Ovidiu Oana-pârâul

Certitudini Îţi mulţumesc pentru o nouă ziDupă nebuna trudă a visării !Coşmarul, vad adânc al disperăriiA zămislit amare grozăvii. În noapte eram singur şi sfârşit,Te-ndepărtai de mine spre oriunde.Tristeţea se pornise să inundeNădejdea de a fi preafericit. Neadevărul din subconştient,E neplăcut în stare de trezieDacă transpare-ades în poezie.Te macină în mod incandescent. Nu timpul eContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Petronel Vizitiu

SE DUC POEȚII… Se duc poeții, rând pe rând,Și vântu-i duce-n cer, plângândSe sting în șoapte și-n oftăriÎn pagini arse de uitări.Se duc poeții fără glas,Doar cu cerneala scursă-n ceas,Cu vise scrise-n nopți târziiCu rime prinse-n praf,de vii.Se duc poeții, le rămân,Doar urmele în vers străbun,Și inimi îi mai plâng stingher,Când luna scrie sus peContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Violeta Sabina Lazăr

Serenada Inimii – Ucenica alegerii sănătoase în universul întunecat- Sonya este primită cu brațele deschise în marea familie de suflete de lumină, unde fiecare răsărit și asfințit devin lecții de viață. În acest peisaj al înțelepciunii, culorile vieții vibrează ca o sinfonie a cunoașterii, iar ea devine un ucenic dedicat în acest sanctuar al învățăturilorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Paul Andrei Rîpă

Le emissioni di una foglia Sono nata verde piena di vita, poi il tempo mi ha arrossata. In me un ardente tramonto. Le mie nervature marrone scuro richiamano la terra. Dispiaciuta accetto il distacco dalle mie sorelle con un ultimo sorriso. Con le ali del vento do inizio al mio ballo per ricongiungermi con laContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Cătălin Iancu

Extreme Cuvântul arde coala de hârtie,Penița plânge cu lacrimi de jarVersuri ce nasc din inima pustie,Din iarna răstignită-n calendar. Se-aud în zare clopote de-aramă,Stele se scurg în lutul înghețat,Un glas străin către apus mă cheamă,Pe cer stă cornul lunii spânzurat. Lumina lămpii este tot mai mică,Dansează umbre stranii pe pereți,Îmi este întuneric și mi-e fricăCăContinuă lectura „Cătălin Iancu”

Mira Minu

Senin ecou Și te-ai dus, mirific astru, în slăvi de nemuritorDar mai vii în noaptea vie să pătrunzi în mine dor!Și mai ies în crâng de ceruri, fragedă, prin dimineți,Căci mi-ai pus adânc în suflet prevestiri de frumuseți. În a apei strălucire, când întind piciorul gol,Ale tale doruri toate, le ascult, în ritm domol …TuContinuă lectura „Mira Minu”

Beatrice Alfred

Amintiri din sintaxa zăpezilor mai aproape de duplicitatea nimiculuide extazul dintr-un pătrat bifatpentru anotimpul apologeților reciclațimai altfel sau doar indecisăîntâmplarea care te scrie printre așchii de cercând gestul desparte în silabe surâsulpe care l-ai uitat pe umărul meuascult visele praguluicare alunecă tandru pe rana albastrătimpul retează din doi în doi argumentul supremorice răspuns e unContinuă lectura „Beatrice Alfred”

Dumitru Vasile

Gravură A semănat cuvinte cât vezi cu ochii roată,Din Nistru pân’ la Tisa a fost ogorul lui.A scris la masa nopții cu fruntea înstelată,Luceferii, drept lampă, i-a atârnat în cui. Îi răscolea ființa orice cântare veche,S-a înălțat spre Țara de jertfă și de dor,A frământat aluatul poeziei nepereche,Visând la țărmul mării cu valul mișcător… ÎnContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Ioan Avram

Iubirea Mulți declamă vorbe goale, spun prea lesne “te iubesc !”,Fără să-nțeleagă o iotă din adâncul lor firesc,Doar scântei încremenite într-un snop de frunze moarte,Pentru-o clipă de tandrețe și o dragoste de-o noapte. Când iubirea-i doar cuvinte măsluite cu parfum,Parcă e un foc de paie și are miros postum,Fără rădăcini în trupuri și în inimaContinuă lectura „Ioan Avram”

Doina Filip Pavel

Trăiască Nația!  Timp necolindat – Eminul Un chiot alb roade noaptea pe margini,Ca și cum herghelii scăpătate din cerDecupează rotund timpul din paginiȘi curate decembrii foșnesc de sub ger. Se adună toții teii și _ anunță că – n iesleaCuvintelor Limbii Române din cerSe naște lumina – n zăpadă ,și valeaAdună Eminii îmbrăcați în mister.Continuă lectura „Doina Filip Pavel”