Daniela Konovală

La împlinirea visului uitat… Nu te mai văd, îmi ești așa departe…Îndrept spre tine frunze de cuvântCe-au înverzit sub razele de noapteÎn lutul meu de patimi fremătând. Întind spre tine ramuri de luminăDin nicăieri parfumul lor să-l simți,Urmând cărarea florii sulfinăSă-mi vii în pragul nopților fierbinți. În straie noi, în noua primăvară,Curat de ieri șiContinuă lectura „Daniela Konovală”

Alexandra Mihalache

Dor de tainăAutor: Alexandra Mihalache De la ceruri la pământTu eşti dorul cel mai sfântŞi de la pământ la cerEşti cel mai adânc mister. Dor în lacrimi, dor de noi,Dor de tainele din ploi,Dor de toamnă şi de-apus,Tu eşti dorul meu nespus. De la ceruri la pământEşti eternul din cuvântŞi de la pământ la cerEştiContinuă lectura „Alexandra Mihalache”

Constantin Mosor

„VECINII” Ușa nopții se descuie!Primăvara-i prin livadă.Pe bătrâna cărăruie,Luna iese la paradă! Soarele i-a dat luminaS-o țină la ea în palme.Nu l-a refuzat „vecina”!Iată două inimi calme! El e cel bătrân, se pare!Dar și luna e bătrână!Totuși, pleacă la plimbareȚinând stelele de mână! Înfloriră corcodușii!Luna șade pe călcâie!Sprijinit de tocul ușii,Las noaptea să mă mângâie!Continuă lectura „Constantin Mosor”

Mihaela Avram

DOR DE PRIMĂVARĂ Ai apărut din dor de primăvarăPurtând pe umeri tăcerile-nghețateȘi chiar luptând cu viscolul de-afară,Tu ai crescut în fiecare noapte. Acum privești spre lume cu mândrieDin albul pur se naște-o altă viață.E taina ce o duci în sihăstrie,De te ivești curat, de dimineață. Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântulPeste pământul răscolitContinuă lectura „Mihaela Avram”

Debut literar Elena Coca Mahalu

Am deosebita plăcere să prezint o nouă poetă, care, cu stângăcia ei caracteristică cucerește spațiul literar. Este vorba de Elena Coca Mahalu, o ființă rezervată, timidă, care încearcă prin versul ei timid, să atragă lumii atenția, spunând des, că și ea este aici, că prin slova ei poate atinge infinitul cerului, prin metaforele ei esteContinuă lectura „Debut literar Elena Coca Mahalu”

Mirela Cocheci

PIER IRIȘII Resturi de iriși plâng prin tăciuni,Iar nedreptatea scurmă-n minciuniȘi adevărul dintr-un cavouÎși plânge soarta într-un ecou. Glasul minciuni râde de sus,Stelele-n neguri toate s-au dus,Luna coboară tristă-n mormânt,Soarele însuși intră-n pământ. Minciuna crudă sapă-n trăiri,Lutul îngroapă flori și-amintiri,Sfeșnice stinse fumegă-n cer,Plânge dreptatea, irișii pier. Redactor șef Camelia Boț

Mihaela Avram

DISTANȚA DINTRE NOI E o distanță așa mareîntre noi, oamenii,încât dacă am alergaunii spre alții,nu ne-am întâlniNiciodată! E o distanță așa mareîntre noi și Dumnezeuîncât dacă am îngenuncheaunii în fața altora,nu ne-am putea ridicaîn Rugăciune. Și totuși…E o distanță așa micăîntre viață și moarteîncât dacă am putea trăilângă oameni și Dumnezeuam putea simțiVeșnicia! Redactor șefContinuă lectura „Mihaela Avram”

Eduard Bucium

Trenul de noapteEduard B. Mi-e iarnă în piept și aș trage un fum,întinde-mi țigara, străine!…Peronul acesta miroase a scrum,nu-i nimeni, doar eu și cu tine Aici, doar marfare opresc, uneori,să tragă pe-o linie moartă,să-ncarce copaci ce devin călătorispre locuri nescrise pe hartă În trenul de noapte pe care-l așteptva trage semnalul de-alarmăun ţânc vagabond, zdenţărosContinuă lectura „Eduard Bucium”

Poezia specială, 3 aprilie

FĂRĂ VORBE ~Mirela Șoimaru~ Mă-întrebi fără vorbe,așa, într-o doară,de te cunosc ?! de te iubesc ?!De dincolo de cuvinte,tu poți să-mi vorbești…Ce înseamnă cuvântul,fără sensul lui de dicționar?Oare nu vorbește și vântul?sau ploaia? sau gândul?Sau, poate,există o limbă a gândului,ce le știe pe toate;și ne unește pe toțiîn sensuri nemăsurate…Tu poți să-mi vorbești,sărind peste vorbe,doarContinuă lectura „Poezia specială, 3 aprilie”