Sărutul primăverii
Se cutremură pământul
Sub a morții talpă hâdă,
I se îneacă legămîntul
Într-o ploaie sângerândă.
Rana-i curge-n ochi de ciute,
Durerea-n urlet de lupi,
Însă cine să-i asculte
Inima ascunsă-n stupi?
Prea e însetat sărmanul
Și flămând și obosit,
A uitat gustul iubirii
Și demult n-a mai dormit.
Roagă fratele lui vântul
Să zboare departe-n departe-n zare
Cu măria sa Cuvântul
Să aducă alinare.
Și prin sălcii îngenuncheate
Își înalță rugăciunea,
Prin palme împreunate
De stejari, cere minunea.
Cerul vrea să-i ia povara
Și-i trimite alinare,
Zâna bună, primăvara ,
Să-i dea un sărut de floare .
Ea-l sărută blând pe frunte,
Zbuciumul să-i potolească,
De la mare pân’ la munte,
El începe să renască.
Și de-acolo din adâncu-i
Își înalță seva vie,
Născând viața rânduri, rânduri
În sărut de poezie.
Cu sărutul primăverii
Și-a găsit pământul hrană,
Iar cu roua învierii,
Florile-au crescut pe rană.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 