Luminița Trăistaru

Sărutul primăverii

Se cutremură pământul
Sub a morții talpă hâdă,
I se îneacă legămîntul
Într-o ploaie sângerândă.

Rana-i curge-n ochi de ciute,
Durerea-n urlet de lupi,
Însă cine să-i asculte
Inima ascunsă-n stupi?

Prea e însetat sărmanul
Și flămând și obosit,
A uitat gustul iubirii
Și demult n-a mai dormit.

Roagă fratele lui vântul
Să zboare departe-n departe-n zare
Cu măria sa Cuvântul
Să aducă alinare.

Și prin sălcii îngenuncheate
Își înalță rugăciunea,
Prin palme împreunate
De stejari,  cere minunea.

Cerul vrea să-i ia povara
Și-i trimite alinare,
Zâna bună, primăvara ,
Să-i dea un sărut de floare .

Ea-l sărută blând pe frunte,
Zbuciumul să-i potolească,
De la mare pân’ la munte,
El începe să renască.

Și de-acolo din adâncu-i
Își înalță seva vie,
Născând viața rânduri, rânduri
În sărut de poezie.

Cu sărutul primăverii
Și-a găsit pământul hrană,
Iar cu roua învierii,
Florile-au crescut pe rană.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: