Rugăciune
Azi, Doamne-ndrept spre tine, o rugăminte mare:
Poți da te rog sonorul, la Raiul tău mai tare.. ?
C-aicea jos, acuma , e un vacarm cumplit…
Pământul însuși pare, un zombie răstignit.
Mă tot gândesc adesea, cu grijă și cu teamă
Când văd că legea-ți sfântă, nu e luată-n seamă
Și-ți simt tristețea-n lacrimi...de dincolo de nori,
Prin ploaia care-mi bate-n fereastră până-n zori.
Rămân chircită-n țoale…mi-e milă să le-ating
Prin ropot de suspine pe geam când se preling…
Dar le-aș culege, Doamne…că într-un sfânt potir
Să-mi fie apă vie, când nu pot să respir.
Îmi poți sufla din ceruri, în liniștea-nserării
O boare de speranță, la gândul vindecării
De ura și tristețea, din sânu-acestei lumi...?!
În marea milei tale, tu poți să le aduni
Și să preschimbi îndată, fiind spre mântuire
Tristețea-n bucurie…și ura în iubire.
Când astea două fi-vor, în faptă și în gând
Va-ncepe să-nflorească, un rai și pe pământ.
….Dar pân’ atuncea, Doamne, Te-ntreb cu resemnare:
Poți da te rog sonorul, la Raiul Tău mai tare…?
