Arhive etichetă:Promovare

Ciuta E o ciută-n pădure, hăituită…Speriată își caută un locpe un verde tăpșan.Ar vreasă se-ascundă-n frunzișul pădurii,Dar viața, frunzișul i l-a luatÎntr-o singură zi dintr-un an. Se-apropie ciuta de marginea apei,Cu buzele moi o soarbe încet,Odată cu apa își soarbe și viața…E o ciută-ngrozită de caii săi verzi. Se uită în stânga, în dreapta,Se uităContinuă lectura „Simina Paun”

Timpule! Dă-mă timpule-napoi,Fă-mă iar copil stingher,Fă-mă iar să-mi fie teamă,Că părinții-mi cresc și pier! Dă-mi credința minunatăCum că florile vorbescȘi mă fă să am speranțaCă-ntr-o zi mă regăsesc! Stinge soarele, când lunaVrea să-mi cânte din viori,Lăutari să-mi faci doar cuciiFără cuiburi, plângând până te-nfiori. Ia-mă timpule-n cătușe,Nu mă mai lăsa să cresc!Am fost tot ce-aiContinuă lectura „Simina Paun”

Trecutul, labirintul viselor… Capitolul 1- Întrebări și răspunsuri… Muntele se trezise la viață din momentul în care geana de lumină a soarelui începuse să-și facă simțită prezența printre ramurile copacilor care-l împodobeau.În jur, o îmbinare armonioasă a culorilor verii o teleportase pe Ioana către anii adolescenței când făcuse cunoștință pentru prima dată cu Măria Sa,Continuă lectura „Dumitru Gabriela”

VremeaCurge vremea ca o apă.Ce contează cum e-afară?Este cea ce ne adapă,fie iarnă, fie vară. Pic cu pic de-a valma trece,fie ploaie, fie soare,vremea noastră se petrece,sufletul adânc ne doare. Un ceasornic stă să sune,și când viața ni-e mai dragă,clipa noastră-n grabă vine…cernita doamnă nu-ntreabă. Curge vremea-ncetișor.Ce conteză cum e-afară?merg cu ea pân-am să mor…bine-arContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Când toamna iar va coborî pe deal Când toamna se adapă dinspre ceruri,regretul dragostei din vară cere îndurare,şi vântul foşnet lin strecoară-n ramuri,ca toamna girul de iubire să-l acorde iară, Pe solul presărat cu frunze arămii căzute,să-mi lase razele de soare îndrăzneţe,o mângîiere, cu căldura-i dulce peste frunte,şi un sărut tomnatic, de iubire şi fineţe.Continuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Lași în mine totul rece Și-n astă toamnă mi-s aripile frânte, iar bruma ei mi se-așază pe frunte, părul lung mi-i argintiuși ceasul de pe perete ticăie a târziu…Te privesc cum vii și pleci când vrei, lăsând în urmă pașii tăi grei pe aleile iubirii, aievea pierdute și-n agonia timpului din nou căzute. În căușulContinuă lectura „Camelia Boț”

Clepsidră scursă~Camelia Boț ~ Când te-o atinge dorul meuȘi sufletu-ți va viscoli,De milă-ți plânge Dumnezeu,Tristețea lui te-o răscoli.Iar dacă n-o să înțelegiCă depărtarea stă-ntre noi,Doar lacrimile-o să culegiDin nopți ce-am petrecut în doi.Să guști sărutul otrăvitCe l-a lasat o clipă cursă,Iubirea ne-a îmbolnăvitO toamnă, din clepsidra scursă. 11.11.2020

Împreună prin iarnă~Camelia Boț ~ Iar vine iarna peste noiCernând din sita-i deasă,Nu este soare, nu sunt ploiDar, iernii nici că-i pasă. Când noaptea stele strălucescȘi deapănă noi vise,Tu vino, iar să te iubesc,În prag cu geruri ninse. Căldură s-avem în priviri,Pe buze s-avem miereȘi-n suflet veșnice iubiri,Și foc, și mângâiere. Din strălucirea de argint,Să-miContinuă lectura „Camelia Bot”

Nu-mi muri, Toamnă O frunză de-aș fi fost,mă legănamprin vânt duiosși mă așezămpe glia recepeste careuite… timpul trece…Mă dezbrăcamde culoare,că prea adâncmă doare…și-mi presăramlacrimi pe aleipe unde trec în noapteai toamnei zei…O frunză de-as fi fost,te-aș fi slăvitîn fiecare anotimp,dar nu pot fi o frunzădoar a toamnei muză.Sunt doar eu,ce trec prin timprugând în taină…Toamnă,Continuă lectura „Camelia Boț”