CĂUTĂRI CU SFINX Bizar se uită sfinxul!Ce singure nisipuri!Adun boabe albastrePentru clepsidra-ntoarsă,Pe trepte lustruite din Marea PiramidăSe scurg figuri de cearăDin vremuri de-altădată.Mă cheamă-acum o umbrăCu ochii mari și obliciÎn mână țne-o cheieCe cântă ca un șarpeHieroglife verzi aleargă în spiraleSpre Isis sau spre Horus în carele măiastre.De sete, văd morganeȘi toate-au chipul tăuAș vreaContinuă lectura „Camelia Marin”
Arhive etichetă:Promovare
Georgeta Istrate
ÎMBĂRBĂTARE Popor român, dacă n-ai alte arme,Fă-te „popor-biserică” și-nvinge,Că Dumnezeu nu te va părăsi,Va’ngenunchea o lume, nu te plânge! Îngenunchează frate lângă frate,Ridică ruga ta până la cer,Căci tot ce pe pământ nu se mai poate,Rezolva-acolo-n ceruri Dumnezeu! Apleacă fruntea și sărută glia,Acolo sunt martirii îngropați,Alți sfinți ce apăra-vor România,Cu glas de îngeri, dacă-s invocați!Continuă lectura „Georgeta Istrate”
Silvana Toma
Și nu e nimeni… Când m-ai privit, s-au transformat în apesperanțe și-așteptări adânc ascunse,și lacrimile-atâta timp, neplânse,au început să curgă pe sub pleoape. Când m-ai atins, s-au preschimbat în fluturiși mâinile și gândurile mele,și-au început să zboare către stele,să construiască, pentru vise, scuturi. Când mi-ai vorbit, mi s-au topit, în suflet,uitate doruri și nescrise versuri,șiContinuă lectura „Silvana Toma”
Eduard Bucium
Lup bătrân Şef de haită, bătrân,n-am venit să te-omor,mi-era dor să coborarcul vechi din cârlig…Astă-noapte a nins,s-a prelins sloi de frig…Tu auzi când te strig,tu-nţelegi că mi-e dor? Vis cu blană de fum,ţi-am găsit urma-n zorilângă un căpriorsfâşiat chiar în drum…Lup bătrân şi-nţelept,nu-i aşa că în pieptuneori simţi vulcan,alteori simţi doar scrum? Fiară ruptă dinContinuă lectura „Eduard Bucium”
Cristina Pasca
Nebunie Schizofrenice rânduri se-ntind fără sensPe umbra cea albă a colii din carteȘi bat ca un clopot în ritmul intensVibrații de taine, un tâlc mai aparte.Nebun e poetul, prea orb de-omenire,În el zac doar gânduri uscate de timp,Nebun i-este cântul, dar, vai, ce uimire,Când joacă pe ritmu-i o floare de câmp.Nebun este geniul, nebun eContinuă lectura „Cristina Pasca”
Anatol Covalli
Tot mai departe Tot mai departe, nu mă mai speriică viaţa-mi cere alte dobânzi,că-n ale sale vaste siberiimişună-n haite lupii flămânzi. Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntăflutură-n zare cernitu-i văl,eu cu speranţa fac zilnic nuntăşi-n a ei rouă faţa mi-o spăl. Nu-mi pasă dacă mai cad din cresteiluzii care înfruntă stânci,pentru că-n viaţă totContinuă lectura „Anatol Covalli”
Smeada Zina Marchidanu
Iubirea care vindecă Când sufletul ți-e frânt de dorȘi inima părăsită plânge,Apare-n taină, vindecător,Un strop de iubire și totul schimbă. Nu strigă tare, nu cere nimic,Doar stă alături cald și cuminte,Și-n liniștea unui gest cât de mic,Pune lumină pe suflete stinse. E mâna care nu judecăPrivirea ce știe să ierte,E rana ce-n timp se vindecă,CândContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”
Eudochia Sevastianov-Mândru
STEAUA EMINESCU Spre steaua care-a răsăritÎn vremi de grea-ncercareSe-avântă-un dor nestăvilit,Rupând orice hotare. Trecând prin spațiu și prin timpSpre depărtări albastre,Un astru, ‘ncoronat cu nimb,Deplânge soarta noastră. Și versul lui e numai dorDe visul împlinirii-Celebre, stelele nu mor,Lăsând loc amintirii. E steaua care-a revărsatLumină peste slovă,E geniul ce ne-a lăsatUn grai de talie nouă. RedactorContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”
Maria Apăvăloaie Lungu
Sărută pământul acesta Sărută pământul acesta şi taci…Şi-ascultă ce are să-ți spună.Din holda de spice, din câmpul cu maci,Îți glăsuie glia străbună. În fiece brazdă e-un cântec de dor,De mamă, de tată, de frate…Păşeşte încet. Şi-ai s-auzi glasul lor,Cum până la tine răzbate… În fiece boabă de rouă-i un cer,Şi-n fiece floare-i o lume.De ce-omContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”
Cristina Serghiescu
Noi Noi suntem cântece albastre,Pe țărmul primelor iubiri,Știm îmblânzi furtuni sihastre,Îngenunchem vechi amăgiri. Noi suntem dimineți febrile,În timp obtuz, indefinit,Ne biciuiesc tăceri ostile,Dar mai privim spre infinit. Noi suntem rouă răzvrătită,Pe iarba aspră din trăiri,Prin ceața vieții ruginită,Ascundem șoapte de-amintiri. Noi suntem alb, poate și negru,Ne contopim, prin tonuri gri,Vânăm mereu cuvânt integru,Sfidăm tăceri cuContinuă lectura „Cristina Serghiescu”
