată din degetele tale de focPeste trupulContinuă lectura „Camelia Marin”

Marian Marele

În toamna mea În toamna mea e încă primăvară. Au înflorit magnolii și cireși, Chiar dacă văd tufișuri de măceși, Cu fructe roșii, cum s-au copt afară. Îmi plouă uneori cu neputință,  Însă mă mint, că ani am, douăzeci, Că nu sunt frunze moarte pe poteci, Si-n mine se-nfiripă o dorință.  Acea dorință de-a maiContinuă lectura „Marian Marele”

Camelia Corina Boț

Soarele meu Aștept să apari timid,după ce cocoșul își cântăaria cocoțat pe gard,să te strecori tiptil prinfereastra camerei,mângâindu-mi chipul,înfiorându-mi, cu-n sărutdulce, buzele-mi plinede dor.Tandru să măcuprinzi în brațele tale,să ne numărăm clipeleprintre pletele ninsede atâtea așteptări.Din nou cocoșulîți anunță plecarea,iar eu rămân săprivesc cum cade cortinaserii peste chipul tău,după ce am spusîn mii de moduri:Continuă lectura „Camelia Corina Boț”

Gabriel Cristea

Cum apele fântânii Pietrificat mi-e timpul și se despică-n fireal muzei sanctuar;Pe Culmea Dintre Stele își leagănă goruniialbastrul lor frunzar;Din miez de străluceferi arhaic mă colindăecveștri zburători;Și-nalță vântu-n ierburi moesice obârșii Mă-ntorn în lumea veche, corăbii argintatesub sălcii adumbresc ;Edenică foșnirea grăunțelor de-aramă Lungi degete penumbra își trece printre coamede arbori plutitori;Se-aprinde un opaiț înaripândContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Ana-Maria Tudorache

Două săptămâni și jumătate Dacă știamunde duc pașii tăi,aș fi alessă merg pe alte căi!Dar îmi crescuse-n sufletcolț de raiș-am vrut să fiupe unde tu erai! Și fiindcă nu puteamîncă să zbor,eu mă gândeamc-am să învăț cu tinedeși pe undevasimțeam un norde amenințărimurdare și străine! Sclipiri de argintau sfintele începuturi!Numai că mint.Iar în realitaten-ai fostContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Felicia Percec

Toamna-n pădure Peste creștetul păduriiTrece-ncet un cârd de gâște,Ce fac să tresară murii,Pe-o margine de miriște. Frunzele îngândurateDe pe crengile-amorțiteDe un vânt sunt scuturateȘi prin văzduh învârtite. Norii grei de ploi se-avântăPe-a cerului copertinăȘi cu stropi mari înveșmântăRamuri groase ce suspină. În bârlog ursu-și așternePatul pentru lungul somn,Pe când frunza lacrimi cerne,Ruptă de frig șiContinuă lectura „Felicia Percec”

Eduard Bucium

Mi-e foame, sete, dor… și te iubesc Mi-e dor de tine, dor de noi „precis”îmi pare că de-un veac nu ți-am mai scrisși-n tâmpla mea, instincte de păgânscâncesc de foame ori de dor de sân Mi-e sete, „categoric”, sete răude lacrima ce râde-n ochiul tăucând între noi și marele extaztimpul se sparge-n cioburi de turcoaz,Continuă lectura „Eduard Bucium”

Petre Vatuiu

Despărțire Du-te, dacă ți-e voia,Fă cum știi. Eu oricumN-aș alege vreodatăSă-ți fiu stavilă-n drum. Mergi și lasă-te dusăCum destinul ți-e scris,Eu, iubirii de tine,Am să-i spun c-a fost vis. Clipa-aceea furatăO voi ține mereuLeac pe rana crescândăA păcatului meu. Și tu, plină de viață,N-ai vreodată să știi,Despre zilele meleCât vor fi de pustii. Du-te, dacăContinuă lectura „Petre Vatuiu”