Arhive etichetă:Promovare

VALURI DE HIMERE Aş vrea să îţi mai spun ceva acumCând vrei să pleci spre alte continente,Iubirea noastră va muri oricum,Corăbii prin furtuni de sentimente Mai cred iubito în destinul tăuŞi nu doresc decât să-ţi fie bine,Cândva noi ne vom căuta din nou,Strigându-ne prin zările străine Dar ce să fac, nu a fost vina mea,ÎnContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Cuvânt din cer Cu muntele înfipt în cer si marea prinsă în vâltoare,Cu norii suri deasupra frunții cu linii de-ntrebări culegătoare,Străbate omul labirintul ca să răzbească-n viață,Se poticnește, stă în genunchi, blesteamă această soartă,Dar uită c-are legământ făcut în cer printr-un cuvânt,Iar noaptea se mai duce-acasă, să fie miruit de-un sfânt. Gârbov, neputincios și hâd,Continuă lectura „Ionela Micu”

din grumaz mă tem c-am să mă tem de ce mă tem,ba temerea-i ascunsă între frici,arunc cuvinte grele spre blestemsă fiu exclus în timp ce mă implici. complic o eroare cu greșeli,o lacrimă plângea un pleonasm,ai fost corect sperând să mă înșeliși ai zâmbit cu urme de sarcasm. cu spatele mă-ntorc și-am să revin,se țineContinuă lectura „Mircea Grumaz”

Rugă pentru omenire Omenirea-i în derivă și lipsită de repere,Zilnic n-auzim decât de războaie și de rele.Nu știu ce s-a întâmplat, dintr-odată lumea toată,Ca la un semnal sinistru, hidoșenia și-arată. Foametea și bolile peste noi s-au prăvălit,Răul e atât de mare, încât nu e de oprit.Ce am mai putea să facem să salvăm ce-i deContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Rămâi cu bine, Eminescu… ,,Și dacă” ar fi să renaști, geniu trist și  neperecheTe-ar cutremura obida ce-a cuprins țara străveche,De atâta sărăcie, au plecat în lumea largăȚăranii, ce pentru drum, și-au dat boii din ogradă. ,,Somnoroase păsărele”, nu se-adună-n teiul sfânt,Au plecat, căutând hrană și-adăpost, pe alt pământȘi nici ,,Lacul” de-altădată, nuferi galbeni nu-l încarcă,UitatContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Noapte de iarnă Liniștitoare triluri șoptesc o slujbă Sfântă,În câmp deschis mă ning cu lauri peste frunte,Sunt gol și obosit, cu rana neștiută,Când albul iernii aspre se-ntinde ca o punte. Singurătăți sunt multe, de nimeni nu-s știute,Și-atâtea osteneli care suspină-n taină,Paharul milei tale îl umplu cu virtute,Ce-o port în zi și-n noapte, ca pe oContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Tot ce aveam să-ți spun( Sonet) Parcă în ochii tăi nu mai e soareO să mă pierd, pe drum, definitivIn căutarea vechiului motivPe care timpul vrea să îl doboare Iar amintirea ta, azi, o cultivStau rezemat doar de eternul oareChiar de neliniștea aceasta doareÎi cos vieții mele înc-un tiv Și mă întreb: De ce peContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

AVATAR Frumos și pur, aşa ca la-nceput,Mă aflu pe un ţărm necunoscut,Un ţărm rotit din zare până-n zare,Cu vânt amar, cu scoici și-n depărtareCu argintate, tulburi estuare.Mi-s zilele și casa de nisip;Nici nu mai știu: sunt chip, sunt arhetip?Când trupul meu se-apleacă peste unde,Cel din adânc tresare și se-ascunde –Şi totuşi, fără caznă, mă regăsescContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

ÎNCEPUTUL- O POEZIE?Autor Cu gândul prafului-nisipul tău cărunt,colinzi tot cerul, spre neînceput,pe drumul tău de tine începutși-arunci săgețile din tine- aprinsede sărbători: odihnă l-al tău Sine,doar lacrimi stinse-n scuturi glaciare-un arche- timp de împlinit cuvânt… De templul flăcării sedus…,prin clipe-n tine rătăcite,treci mâinile pe zarea lumii;cu degete demiurge-fine săgeți-dezmierzi din al tău tron,și mărginitul șiContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

CE MULTE ȘTIA BUNICA Ce multe știa bunica,Din povești și din câmpii,De la stele, de la lună,De la meri și de la vii. Știa dorul cum se-alinăCu un cântec spus încet,Știa pâinea cum se faceCu răbdare și stat drept. Știa basme fără carte,Le-nvăța din ochii mei,Și-mi spunea că lumea-i bunăDacă știi s-o vezi cum vrei.Continuă lectura „Dorina Dinu”